Inadmissibility of extraordinary appeal against final criminal court decision on preventive detention

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 21 ianuarie 2011, Tribunalul Galați, în baza art. 3002 C. proc. pen. cu referire la art. 160b C. proc. pen., a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpații B.A., F.G., D.C., B.M., F.T., D.M., F.P., D.V., M.I., A.S.V. și Ioniță Nicușor, toți deținuți la Penitenciarul Galați și a menținut această măsură.

Au fost respinse cererile de revocare și, respectiv, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpați, prin apărători.

Verificând din oficiu, conform art. 3002 C. proc. pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților B.A., F.G., D.C., B.M., F.T., D.M., F.P., D.V., M.I., I.N. și A.S.V., instanța de fond a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestora subzistă și impun în continuare privarea de libertate.

În privința inculpatului A.S.V. s-a reținut că s-a dispus luarea măsurii arestării preventive în lipsă pe o durată de 30 de zile, de la data punerii în executare a mandatului, prin încheierea din 23 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1957/121/2010, constatându-se că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen., art. 148 lit. a), f) C. proc. pen. și art. 136 C. proc. pen.

Mandatul de arestare preventivă nr. 36/2010 emis de Tribunalul Galați a fost pus în executare la 07 octombrie 2010 (încheiere - 08 octombrie 2010 a Tribunalului Galați - dosar 1957/121/2010).

Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a avut în vedere că, din actele de urmărire penală efectuate în cauză pană la momentul sesizării instanței cu judecarea cauzei, rezultă indicii temeinice în sensul art. 681 C. proc. pen., de natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen.

S-a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. - apreciate astfel și la luarea măsurii arestării preventive a celor 11 inculpați și art. 148 lit. a) C. proc. pen. în privința inculpatului A.S.V.

Totodată, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este justificată și prin prisma dispozițiilor art. 136 C. proc. pen. - fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal - având în vedere stadiul procesual, precum și faptul că există date că ar putea fi zădărnicită aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 170/R din 07 februarie 2011, pronunțată în dosarul nr. 6617/121/2010, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații:

- B.A., B.M., F.G., F.T., D.M., F.P., I.N., D.V., D.C., M.I și A.S.V. împotriva încheierii de ședință din 21 ianuarie 2011 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. 6617/121/2010.

A fost obligat inculpatul B.M. la plata sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, urmând a fi avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Au fost obligați ceilalți inculpați-recurenți la plata sumelor de câte 30 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Analizând încheierea recurată, conform dispozițiilor art. 3856 C. proc. pen. raportat la art. 141 C. proc. pen., curtea de apel a reținut că existența probelor din care rezultă bănuiala plauzibilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, a fost analizată în concret atât la luarea efectivă a măsurii preventive, cât și cu ocazia prelungirilor succesive acordate, temeiurile avute in vedere subzistând, neimpunându-se așadar înlocuirea acestei măsuri pe considerentul că, lăsați în libertate, inculpații nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, ori că, raportat la probatoriile administrate până la momentul respectiv și la durata privării de libertate, s-ar impune aplicarea dispozițiilor art. 139 C. proc. pen., atât timp cât existența unor motive verosimile cu privire la săvârșirea faptelor nu a fost pusă la îndoială.

Pe de altă parte, s-a constatat că datele care caracterizează faptele reținute în sarcina inculpaților pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a acestora creează o stare de pericol, de insecuritate pentru cetățeni, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte, pericolul regăsindu-se în însăși natura și gravitatea faptelor sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, cu atât mai mult cu cât asemenea fapte au căpătat o recrudescența fără precedent, din dorința obținerii unor surse de venit pe căi obscure, fără muncă.

Astfel fiind, s-a apreciat că menținerea măsurii arestării preventive dispusă de tribunal este pe deplin justificată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire la art. 143 C. proc. pen. și art. 136 C. proc. pen., în sensul că privarea de libertate se impunea pentru buna desfășurare a procesului, inculpații au fost ascultați în prezența apărătorilor lor, există probe temeinice de natură a crea presupunerea că inculpații ar fi comis faptele penale reținute în sarcina lor, fapte care sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, nefiind nicicum îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 C. proc. pen. privind revocarea sau înlocuirea măsurii preventive.

Împotriva deciziei penale nr. 170/R din 07 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat recurs inculpatul A.S.V., fără a arăta însă motivele pe care se întemeiază acesta.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil pentru considerentele care urmează.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fî atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.

În speță, inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 170/R din 07 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 6617/121/2010, decizie care, însă, este definitivă.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității cailor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul A.S.V.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul A.S.V. împotriva deciziei penale nr. 170/R din 07 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 6617/121/2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2011.