Appeal against dismissal of criminal complaint for calumnious denunciation dismissed as unfounded due to res judicata

Asupra cauzei penale de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 104/PI din 22 aprilie 2010 Curtea de Apel Timișoara în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petentul C.M.P. împotriva rezoluției din 05 ianuarie 2010 dată în dosar nr. 5/P/2010 și a rezoluției din 05 februarie 2010 dată în dosarul 67/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pe care le-a menținut ca temeinice și legale.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele :

Prin rezoluția din 5 ianuarie 2010 dată în dosarul nr. 5/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul P.L.M., judecător în cadrul Judecătoriei Bozovici, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. (1) C. pen.

Pentru a pronunța această soluție, procurorul a arătat că petentul C.M.P. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului judecător P.L.M. pentru comiterea infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. (1) C. pen., pentru că numitul P.L.M. a depus o plângere la Poliția Bozovici prin care a arătat că P.C. și I.C. ar fi intrat în imobilul cu nr. 16 A, proprietatea sa, unde au săpat o groapă, ceea ce ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, însă Parchetul de pe lângă Judecătoria Bozovici a dispus neînceperea urmăririi penale față de această faptă, reținându-se că aceștia nu au acționat cu o formă de vinovăție specifică, în sensul că nu au avut intenția violării domiciliului persoanei vătămate, ceea ce în susținerea petentului dovedește existența infracțiunii de denunțare calomnioasă.

Procurorul a reținut faptul că numitul C.M.P. a mai formulat o plângere penală îndreptată împotriva magistratului P.L.M., în conținutul căreia a semnalat săvârșirea de către acesta a aceleiași infracțiuni, raportată la aceeași stare de fapt regăsită în prezentul dosar, respectiv rezoluția din 17 martie 2009 dată în dosarul nr. 10/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în care s-a reținut incidența dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar plângerea formulată împotriva acestei rezoluții a fost respinsă prin rezoluția din 22 aprilie 2009 dată în dosarul nr. 347/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, după care plângerea formulată de petent împotriva ambelor rezoluții a fost respinsă ca nefondată de Curtea de Apel Timișoara.

S-a mai arătat în rezoluție că o persoană nu poate fi cercetată de mai multe ori pentru aceeași faptă, elementele plângerii petentului C.M.P. au fost lămurite atât de către parchet cât și de către instanța de judecată, iar între timp nu au mai fost descoperite alte fapte sau împrejurări noi, reținându-se incidența dispozițiilor art. 10 lit. j) C. proc. pen.

Petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluții, la procurorul general, care a respins-o prin rezoluția din 05 februarie 2010, dată în dosarul nr. 67/II/2/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Nemulțumit de modul de soluționare al plângerilor sale, petentul C.M.P. s-a adresat în condițiile art. 2781 C. proc. pen., instanței de judecată care i-a respins plângerea, reținând că o plângere similară a fost soluționată atât de organul de urmărire penală, făcând obiectul dosarului nr. 10/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cât și de instanța de judecată în dosarul nr. 527/59/2009, neintervenind între timp elemente noi cu privire la fapta reclamată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, petentul C.M.P., fără a învedera motivele de recurs și nici nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a susține calea de atac formulată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul petentului îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor premergătoare efectuate a reieșit că aspectele semnalate prin plângerea penală formulată în prezentul dosar au mai făcut obiectul dosarului nr. 10/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, dosar în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.L.M. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 259 alin. (1) C. pen. în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Mai mult, plângerea formulată împotriva acestei rezoluții a fost respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă, iar de la acel moment nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de către organele de urmărire penală la data soluționării cauzei, în sensul dispozițiilor art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., motiv pentru care soluția instanței de fond este legală și temeinică.

În conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul petentului C.M.P.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe petent la cheltuieli judiciare către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.M.P. împotriva sentinței penale nr. 104/PI din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2010.