Securitate worker status: statutory requirement of fundamental rights suppression during 1945–1989 overrides compliance with contemporary national security regulations

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1274 din 25 martie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.I. și pe cale de consecință a constatat calitatea pârâtului de lucrător al securității.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâtul a deținut, în anul 1985, funcția de șef al I.J.S. Dolj, iar prin activitatea desfășurată, a suprimat și îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului dispunând deschiderea de dosare penale și dosare de urmărire informativă pentru mai mult persoane, din dispoziția pârâtului fiind consemnate ca având antecedente politice și penale sau o poziție necorespunzătoare la adresa regimului socialist din țară, întreținând relații neoficiale cu cetățenii străini, ori le-a fost interceptată corespondența și a instalat la domiciliul lor mijloace de interceptare.

Pe cale de consecință, instanța a apreciat că prin activitatea desfășurată pârâtul a avut drept scop susținerea puterii totalitare comuniste, în speță fiind îndeplinite cerințele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul.

Recurentul a invocat lipsa calității procesuale active a C.N.S.A.S., lipsa unei împuterniciri a persoanelor în cauză, necompetența instanței în raport de calitatea de militar a pârâtului și încălcarea principiului neretroactivității, prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008.

În acest s-a susținut, în esență, că analiza activității recurentului trebuia făcută numai prin raportare la momentul istoric evocat și la caracterul de tip militar al acestei activități avându-se în vedere scopul lor în legătură cu siguranța statului și caracterul „strict secret de importanță deosebită” al informațiilor, a căror circulație strict controlată, fără publicitate, împiedica lezarea publică a reputației, onoarei și demnității eului urmărit.

Recurentul a mai arătat că munca desfășurată ca ofițer nu a avut drept scop exclusiv susținerea regimului totalitar, ci apărarea suveranității țării, iar caracterul abuziv al acestei activități nu se poate aprecia decât în raport cu regulamentele care o guvernau.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitate de lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau Miliției, cu atribuții pe linie de securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului”.

În acest sens se constată că, așa cum rezultă din actele dosarului, recurentul a avut calitatea de Șef al I.J.S. Dolj, calitate în care a desfășurat activități de natura celor reglementate de dispozițiile legale mai sus menționate, în sensul că: a dispus deschiderea de dosare penale și de urmărire informativă, cu posibilități de pătrundere în intimitatea persoanelor vizate, a folosit mijloace tehnice de ascultare și a interpretat corespondența etc., îngrădind astfel dreptul la liberă asociere, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul la viață privată, suprimând astfel și îngrădind drepturi și libertăți fundamentate ale omului.

În ceea ce privește motivarea acestuia că planurile de măsuri aprobate nu au vizat decât protejarea siguranței naționale și prin urmare nu se impune verificarea îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale care au derivat din punerea în practică a acestor măsuri, se reține că această susținere este lipsită de temei legal în raport cu dispozițiile legale incidente în speță.

Așadar, chiar dacă recurentul a susținut că activitatea sa a respectat legile și regulamentele în vigoare la acea dată, trebuie menționat că acest aspect este nerelevant, întrucât urmare a constatării calității de lucrător al securității nu a fost supus unei sancțiuni juridice.

Ceea ce legiuitorul a reglementat, a fost manifestarea, în timpul exercitării funcției a unor atitudini bazate chiar pe lege și regulamente prin care se tindea la îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinței civile nr. 1274 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.