Inadmissibility of extraordinary appeal against decision resolving prosecutor's non-referral complaint
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeals and Justice dismissed the petitioner's extraordinary appeal (contestație în anulare) as inadmissible, ordering the petitioner to pay 200 RON in judicial costs to the state, thereby upholding the prior final judgment that had rejected the underlying complaint. The dispute concerned an attempt to challenge a final criminal decision which had dismissed a prisoner's complaint against a prosecutor's resolution of non-referral to court (netrimitere în judecată). The Court ruled that the extraordinary appeal was inadmissible under Article 391 of the Code of Criminal Procedure because the challenged decision did not resolve the merits of the criminal case, as required for this legal remedy; instead, it was a procedural order issued within the framework of the procedure for challenging prosecutorial non-referral decisions under Article 278^1 of the Code of Criminal Procedure, and the appellant failed to invoke an express legal ground listed in Article 386.
Legislator headnote
AI generatedart. 391 alin. (1) C. proc. pen, art. 391 alin. (2) C. proc. pen, art. 386 C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen; Inadmissibility of extraordinary appeal against decision resolving prosecutor's non-referral complaint: Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1955 din 29 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 6235/1/2010, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul B.C. împotriva rezoluției nr. 7676/2021/VIII/1/2010 din 16 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire penală și criminalistică.
Împotriva acestei sentințe, petiționarul a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul instanței la data de 20 decembrie 2010.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 3 martie 2011.
Contestația în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate.
În cuprinsul cererii sale scrise, aflată la fila 1 din dosarul Înaltei Curți, contestatorul nu a invocat expres motivul pe care se sprijină contestația, iar susținerile din conținutul acesteia nu pot fi calificate și încadrate în nici una dintre dispozițiile art. 386 C. proc. pen., însă se constată că hotărârea atacată, deși este definitivă, așa cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la lit. a) - e) din același text.
Din economia textului de lege sus-menționat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunțată în cadrul procedurii de soluționare a plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, reglementată de dispozițiile art. 2781 C. proc. pen.
Așa fiind, contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac și nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.C. împotriva sentinței penale nr. 1955 din 29 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 6235/1/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2011.