Applicability of litigation cost waiver after delayed admission of debt and limits on challenging arbitral awards on factual grounds
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant-respondent's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal's decision to refuse the annulment of the arbitral award, which originally ordered the respondent to pay the claimant approximately 52.5 million lei in unpaid invoices and litigation costs. The dispute involved a commercial debt recovery action where the lower appellate court had denied the motion to annul the arbitral award because the applicant failed to invoke any specific statutory grounds for annulment under Article 364 of the Code of Civil Procedure, raising only factual objections. The Court of Cassation confirmed this ruling, holding that the respondent's claim regarding the waiver of litigation costs due to an admission of debt was invalid because the admission occurred after the "first day of appearance" (defined as the hearing where parties present conclusions on the merits), thus failing to meet the strict conditions of Article 275 of the Code of Civil Procedure; consequently, the issue of partial payment did not constitute a valid ground for annulment, and the initial arbitral award and the subsequent appellate decision remained in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 364 C. proc. civ, art. 275 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Applicability of litigation cost waiver after delayed admission of debt and limits on challenging arbitral awards on factual grounds: O primă critică se referă la încălcarea dispozițiile art. 275 C. proc. civ., susținându-se că, atâta vreme cât a recunoscut, la primul termen, pretențiile reclamantei, greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 347 din 19 iunie 2002, Tribunalul Arbitral a admis, în parte, acțiunea reclamantei SC I. SA și a obligat pârâta SC S. SA la plata sumei de 52.500.000 lei contravaloare facturi neachitate și cheltuieli de judecată.
S-a reținut că, din suma pretinsă de reclamantă și recunoscută de pârâtă, prin întâmpinare, de 84.963.138 lei, aceasta a achitat suma de 32.463.132 lei, rămânând de achitat diferența la care a și fost obligată.
Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 1712 din 12 decembrie 2002, a respins cererea formulată de reclamantă privind anularea hotărârii arbitrale.
S-a reținut că, în cererea sa, petenta nu a invocat nici unul din motivele pentru care se poate solicita anularea hotărârii arbitrale, prevăzute de art. 364 C. proc. civ., ci numai motive referitoare la situația de fapt.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta.
O primă critică se referă la încălcarea dispozițiile art. 275 C. proc. civ., susținându-se că, atâta vreme cât a recunoscut, la primul termen, pretențiile reclamantei, greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Într-un alt motiv de recurs se susține că, greșit, instanța nu a avut în vedere că, din suma datorată, se achitase o sumă importantă, astfel că erau aplicabile dispozițiile art. 274 și 276 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispozițiile art. 275 C. proc. civ., pârâtul, care a recunoscut, la prima zi de înfățișare, pretențiile reclamantei, nu va fi obligat la cheltuieli de judecată.
Prima zi de înfățișare este termenul la care părțile legal citate pot pune concluzii în fond.
Or, prima zi de înfățișare în fața Tribunalului Arbitral a reprezentat-o termenul din 19 aprilie 2002, iar întâmpinarea prin care pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei a fost depusă la 22 mai 2002.
Rezultă, astfel, că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 275 C. proc. civ.
Cât privește motivul de recurs, ce se referă la fondul cauzei, respectiv, că recurenta pârâtă achitase mare parte din datorie, se constată că acesta nu se încadrează în vreuna din cauzele de anulare, prevăzute de art. 364 C. proc. civ.
În consecință, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S. SA Timișoara, împotriva deciziei nr. 1712 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția comercială.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.