Scope of contractual penalty clauses for late payment: validity of extra-contractual delivery defense in commercial supply disputes
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant’s recourse, leaving the appellate decision in force, which had reduced but upheld the respondent’s obligation to pay contractual penalties for late payment of invoices. The dispute concerned a commercial action for late-payment penalties arising from the delivery of steel products under a specific supply agreement, where the appellant challenged the lower courts’ finding that it owed the penalties, arguing that the disputed deliveries were made outside the scope of the governing contract. The court held that the appellant failed to prove the extra-contractual nature of the deliveries, noting its undisputed receipt of the goods and the contractual clause requiring payment within five days of receipt, thereby rejecting the argument based on irrelevant internal correspondence and third-party relationships. The decisive legal basis is the binding effect of contractual penalties clauses for late payment in commercial supply contracts, provided the underlying delivery obligations are performed and the alleged deviation from the contract framework is not substantiated by the defendant.
Legislator headnote
AI generatedScope of contractual penalty clauses for late payment: validity of extra-contractual delivery defense in commercial supply disputes: Este neîndoielnic și pârâta nu contestă primirea produselor ce au făcut obiectul facturilor pentru care s-a declanșat prezentul litigiu și că acestea au fost primite fără obiecțiuni și conform clauzei stipulate la art.7 lit.a din contractul nr.5711/1998 plata trebuia făcută cel mai târziu în 5 zile de la primirea mărfii.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr.9147/21 decembrie 2000, Tribunalul Galați a admis în parte acțiunea reclamantei S.C. S. S.A. împotriva pârâtei S.C. C. S.A. și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei 481.044.203 lei cu titlu de penalități de întârziere. A fost anulat ca netimbrat capătul de cerere privind execuția vremelnică a hotărârii. A mai fost obligată pârâta la 19.315.886 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei că reclamanta a livrat pârâtei în baza raporturilor contractuale diferite cantități de produse siderurgice pentru care a emis facturi ce au fost achitate cu întârziere iar conform clauzelor din contractul nr.5711/1998 încheiat între părți (art.7 lit.b) datorează penalitățile pretinse prin acțiune.
Apelul declarat de pârâtă prin care critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a fost admis numai în ce privește cuantumul penalităților la plata cărora a fost obligată pârâta. Astfel, că prin decizia nr.479/19 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a schimbat în parte sentința în sensul reducerii cuantumului penalităților de la 481.044.200 lei la 439.248.364 lei conform pretențiilor restrânse ale reclamantei. Au fost înlăturate ca nefondate celelalte critici inclusiv cea care viza fondul cauzei în sensul că pârâta susținea că nu datorează penalitățile pretinse de reclamantă întrucât livrările la care aceasta se referă s-au făcut în afara contractului nr.5711/1998. S-a respins excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Galați ridicată de pârâtă.
Împotriva acestei ultime soluții a declarat recurs pârâta. Prin motivele scrise reia critica din apel, în sensul că, marfa pentru care a fost obligată să plătească penalități ar fi fost livrată în afara contractului despre care s-a făcut vorbire supra și ca atare nu datorează penalitățile prevăzute în acel contract.
Critica este neîntemeiată iar recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Este neîndoielnic și pârâta nu contestă primirea produselor ce au făcut obiectul facturilor pentru care s-a declanșat prezentul litigiu și că acestea au fost primite fără obiecțiuni și conform clauzei stipulate la art.7 lit.a din contractul nr.5711/1998 plata trebuia făcută cel mai târziu în 5 zile de la primirea mărfii.
Susținerea pârâtei că marfa s-a livrat extracontractual nu este dovedită așa cum în mod corect au reținut instanțele, atât la fond cât și în apel. Înscrisurile la care face referire pârâta în dovedirea susținerilor sale sunt irelevante în cauză. Astfel adresa nr.113 din 10 martie 1998 are caracter intern și reprezintă unele precizări ale direcției Marketing și Orientare Economică pentru conducerea S.C. S. S.A.. De asemenea, invocarea de către pârâtă a corespondenței sale ca și a raporturilor contractuale cu A.R.D.I.M.E.T. nu prezintă relevanță în raporturile sale contractuale cu reclamanta. Restul înscrisurilor la care face referire emanau de la pârâtă și exprima punctul său de vedere neîmpărtășit de reclamantă.
Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. împotriva deciziei nr.479 din 19 iunie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2004.