Tax suspension upheld; tax authority’s appeal dismissed as unfounded.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) dismissed the tax authority’s appeal as unfounded, thereby affirming the Court of Appeal Ploiești’s decision suspending enforcement of the tax assessment decision no. 3517/2010 and the accompanying tax inspection report until final resolution of the underlying annulment action. The dispute arose from a taxpayer’s challenge to those fiscal acts, and the lower court had granted the interim suspension under the Romanian Administrative Litigation Law no. 554/2004. On appeal, the tax authority argued the conditions for suspension were not met. The High Court held, based on Articles 14 and 15 of Law no. 554/2004, that the requirements were satisfied: the taxpayer had filed an administrative contestation and paid the required bond, there was a well-founded case (caz bine justificat) given significant doubts about the legality of the contested acts and risk to EU-funded contracts and large sums, and imminent harm (pagubă iminentă) because enforcement would block the taxpayer’s accounts. Thus, the suspension ordered by the lower court remains fully in force, the judgment being final and irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 14 din Legea nr. 554/2004; Tax suspension upheld; tax authority’s appeal dismissed as unfounded: S-a precizat în recurs că instanța de fond nu a analizat temeinic condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind fără concludență că există o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 173 din 12 iulie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC L.G. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Prahova și în consecință a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 3517 din 10 mai 2010 și a Raportului de Inspecție Fiscală înregistrat sub nr. 3517 din 10 mai 2010, emise de D.G.F.P. Prahova – A.I.F., până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de anulare a actului administrativ fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr. 3517 din 10 mai 2010 și a Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 3517 din 10 mai 2010, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce are ca obiect anularea actului administrativ fiscal.
Reclamanta a făcut dovada cu contestația înregistrată sub nr. 4420 din 11 iunie 2010, că a atacat decizia de impunere nr. 3517 din 10 mai 2010, la organul de soluționare a contestației formulate, solicitând anularea deciziei de impunere și a constatărilor reținute în raportul de inspecție fiscală.
Reținând că cele două condiții prevăzute de dispozițiile art. 14 coroborat cu art. 15 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite, instanța de fond a admis cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 3517 din 10 mai 2010, precum și a Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 3517 din 10 mai 2010, întocmite de D.G.F.P. Prahova – A.I.F., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de anulare a actului administrativ fiscal.
Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta D.G.F.P. Prahova a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii.
S-a precizat în recurs că instanța de fond nu a analizat temeinic condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind fără concludență că există o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Recursul este nefondat și va fi respins.
Examinând motivele de recurs și actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Prin sentința atacată, Curtea de apel a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 3517/2010 cât și a Raportului de inspecție fiscală emise de D.G.F.P. Prahova, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond.
Corect prima instanță a reținut că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât din actele depuse rezultă că intimata - reclamantă a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 3517/2010, achitând totodată și cauțiunea.
Din probatorii rezultă, de asemenea, și cazul bine justificat, întrucât prin actele depuse de reclamantul - intimat, există îndoieli semnificative în privința actului contestat, în sensul că importante sume de bani pe care i-ar datora reclamanta s-ar pierde și ar fi în pericol derularea unor contracte care vizează fonduri europene.
De asemenea și paguba iminentă este justificată, avându-se în vedere că punerea în executare a deciziei de impunere ar conduce la blocarea conturilor intimatei, ceea ce cu certitudine ar avea o pagubă acestuia, avându-se în vedere obiectul ei de activitate.
Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că au fost îndeplinite dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.G.F.P. Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 173 din 12 iulie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2010.