Drug Trafficking: Rejection of Preventive Detention Release Based on Public Order Risk and Reasonable Duration

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 04 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 297472/2010(840/2010) s-a menținut starea de arest a inculpaților F.F., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 1/UP din 11 februarie 2010, emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, G.P., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 1/UP/F din 17 februarie 2010, emis de Curtea de Apel București, secția I penală, și G.F., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 6/UP din 23 martie 2010, emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

S-au respins, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3002 C. proc. pen. și art. 160b alin. (3) C. proc. pen. întrucât temeiurile inițiale nu s-au schimbat, există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, iar în raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite(trafic de droguri de mare risc, respectiv, complicitate pentru inculpatul F.F.) s-a apreciat că lăsarea acestora în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

S-a apreciat că deși a trecut mai mult de un an de când cauza se află în faza de cercetare judecătorească dar s-a apreciat că instanța se încadrează într-un termen rezonabil de soluționare a cauzei dat fiind complexitatea acesteia.

De asemenea s-a arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 5 paragraf 1c din CEDO.

S-a mai apreciat că în cauză sunt întrunite dispozițiile art. 160/b alin. (3) C. proc. pen. astfel că se impune menținerea arestării preventive a inculpaților fiind îndeplinite și cerințele dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen. ca temei de drept avut în vedere la momentul arestării și al trimiterii în judecată a inculpaților.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații F.F., G.P. și G.F. criticând-o ca fiind netemeinică, întrucât perioada arestării preventive a depășit durata rezonabilă, iar în prezent nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, întrucât lăsarea în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

S-a solicitat admiterea recursurilor formulate, casarea încheierii atacate și, în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților.

Recursurile inculpaților sunt nefondate.

Analizând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate dar și a dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 3002 și art. 160b alin. (1), (3) C. proc. pen., constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a o menține ca atare.

Recurenții inculpați au fost trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr. 292/DP/ 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160b C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în cauza dedusă judecății, a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive și constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privare de libertate, a dispus motivat, prin încheierea recurată, menținerea arestării preventive a inculpaților recurenți.

Instanța a reținut, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. respectiv, că la data verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților cauza se află în stadiul cercetărilor judecătorești, că probele administrate, până la acest moment procesual, nu fac să înceteze presupunerea rezonabilă, că inculpații au săvârșit faptele de natură penală pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, apreciind că faptele respective constituie în cazul fiecăruia dintre inculpați, câte o infracțiune pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, instanța a constatat legal și temeinic că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol pentru ordinea publică, pericol ce decurge din împrejurarea că inculpații sunt acuzați de fapte cu consecințe sociale foarte grave( în contextul de notorietate al recrudescenței traficului și consumului de droguri) săvârșite din interes material, astfel că există un risc ridicat ca, aflați în stare de libertate, să comită și alte fapte antisociale, posibil chiar de aceeași natură cu cele ce fac obiectul judecății.

În raport de stadiul procesual al cauzei, s-a constatat în mod just că, arestarea preventivă a inculpaților este în continuare necesară pentru a asigura buna desfășurare a judecății și că durata acestei măsuri nu depășește limitele unui termen rezonabil.

Referitor la depășirea termenului rezonabil de judecare al unei cauze penale, cu referire la încălcarea dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a art. 23 din Constituție, se constată că termenul rezonabil invocat de recurenții-inculpați nu a fost depășit și nici durata măsurii arestării preventive.

Cum nici din oficiu nu s-au invocat motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii recurate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații recurenți împotriva încheierii din 4 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, vizând dispoziția de menținere a stării de arest preventiv a inculpaților, încheiere pe care o menține ca legală și temeinică.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurenților inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați F.F., G.F. și G.P. împotriva încheierii din 04 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 2974./2/2010.

Obligă recurentul inculpat F.F., la plata sumei de 100lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenții inculpați G.F. și G.P. la plata sumei de câte 200lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2011.