Maintenance of preventive detention for armed robbery and attempted aggravated murder after conviction

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin încheierea din 23 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, investită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpații M.I., M.T.M., R.F., M.I. și S.M. împotriva sentinței penale nr. 961 din 15 decembrie 2010 a Tribunalului București, secția l-a penală, a amânat judecata și, punând în discuție, din oficiu, potrivit art. 3002 C. proc. pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților apelanți a menținut această măsură, ca fiind legală și temeinică.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a apreciat că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților continuă să existe, astfel că, chiar dacă pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță nu înfrânge prezumția de nevinovăție de care beneficiază apelanții intimații inculpați, cerința prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., este îndeplinită, în sensul că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că apelanții inculpați au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor.

De asemenea, Curtea de Apel a apreciat că sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respective, pedeapsa stabilită de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică. în aprecierea acestei din urmă cerințe, Curtea a avut în vedere natura și gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, fapte prin care se aduce atingere uneia dintre valorile fundamentale apărate de legea penală, respective, viața persoanei.

Împotriva acestei încheieri, inculpații M.I. și S.M. au declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Pe de altă parte prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Din examinarea actelor dosarului se constată că:

În noaptea de 09/10 martie 2010, inculpații S.M., T.M., M.I. zis A. și numitul B. zis P. - determinați de către inculpatul R.F. - înarmați, cu premeditare, și pentru a le intimida pe părțile vătămate și a le determina astfel să părăsească spațiul închiriat pentru activități de colectare a fierului vechi, împreună cu alte persoane, au pătruns in imobilul din sector 5, iar în timp ce inculpatul minor M.I. asigura paza locului, le-au înjunghiat pe părțile vătămate M.G. și R.E. (care au suferit astfel leziuni grave în zone corporale vitale), sustrăgându-le, totodată, sume de bani.

În consecință inculpații M.I. și S.M. au fost condamnați de prima instanță la câte:

- 4 ani închisoare, pentru complicitate la tentative infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 174-175 lit. a), b) - art. 176 lit. b), cu aplicarea art. 99 C. pen.;

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)1 lit. a), b), c), cu aplicarea art. 99 C. pen.;

- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 33, lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. pedepsele au fost contopite în cea mai grea și s-a dispus ca inculpații să execute, fiecare câte 4 ani închisoare.

În cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată că, în mod judicios instanța de apel a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret și actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea infracțiunilor la care au participat, și că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări în continuare a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpaților M.I. și S.M.

Așa fiind, recursurile declarate învederându-se, nefondate, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse ca atare.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.I. și S.M. împotriva încheierii din 23 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 28424/3/2010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2011.