Failure to issue statutory methodological norms for expropriation law and mootness of judicial enforcement

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4279 din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția nulității pentru lipsa capacității procesuale de exercițiu invocată de Guvern, ca neîntemeiată; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta F.A.C.A.S., și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul R.D., în contradictoriu cu pârâtul G.R., și cu intervenienta A.N.R.P.; a constatat refuzul nejustificat al G.R. de soluționare a cererilor reclamantei și intervenientului în interes propriu; a obligat pârâtul G.R. să emită Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, modificate conform Legii nr. 1/2009, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și totodată a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la daune cominatorii, ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanta F.A.C.A.S. în contradictoriu cu pârâtul G.R., a solicitat obligarea pârâtului să modifice Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 aprobate prin H.G. nr. 250/2007 precum și obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 lei pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței și până la emiterea Normelor metodologice printr-o hotărâre de Guvern.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin Legea nr. 1/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001, care a intrat în vigoare, la data de 06 februarie 2009, s-a prevăzut obligația Guvernului de a emite o hotărâre pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2009.

Pârâtul G.R. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii pentru lipsa capacității procesuale de exercițiu a reclamantei, și în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Intervenientul R.D. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat obligarea pârâtului să emită o hotărâre de modificare a Normelor Metodologice conform art. II din Legea nr. 1/2009.

A.N.R.P. a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Conform art. 49 și urm. C. proc. civ., instanța de fond a admis, în principiu, atât cererea de intervenție în interes propriu cât și cererea de intervenție accesorie.

Cu privire la excepția nulității pentru lipsa capacității procesuale de exercițiu invocată de autoritatea pârâtă instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată în raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

În speță, F.A.C.A.S. se încadrează în categoria persoanelor vătămate în accepțiunea dată de Legea nr. 554/2004, întrucât invocă vătămarea prin actul administrativ atacat a intereselor legitime ale destinatarilor Legii nr. 112/2005, prin lipsirea acestora de beneficiul Legii nr. 1/2009.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că reclamanta și intervenientul dovedesc vătămarea interesului legitim prin refuzul nejustificat al pârâtului de executare a unei obligații legale.

Susținerile pârâtului și ale intervenientului în interesul pârâtului în sensul că emiterea normelor metodologice presupune parcurgerea unor etape prevăzute de Legea nr. 24/2000 pentru a se cunoaște impactul acestui act normativ asupra bugetului, nu au fost primite.

Instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea la daune cominatorii de 1000 lei pe zi de întârziere în această etapă procesuală, întrucât art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede ca, în etapa de executare a hotărârii judecătorești, instanța să acorde reclamantei despăgubiri de întârziere în cazul în care constată că pârâtul nu a executat hotărârea în termen.

Împotriva sentinței instanței de fond pârâtul G.R. și intervenienta A.N.R.P. au declarat recurs.

Recurentul - pârât G.R. a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., subliniind că elaborarea proiectului actului normativ, hotărâre de guvern, pentru adoptarea Normelor metodologice în discuție presupune cunoașterea impactului social asupra bugetului de stat consolidat și protejarea persoanelor beneficiare ale prevederilor Legii nr. 1/2009, astfel că acest proiect a fost supus dezbaterii publice pe site-ul oficial al A.N.R.P. și transmis, totodată, pentru formularea de observații ministerelor interesate: Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice. Procedura prevăzută de H.G. nr. 561/2009, pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea […] proiectele de acte normative […] în vederea adoptării/aprobării, este una laborioasă, acesta justificând întârzierea în emiterea acestui proiect de act normativ.

Cererea de recurs formulată de intervenienta A.N.R.P. a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că nu se poate reține existența unui refuz nejustificat din partea G.R. de a emite Normele în condițiile în care Camera Deputaților, inițiator al proiectului de lege, nu a oferit recurentului - pârât posibilitatea legală de a estima termenul în care aceste norme pot fi adoptate prin hotărâre de guvern, cu respectarea principiului constituțional al separației puterilor în stat.

De asemenea, recurenta a precizat că la adoptarea hotărârii de guvern trebuie să se țină seama de actuala conjunctură economică internă, și de politica de restrângere a cheltuielilor bugetare, de abordare prudentă a nivelului bugetului general consolidat (aspecte menționate în adresa nr. 189615 din 16 decembrie 2009 a Ministerul Finanțelor Publice), pentru că ignorarea acestor aspecte ar conduce la inaplicabilitatea actului normativ și chiar la grave prejudicii pentru persoanele beneficiare al Legii nr. 1/2009.

Prin întâmpinarea formulată față de ambele cereri de recurs, intimatul - intervenient R.D. a reiterat apărările aduse și în fața instanței de fond, cu accent pe îngrădirea dreptului său de proprietate prin nepunerea în aplicare a Legii nr. 1/2009 ca efect al refuzului G.R. de a emite Normele metodologice de aplicare a acestei legi.

Intimatul - intervenient solicită și obligarea recurentului - pârât la plata de despăgubiri (evaluate la suma de 75.000 euro) pentru daunele morale și materiale ce i-au fost aduse prin pasivitatea G.R. în emiterea normelor.

F.A.C.A.S. a apreciat, prin întâmpinarea depusă, că sentința Curții de Apel București este temeinică și legală.

Asociația „A.” a formulat cerere de intervenție în interesul intimatei - reclamante F.A.C.A.S., înțelegând astfel să susțină apărările acesteia, iar cererea a fost încuviințată în principiu de Înalta Curte în conformitate cu art. 52 alin. (1) C. proc. civ., în ședința publică de la 23 septembrie 2010.

Examinând cauza, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că (M. Of., nr. 640/13.10.2010) s-a publicat H.G. nr. 923/2010 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Demersul judiciar al reclamantei F.A.C.A.S. declarat la 12 mai 2009 în fața Curții de Apel București a fost justificat de nerespectarea termenului prevăzut de art. II din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea Normelor de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, respectiv a termenului de 30 de zile ce curge de la data de 6 februarie 2009, data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001.

În acest context, în mod corect instanța de fond a constatat incidența art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și prin sentința civilă nr. 4279 din 2 decembrie 2009 a obligat G.R. să respecte obligația legală ce-i incumbă.

Având în vedere însă că în fața instanței de control judiciar s-a făcut dovada că normele metodologice au fost emise în conformitate cu modificările aduse prin Legea nr. 1/2009, pentru aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001, Înalta Curte constată la rândul său că nu mai este oportună verificarea motivelor de nelegalitate expuse prin cele două cereri de recurs, acestea rămânând fără obiect prin îndeplinirea obligației stabilite în sarcina Guvernului, prin art. II din Legea nr. 1/2009.

Pentru cele prezentate rezumativ mai înainte, cererea de intervenție accesorie formulată de A.A. va fi admisă în fond, iar în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cererile de recurs vor fi respinse ca rămase fără obiect.

În privința cererii de acordare de daune morale și materiale evaluate de intimatul - intervenient R.D. la suma de 75.000 euro, se observă că o astfel de cerere a fost formulată pentru prima oară în recurs, că Înalta Curte nu are competența de a judeca în primă instanță, decât în cazurile expres prevăzute de lege, ceea ce în cazul de față nu se regăsește, iar o altă abordare ar presupune încălcarea principiului dublului grad de jurisdicție.

Așa fiind, pentru eventualele prejudicii suferite cel în cauză se poate adresa instanței doar în condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, în fond, cererea de intervenție formulată de A.A.

Respinge recursurile declarate de G.R. și de A.N.R.P. împotriva sentinței civile nr. 4279 din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca rămase fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2010.