Continuation of preventive detention after conviction for qualified homicide: persistence of grounds and public order risk
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, confirming the lower court's order to maintain his preventive detention, thereby upholding the 15-year prison sentence for qualified homicide. The case involved a procedural challenge where the convicted defendant argued that the grounds for his pre-trial arrest had ceased to exist, requesting a revocation of the detention measure and to be tried in liberty. The court determined that the detention remained legal and necessary, finding that the gravity of the crime and the risk to public order persisted despite the judgment of conviction, thus justifying the continued deprivation of liberty. The decision was grounded in the Code of Criminal Procedure provisions regarding the verification of preventive arrest (Articles 300(2) and 160(b)) and Article 5(1)(a) of the European Convention on Human Rights, which permits detention based on a valid conviction by a competent tribunal.
Legislator headnote
AI generatedart. 175 lit. c) C. pen, art. 3002 C. proc. pen, art. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Continuation of preventive detention after conviction for qualified homicide: persistence of grounds and public order risk: Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate, dacă este reținută legal în baza condamnării pronunțate de un tribunal competent.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1308/2/2011 a fost menținută starea de arest a inculpatului S.A.D., deținut în Penitenciarul București.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 62/F din 19 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul a fost condamnat la 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 23/24 aprilie 2010, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice i-a aplicat mamei sale P.E., multiple și intense lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului, gâtului, toracelui și a membrului pelvin drept, cauzându-i un traumatism cranio – facial și corporal soldat cu hemoragie pială, hematom subdural, fractură oase nazale, fractură femur drept, leziuni de violență, ce au condus la deces și a considerat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.A.D. care a susținut ca măsura arestării sale preventive nu mai este justificată și a solicitat revocarea acesteia și judecarea sa în stare de libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate instanța, prin încheiere motivată dispune menținerea stării de arest.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate, dacă este reținută legal în baza condamnării pronunțate de un tribunal competent.
Din analizarea actelor aflate în dosar rezultă că arestarea inculpatului S.A.D. s-a dispus la 27 aprilie 2010, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive verosimile de a bănui că a comis infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. c) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 23/24 aprilie 2010, pe fondul consumului de alcool a aplicat mamei sale P.E., multiple și intense lovituri în zone vitale, cauzându-i leziuni incompatibile cu viața.
Aceste motive verosimile au dobândit certitudine și, având în vedere probele de vinovăție administrate, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea inculpatului la 15 ani închisoare.
Ținând seama de probatoriul cauzei și de soluția de condamnare pronunțată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acesteia de către Curtea de Apel București sesizată cu apelul inculpatului, este pe deplin justificată și conformă cu dispozițiile legale evocate și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, derivat din natura, gravitatea și rezonanța în comunitate a faptei și din împrejurările comiterii ei.
În consecință, criticile formulate de inculpatul recurent nu sunt întemeiate.
Față de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.A.D. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A.D. împotriva încheierii din 10 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1308/2/2011 (561/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2011.