Inadmissibility of extraordinary appeal against final appellate decision maintaining preventive detention during pending merits appeal

Deliberând asupra recursului de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, instanță de recurs, învestită cu soluționarea recursurilor formulate de inculpații N.M., I.C., P.V.T., C.L. și B.G. împotriva sentinței penale nr. 1392 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Constanța – procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, a menținut conform art. 160b C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpaților N.M., I.C., P.V.T., C.L. și B.G., până la o perioadă de câte 60 zile, cu începere de la 03 februarie 2011. Prin aceeași încheiere, instanța de recurs a respins cererile de înlocuire a măsurii privative de libertate cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații N.M., P.V.T., C.L. și B.G., precum și cererea inculpatului P.V.T. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 1392 din 17 decembrie 2010 Judecătoria Constanța a condamnat:

- pe inculpatul N.M. la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și a trei infracțiuni de tâlhărie, fapte prevăzute de: art. 323 alin. (1) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)1 lit. a) și b) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)1 lit. a) și b) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)1 lit. a) și b) C. pen., toate patru infracțiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pe inculpatul I.C. la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și a trei infracțiuni de tâlhărie, fapte prevăzute de: art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)1 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) si alin. (2)1 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) si c și alin. (2)1 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate patru infracțiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pe inculpatul P.V.T. la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și a trei infracțiuni de complicitate la tâlhărie, fapte prevăzute de: art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)1 lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)1 lit. a) si b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)1 lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate patru infracțiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pe inculpatul C.L. la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și a trei infracțiuni de complicitate la tâlhărie, fapte prevăzute de: art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)1 lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)1 lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)1 lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate patru infracțiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pe inculpatul B.G. la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și a trei infracțiuni de complicitate la tâlhărie, fapte prevăzute de: art. 323 alin. (1) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)1 lit. a) și b) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)1 lit. a) și b) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)1 lit. a) și b) C. pen., toate patru infracțiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 350 C. pen., instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a acestor 5 inculpați și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpați durata reținerii și arestării preventive.

Instanța de fond a reținut că, în vara anului 2009, inculpatul N.M., alături de coinculpații I.C., P.V.T., C.L. și B.G., a constituit o asociere ilicită, cu scopul de a comite jafuri armate asupra unităților comerciale din județul Constanța, care vehiculează sume de bani sau bunuri de valoare mare, iar, în realizarea scopului asocierii, la datele de 03 iulie 2009 orele 1455, de 28 iulie 2009 orele 1245 și de 19 august 2009 orele 1005, de fiecare dată mascat și înarmat cu o sabie, împreună cu coinculpatul I.C. și beneficiind de ajutorul coinculpaților P.V.T., C.L. și B.G., care au asigurat transportul și paza fiecărui loc al faptei, a sustras, prin amenințări și violență, prima oară cantitatea de 2.064,12 grame de bijuterii din aur (în valoare totală de 175.450,20 lei) de la magazinul de bijuterii al SC A.C. SRL din orașul Năvodari, a doua oară cantitatea de 1.842,56 grame de bijuterii din aur (în valoare de 66.360,89 lei) și suma de 11.391,19 lei (creând un prejudiciu în valoare de 77.752.08 lei) de la casa de amanet a SC O.K.C.C. SRL din Constanța, și a treia oară o sumă de bani în lei, Euro și dolari S.U.A. (creând un prejudiciu total de 41.400 lei) de la casa de schimb valutar a SC B.E.O. SRL din Constanța.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații N.M., I.C., P.V.T., C.L. și B.G. (alături de alți inculpați care nu sunt arestați preventiv în cauză) fixându-se termen pe fond pentru judecarea recursului 24 februarie 2011 și termen la data de 03 februarie 2011 pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a acestor inculpați.

Procedând potrivit art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen. la termenul din 03 februarie 2011, Curtea a constatat următoarele:

Inculpații N.M., I.C., P.V.T., C.L. și B.G. au fost reținuți și arestați preventiv în cauză, temeiul arestării preventive fiind cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Măsura arestării preventive a inculpaților N.M., I.C., P.V.T., C.L. și B.G. a fost menținută succesiv de către instanța de fond cu respectarea dispozițiilor art. 3001, art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen.

Măsura arestării preventive a fost menținută și prin sentința instanței de fond, potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

Curtea a apreciat că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților N.M., I.C., P.V.T., C.L. și B.G., față de condamnarea acestora la pedepse rezultante de câte 17 ani închisoare (pentru primii doi inculpați), respectiv de câte 15 ani închisoare (pentru ultimii trei inculpați) (cu executarea în regim de detenție) de către instanța de fond (sentință chiar nedefinitivă, dar cu o puternică valoare asupra vinovăției inculpaților până ce probele vor fi aprofundate de către instanța de recurs numai cu examinarea recursului pe fond) față de probele aflate la dosar până în acest moment, de starea de insecuritate care s-ar crea în comunitate, în cazul în care inculpații, bănuiți a fi comis infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social și care au dat dovadă de perseverență infracțională, ar fi judecați în stare de libertate, pentru a proteja ordinea publică, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat și impun în continuare privarea lor de libertate.

Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații până la rămânerea definitivă a hotărârii, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni, confirmată la instanța de fond și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata arestării preventive (aproximativ 1 an și 6 luni pentru inculpații N.M. și B.G., respectiv de aproximativ 1 an și 4 luni pentru inculpații I.C., P.V.T., C.L.) nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, având în vedere că în acest timp s-au finalizat atât urmărirea penală cât și cercetarea judecătorească în fața instanței de fond.

Prin urmare, menținerea măsura arestării preventive față de inculpații N.M., I.C., P.V.T., C.L. și B.G. se impune în cazul de față, cu atât mai mult cu cât temeiurile care au determinat-o nu au suferit modificări, iar recurenții inculpați N.M., I.C., P.V.T., C.L. și B.G. au fost condamnați de către instanța de fond la pedepse de câte 17 ani închisoare (primii doi inculpați), respectiv la pedepse de câte 15 ani închisoare (ultimii trei inculpați) cu executare în regim de detenție de către instanța de fond, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților în acest caz fiind justificată din perspectiva art. 5 paragraful 3 lit. a) din Convenția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și nu din perspectiva art. 5 paragraful 3 lit. c) din Convenție, aspect față de care se justifică menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpaților, fiind îndeplinit astfel și scopul măsurii arestării preventive prevăzut de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. (a se vedea și Hotărârea C.E.D.O. în cauza A. împotriva Austriei).

În ceea ce privește cererea recurenților inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 alin. (1) C. proc. pen. față de considerentele expuse mai sus, de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a procedurii judiciare cu privire la inculpați și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva acestora și cu scopul urmărit, astfel că a apreciat că cererea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive nu este întemeiată în acest moment procesual; Curtea a mai constatat că aspectele personale invocate de către inculpați existau și în momentul săvârșirii faptei și nu i-au împiedicat pe inculpați să pună în aplicare rezoluția infracțională.

Împotriva acestei încheieri definitive pronunțată de Curtea de Apel Constanța (instanță de recurs) a formulat recurs inculpatul I.C., fără a înfățișa motivele de recurs.

Examinând încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibil în virtutea considerentelor ce vor fi expuse.

Dispozițiile art. 141 C. proc. pen., prevăd că „încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.”

În cauza de față, măsura arestării preventive a fost menținută de către instanța de recurs, situație în care încheierea pronunțată în acest sens are caracter definitiv, legiuitorul prevăzând în mod expres cazurile în care încheierile prin care se dispune cu privire la măsurile preventive pot fi atacate cu recurs.

În consecință, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul I.C. împotriva încheierii din 03 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, care să includă și onorariul avocatului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva încheierii din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr.13431/212/2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2011.