Nullity Appeal Inadmissible Due to Unsubstantiated Allegation of Procedural Violation in Civil Party Citation

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 februarie 2010 Curtea de Apel Suceava a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., formulată de D.S.

Instanța, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, inculpatul C.C. și partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL Cristești prin D.S., a reținut că aceasta din urmă a formulat, în scris, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., invocând încălcarea prevederilor art. 24 din Constituția României referitoare la dreptul la apărare, întrucât permit judecarea apelului numai cu privire la persoana care 1-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel, cu nesocotirea intereselor părții responsabile civilmente.

Pentru a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanța a constatat că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât dispozițiile legale criticate reglementează efectul devolutiv al apelului, iar fondul cauzei privește infracțiunile de înșelăciune și falsuri.

Fiind nemulțumită că prevederile art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen. nu fac referire expresă la partea responsabilă civilmente, autoarea excepției a tins la adăugiri și modificări la textul de lege în discuție, ceea ce, în raport de prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, depășește competențele Curții Constituționale.

Împotriva încheierii din 15 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2942.1/40/2006 inculpatul C.C. și D.S. au declarat recurs, apărătorul inculpatului C.C., susținând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 1794 din 5 mai 2010, verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, a constatat că recursurile nu sunt fondate.

Pentru a se pronunța astfel a reținut că, Curtea de Apel Suceava a fost sesizată în cauză cu soluționarea apelurilor parchetului, inculpatului și părții responsabile civilmente SC P.I. SRL Cristești, preluată în decembrie 2000 de D.S., împotriva sentinței penale nr. 96 din 21 martie 2009 a Tribunalului Botoșani prin care inculpatul C.C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals și obligat la plata despăgubirilor civile în solidar cu partea responsabilă civilmente sus-menționată.

In adevăr, soluționarea apelurilor declarate nu are legătură cu prevederile art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., din perspectiva intereselor legale ale părții responsabile civilmente apelante.

In cauză D.S. a declarat apel, astfel că limitările prevăzute de art. 371 alin. (1) C. proc. pen. nu îi sunt aplicabile, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași text de lege nu conține îngrădiri.

Pe de altă parte, nici ipoteza declarării apelului peste termen de către sus-numită nu induce o legătură a textului de lege criticat cu soluționarea cauzei, această situație fiind reglementată printr-o altă dispoziție normativă.

Împotriva deciziei nr. 1794 din 5 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a formulat contestație în anulare contestatorul C.C., indicând dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., fiind unul din cazurile în care poate fi exercitată această cale extraordinară de atac, motive dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., în susținerea contestație să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosarul cauzei.

Or, în cauza de față contestatorul a prezentat generic, situația de fapt a parcurgerii căilor procesuale ale prezentei cauze, exprimându-și nemulțumirea fată de modul de soluționare a cauzei invocând dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., susținând că instanța de recurs, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție nu a acordat termen de judecată la cererea apărătorului părții civilmente responsabile D.S. care are domiciliul în străinătate, aceasta nefiind citată încălcându-i-se totodată dreptul la apărare.

Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 5 mai 2010 când cauza a rămas în pronunțare recurenta parte responsabilă civilmente D.S. a fost citată atât la adresa din Republica Moldova prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire cât și prin afișare la consiliul Local al comunei Cristești, județ Botoșani (filele 71 , 75 dosar nr. 1449/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Astfel, motivul invocat, formal, de către contestator, face parte din textele incidente pentru a fi admisibilă această cale extraordinară de atac așa cum prevăd cazurile de contestație enumerate expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen., însă nu este incident în cauza de față în sensul că instanța de recurs nu a încălcat dispozițiile art. 177 C. proc. pen. privind citarea părților, recurenta parte responsabilă civilmente D.S. fiind corect citată potrivit normelor procedurale, motiv pentru care prezenta contestație în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.C. împotriva deciziei penale nr. 1794 din 5 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1449/1/2010.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2010.