Compensation claim under Law No. 290/2003 quashed and remanded for tribunal’s exclusive jurisdiction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) allowed the appeals filed by both the claimant and the defendant agency, quashed the lower court's judgment, and remanded the case to the Argeș Tribunal (administrative and fiscal division) for competent adjudication, making the tribunal's jurisdiction prevail over the initial Court of Appeal decision. The underlying dispute concerned the claimant's action for payment of monetary compensation (despăgubiri) established under Law No. 290/2003, where the claimant sought unpaid sums plus inflation-indexed updates and argued that the agency failed to meet payment deadlines for the amounts awarded by administrative decisions. The decisive legal basis was the finding that, under Article 8(5)-(6) of Law No. 290/2003 and Article 17(6) of H.G. No. 57/2008, disputes arising from administrative acts issued under this special law fall under the exclusive material jurisdiction of the tribunal, not the court of appeal, applying the principle lex specialis derogat generali; consequently, the Court of Appeal's decision was void for lack of jurisdiction, a matter of public order under Article 159(2) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 3 C. proc. civ, art. 312 alin. (6) C. proc. civ, art. 8 din Legea nr. 290/2003, art. 159 pct. 2 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ, art. 304 alin. (3) C. proc. civ; Compensation claim under Law No. 290/2003 quashed and remanded for tribunal’s exclusive jurisdiction: The underlying dispute concerned the claimant's action for payment of monetary compensation (despăgubiri) established under Law No. 290/2003, where the claimant sought unpaid sums plus inflation-indexed updates and argued that the agency failed to meet payment deadlines for the amounts awarded by administrative decisions. The decisive legal basis was the finding that, under Article 8(5)-(6) of Law No. 290/2003 and Article 17(6) of H.G. No. 57/2008, disputes arising from administrative acts issued under this special law fall under the exclusive material jurisdiction of the tribunal, not the court of appeal, applying the principle lex specialis derogat generali; consequently, the Court of Appeal's decision was void for lack of jurisdiction, a matter of public order under Article 159(2) of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for admitting the appeal due to lack of jurisdiction (necompetență) of the lower court.
Procedural basis for admitting the appeal and remanding the case to the competent court.
Full text
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 12/ F-CONT din 20 ianuarie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea astfel cum a fost completată de reclamanta L.(I.)P.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., a dispus obligarea pârâtei de a-i plăti reclamantei sumele stabilite prin hotărâri, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună a celui publicat în I.N.S., față de luna decembrie a anului anterior, în raport de termenele de scadență, cu deducerea sumei care s-a încasat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 178/2006, s-a stabilit că reclamanta are de încasat despăgubiri în sumă de 192.006, 71 lei, prin Hotărârea nr. 264/2007, i s-au stabilit despăgubiri în sumă de 429.057, 28 lei, iar prin Hotărârea nr. 278/2007, s-au stabilit despăgubiri în sumă de 207.631,34 lei, prin asimilarea și a primei hotărâri.
Reclamanta a primit, la data de 09 noiembrie 2007, suma de 83.052,5 lei, conform precizărilor făcute de ambele părți, adică 40 % din suma de 207.631, 34 lei, recunoscută prin a doua hotărâre (278 din 04 octombrie2007).
În afara faptului că, nu a primit prima tranșă din Hotărârea nr. 264/2007, au fost depășite și termenele de plată pentru cele două tranșe, astfel încât, este îndreptățită, să primească atât sumele neîncasate, cât și valoarea de actualizare a acestora, calculată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună, a celui publicat de către I.N.S., față de luna decembrie a anului anterior, în raport de prevederile H.G. nr. l120/2006.
Instanța a mai reținut că această modalitate de calcul, asigură o reparație integrală, urmând să primească suma echivalentă celei pe care ar fi încasat-o la termenul de scadență, neputându-se acorda și dobânda legală, deoarece nu este prevăzută în lege, nu a fost motivată și justificată.
Cuantumul sumei, urmează să fie stabilit ulterior, pe cale de executare silită, întrucât suma nu a fost determinată pe bază de expertiză contabilă, iar dacă ar fi fost determinată, până la rămânerea irevocabilă a sentinței, suma s-ar fi modificat, datorită inflației.
Împotriva acestei hotărâri, atât reclamanta L.(I.)P.M. cât și pârâta A.N.R.P. au declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, examinând cu prioritate excepția invocată, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul iar în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de obligarea recurentei - pârâte la plata unei sume de bani cuvenită intimatei - reclamante cu titlu de despăgubiri.
Ca atare, este vorba despre o acțiune în pretenții, datorată neplății în termenul legal a unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003.
Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.
Conform alin. (3) al articolului anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la A.N.R.P. – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
În plus, alin. (4) al aceluiași articol, prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, A.N.R.P. – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui A.N.R.P. care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Alin. (5) din articolul în discuție precizează că hotărârile A.N.R.P. sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Totodată, conform alin. (6) al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de A.N.R.P. în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba de o competență exclusivă a tribunalului.
Ca atare, sunt aplicabile dispozițiile art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care dispun că necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, în contextul în care prezenta cauză a fost judecată de către o curte de apel.
Nu există nici o îndoială că, întotdeauna, competența materială a instanței de judecată este reglementată de norme imperative.
În litigiul de față, putem afirma că suntem în prezența unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri reactualizate, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003.
Altfel spus, trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 alin. (3) și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de L.(I.)P.M. și de A.N.R.P., împotriva sentinței civile nr. 12/ F-CONT din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2010.