Access to public information: definition of "unjustified refusal" and proper defendant status under administrative litigation law

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Hotărârea primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 iunie 2009, reclamantul S.Ș. a chemat în judecată pe pârâtul A.V.V., în calitate de președinte al C.S.M., solicitând obligarea acestuia să ia, de îndată, măsuri pentru actualizarea documentelor de interes public și a listei cuprinzând categoriile de documente produse și/sau gestionate de C.S.M., potrivit legii, obligarea ca, în listarea documentelor de interes public, să determine nefolosirea unor expresii neclare, ambigue, precum cele din Hotărârea nr. 38/2008 a Plenului C.S.M. „traseul profesional al magistraților”, ci să fie listate precis, clar, care anume documente alcătuiesc acest traseu, începând de la liceu și facultate, obligarea pârâtului ca, în noua structură a informațiilor de interes public, să transmită datele solicitate prin Scrisoarea nr. 90/19/01 din 03 mai 2009 și obligarea pârâtului ca, pentru încălcarea premeditată a obligațiilor de serviciu, să plătească, în beneficiul bugetului de stat, o penalitate de 10.000 lei.

Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că prin scrisoarea nr. 90/19/01 din 03 mai 2009 a solicitat pârâtului, în calitatea sa de președinte al C.S.M., comunicarea informațiilor de interes public din dosarul profesional al doamnei L.H.G. de la Tribunalul București, că C.S.M. a emis adresa nr. 14921/1.154/ E din 6 mai 2009 prin care a solicitat să se indice „concret, explicit ce informații de interes public se solicită”, iar prin înscrisul nr. 90/19/03 din 6 mai 2009 a invocat, din nou, prevederile Hotărârii nr. 38 din 17 ianuarie 2008 a Plenului C.S.M.

Totodată, reclamantul a susținut că răspunsul C.S.M., transmis cu scrisoarea nr. 4/14.921/1.154/ E din 14 mai 2009, a fost următorul: „Hotărârea nr. 38/2008 a Plenului C.S.M. a fost anulată prin Sentința civilă nr. 2850/2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, devenită irevocabilă, este necesară analizarea în concret a fiecărei cereri ca fiind de interes public ori nu, în accepțiunea Legii nr. 544/2001”.

A mai arătat că textul emis de C.S.M. reprezintă și o abrogare cel puțin a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. g) și h) din Legea nr. 544/2001, că a depus toate diligentele la conducerea Curții de Apel București și la C.S.M. pentru comunicarea Sentinței civile nr. 2850/2008, însă această solicitare a fost refuzată, iar pe site-ul oficial al C.S.M., Hotărârea nr. 38/2008 a Plenului este prezentă, fără nicio mențiune despre anularea acesteia.

De asemenea, reclamantul a afirmat că o lege emisă de Parlamentul României nu putea fi abrogată, chiar și parțial, de Curtea de Apel București, iar nerecurarea sentinței civile menționate conduce la ideea că se urmărește secretizarea biografiilor magistraților, în afara prevederilor constituționale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) și lit. n1), art. 16 (l2) din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 544/2001, Legea nr. 317/2004, Legea nr. 303/2004 și Hotărârea nr. 326 din 24 august 2005 a Plenului C.S.M.

Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 195 din 14 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de pârât, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Acțiunea formulată de către reclamant are ca obiect constatarea refuzului nejustificat al pârâtului în calitate de președinte al C.S.M. de a-i comunica informațiile de interes public solicitate.

Refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată, ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

Curtea de apel a constatat că răspunsurile transmise reclamantului, prin adresele nr. 14921/1154/ E din 06 mai 2009 și nr. 4/14.920/1154/ E din 14 mai 2009, nu îmbracă forma unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul dispozițiilor sus menționate, având în vedere că Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 38/2008, a fost anulată prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar reclamantul nu a indicat, în concret, care sunt informațiile solicitate, pentru a se putea aprecia dacă acestea constituie sau nu informații de interes public, în sensul Legii nr. 544/2001, și dacă fac parte din categoria informațiilor exceptate de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut de art. 1 din acest act normativ.

De altfel, petiția prin care se solicită informații de interes public se impune a fi formulată cu respectarea dispozițiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, iar conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 sunt enumerate categoriile de informații exceptate de la accesul liber al cetățenilor, iar la lit. d) sunt menționate informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii, exigențe însă de care reclamantul nu a ținut cont.

în esență, judecătorul fondului a apreciat că susținerile reclamantului privind existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii nu pot fi primite.

2. Recursul declarat de reclamantul S.Ș.

Împotriva acestei sentința declarat recurs reclamantul care a solicitat casarea în totalitate a hotărârii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare cu depunerea unui înscris oficial de la C.S.M. privind „pretinsa anulare” a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 38/2008 și explicații privind menținerea ei fără nici o adnotare, pe site-ul instituției, precum și depunerea unei hotărâri judecătorești, invocate ca probă.

Sentința menționată a fost atacată cu recurs de către reclamant, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că judecătorul fondului a refuzat să soluționeze cererile deduse judecății și că în cadrul cercetării judecătorești, nu a cerut și nu a obținut de la C.S.M. un înscris oficial privind anularea Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 38/2008, încălcând principiul egalității de șanse între părți.

Recurentul a mai solicitat aplicarea art. 148 și 242 alin. ultim C. proc. civ., a art. 1091 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu modificările și completările ulterioare, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 387/2005, cu modificările și completările ulterioare și judecarea cererii de urgență și cu precădere.

II. Considerentele Curții asupra recursului.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt și de drept relevante.

Verificând conținutul cererii de recurs, Curtea constată că întreaga motivare reia parte din conținutul cererii de chemare în judecată și a scrisorii nr. 90/19 din 3 mai 2009, prin care solicită ca în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) și h), art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și în baza dreptului său de informare, pârâtul în calitate de președinte C.S.M. să actualizeze lista documentelor de interes public și lista cuprinzând categoriile de documente produse sau gestionate de C.S.M. și să comunice informațiile de interes public solicitate din dosarul profesional al unui magistrat de la Tribunalul București.

Examinând susținerile recurentului prin prisma solicitărilor cuprinse în cererea adresată autorității administrative și răspunsul comunicat cu adresa nr. 4/14921/1.154/biprmm din 14 mai 2009, Înalta Curte observă că nu există elemente care să contureze un refuz nejustificat chiar și parțial de rezolvare a cererii, în sensul pe care art. 1 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme, pentru ca în baza art. 16 din Legea contenciosului administrativ să fie chemat în judecată pârâtul în calitate de președinte al C.S.M.

Nu se poate reține astfel un refuz de soluționare a cererii din partea persoanei care „a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau un interes legitim”.

Mai mult, soluționarea unei cereri contrar așteptărilor petiționarului nu reprezintă, automat, un refuz nejustificat, acest caracter al refuzului fiind reținut numai prin raportare la prevederile legale, cu care răspunsul dat petiționarului ar intra în contradicție.

Înalta Curte constată că cererile deduse judecății de reclamantul-recurent, privind depunerea unor înscrisuri ce emană de la autoritatea C.S.M. se puteau formula în contradictoriu cu această instituție publică, avându-se în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004.

Funcționarul public, conducătorul instituției publice poate fi chemat în judecată exclusiv pentru plata de despăgubiri în solidar cu autoritatea sau instituția publică, conform art. 16 din legea contenciosului administrativ.

Raportul de drept administrativ se stabilește între petiționar și autoritatea sau instituția publică, iar obligația de formulare a răspunsului în sensul dorit de petent, revenind acesteia iar nu persoanei fizice care îndeplinește funcția de conducător al autorității ori instituției publice.

Concluzionând, Înalta Curte reține că în cauză nu s-au identificat elemente care să contureze caracterul nejustificat de soluționare a cererii de către pârâtul chemat în judecată ci, dimpotrivă, nu s-a făcut dovada că recurentul - reclamant ar fi fost vătămat în vreun drept sau interes legitim.

Instanța de fond a interpretat corect raportul juridic dedus judecății, constatând că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate, motiv pentru care în mod corect a respins acțiunea.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.Ș. împotriva sentinței nr. 195 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.