Forced wartime displacement versus ethnic persecution: failure to meet the essential requirement for compensation under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the appellate court's decision to reject the claimant's action. The dispute concerned the annulment of an administrative decision denying benefits under Law No. 189/2000, which provides compensation to victims of ethnic persecution, expulsion, or forced displacement between September 6, 1940, and March 6, 1945. The appellant argued that his family's relocation to Oltenia was a forced displacement caused by the advance of Soviet forces over the Prut River, warranting status as a "war refugee." The court held that the claim failed because the evidence demonstrated the relocation was a wartime military operation rather than a direct consequence of ethnic persecution, which is the essential condition required by Article 1 of Government Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000).
Legislator headnote
AI generatedForced wartime displacement versus ethnic persecution: failure to meet the essential requirement for compensation under Law No. 189/2000: Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiată persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 270 din 7 decembrie 2009, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava, având ca obiect anularea hotărârii nr. 5388 din 9 octombrie 2009, emisă de pârâtă, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În acest sens instanța a reținut că, din niciuna dintre probele aflate la dosar, nu rezultă împrejurarea că refugiul reclamantului ar fi fost o măsură de persecuție determinată de considerente etnice, în speță nefiind astfel îndeplinite condițiile cerute de art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.G. susținând că strămutarea sa, împreună cu familia, în zona Olteniei, s-a produs urmare a obligației impuse, în acest sens, de către autorități și a fost cauzată de înaintarea peste Prut a Armatei Sovietice, motiv pentru care a apreciat că, potrivit Legii nr. 189/2000, situația sa trebuie asimilată cu cea a „strămutaților obligatorii și a refugiaților de război” pentru dobândirea drepturilor ce i se cuvin.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiată persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Dar, din probele dosarului, rezultă că strămutarea recurentului s-a făcut din dispoziția autorităților și ca urmare a înaintării armatei sovietice peste Prut, în cadrul operațiunilor de război și chiar dacă a existat o anumită temere a familiei recurentului, privind eventualele represalii din partea trupelor de ocupație, acestea nu s-au produs anterior plecării din localitatea de domiciliu.
Esențial este așadar că, în speță, nu este îndeplinită cerința esențială a Legii nr. 189/2000 aceea ca strămutarea în altă localitate să fie consecința directă a persecuției etnice suferite.
Așa fiind, constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinței civile nr. 270 din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2010.