Administrative challenge to CSM’s refusal to review judicial merits under Law No. 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision to reject the administrative suit and confirming the validity of the CSM's refusal to act. The dispute arose from the complainant's repeated attempts to challenge judicial decisions rendered by local courts through administrative complaints alleging bad faith in the exercise of judicial duties; the CSM correctly declined jurisdiction, stating that such matters fall under judicial remedies rather than administrative review under Article 17 of Law no. 304/2004. The court held that the CSM's communications did not violate the complainant's rights or interests as defined by Article 1 of Law no. 554/2004, because the subject matter of the complaints inherently concerned issues of judgment that cannot be subject to administrative verification, rendering the administrative action inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 7 C. proc. civ, art. 17 din Legea nr. 304/2004, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Administrative challenge to CSM’s refusal to review judicial merits under Law No. 554/2004: Întrucât, prin răspunsurile formulate de pârât i s-a dus la cunoștință reclamantului că, potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004, hotărârile judecătorești pot fi modificate sau desființate numai în căile de atac, iar criticile invocate reprezintă chestiuni de judecată ce nu pot face obiectul unei verificări pe cale administrativă efectuată de pârât, reclamantul a formulat acțiune în contencios administrativ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4342 din 8 decembrie 2009, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul D.G., în contradictoriu cu pârâtul C.S.M., având ca obiect anularea măsurii prin care pârâtul a dispus clasarea sesizării reclamantului și constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii reclamantului privind constatarea relei credințe în exercitarea funcției de judecător, de către mai multe persoane.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin cereri succesive adresate pârâtului, reclamantul, a solicitat desființarea unei hotărâri judecătorești, pronunțată de Judecătoria Giurgiu și tribunalul Giurgiu, iar în urma verificărilor efectuate de Inspecția Judiciară pârâtul a comunicat că nu are competența de a verifica, pe cale administrativă, modul de soluționare a cererilor de chemare în judecată, memoriile succesive ale reclamantului, ca și răspunsurile pârâtului fiind înregistrate sub nr. 565/II/406/SJ/2008.
Pe cale de consecință, curtea de apel a apreciat că niciun drept al reclamantului nu a fost vătămat prin comunicările pârâtului, iar cererile reclamantului au fost soluționate potrivit legii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că hotărârea atacată nu înfățișează considerentele de fapt și de drept care au condus la soluția de respingere a cererii sale adresate intimatului, de unde rezultă că instanța de fond și-a încălcat îndatorirea de a motiva.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma criticii formulate, în raport de actele aflate la dosar și în conformitate cu dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recurentul reclamant s-a adresa intimatului pârât C.S.M., prin mai multe memorii în care a expus nemulțumirile sale cu privire la modul de soluționare, de către instanțele de judecată, a pricinii în care a avut calitate de parte, respectiv, de către Judecătoria Giurgiu și, ulterior, de către Tribunalul Giurgiu.
Întrucât, prin răspunsurile formulate de pârât i s-a dus la cunoștință reclamantului că, potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004, hotărârile judecătorești pot fi modificate sau desființate numai în căile de atac, iar criticile invocate reprezintă chestiuni de judecată ce nu pot face obiectul unei verificări pe cale administrativă efectuată de pârât, reclamantul a formulat acțiune în contencios administrativ.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
În aplicarea acestor dispoziții legale instanța de fond a analizat actele dosarului și a constatat că răspunsurile intimatului prin care acesta, în urma verificărilor făcute de Inspecția Juridică, a ajuns la concluzia că cele sesizate de recurent exced competența sa de verificare pe cale administrativă, reprezintă soluția legală în raport cu conținutul sesizărilor și prin urmare nu sunt de natură să producă o vătămare în sensul cerut de dispozițiile legii contenciosului administrativ.
Pe cale de consecință, este neîntemeiată susținerea recurentului potrivit căreia hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În raport de aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.G. împotriva sentinței civile nr. 4342 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.