Inadmissibility of second-level appeal against irreocable appellate decision under prohibition of appellate chain
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appellant’s appeal against the Court of Appeal’s decision, thereby upholding the lower appellate court's ruling that the prior appeal was also inadmissible. The dispute arose from a civil action for the recognition of co-ownership by usucapion over a quarter of a property; the underlying first-instance judgment suspending the trial due to the parties' absence was upheld by the first-instance appeal court, which the plaintiff subsequently challenged. The plaintiff attempted to appeal the Court of Appeal's final decision, but the highest court ruled this second-level appeal was inadmissible because the target decision was already irrevoable. The decisive legal basis was the principle of the uniqueness of the right to appeal and the statutory prohibition against "appeal against an appeal," specifically citing Articles 299 and 377(2)(4) of the Code of Civil Procedure, which restrict recourse only to definitive decisions rendered without an initial right of appeal or by first-instance appeal courts, not to decisions already rendered by appellate courts.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 pct. 2 C. proc. civ, art. 245 C. proc. civ, art. 299 alin. (1) C. proc. civ, art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ; Inadmissibility of second-level appeal against irreocable appellate decision under prohibition of appellate chain: Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 559/174/2008 la Judecătoria Agnita reclamantul I.N. a chemat în judecată pe pârâtul Z.(G.)N. și a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra cotei de ¼ parte din imobilul înscris în C.F. 308/, top 272 și să se dispună întabularea dreptului său de proprietate astfel dobândit în C.F.
Cauza a fost suspendată la termenul din 18 martie 2009 pentru lipsa părților în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților „a declarat recurs reclamantul, care a susținut că încheierea este abuzivă, neconformă și neprofesionistă”.
Prin decizia civilă nr. 11 din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, a fost respins recursul declarat de reclamant i s-a reținut că nu sunt incidente motivele de nelegalitate invocate, iar pe de altă parte, în raport de actele din dosar, că încheierea recurată este temeinică și legală, deoarece la termenul de judecată din 18 martie 2009, niciuna dintre părți nu a fost prezentă la dezbaterea cauzei și nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța de recurs a învederată recurentului că are posibilitatea că în temeiul art. 245 C. proc. civ. să formuleze la Judecătoria Agnita o cerere de redeschidere a judecății (cerere de repunere pe rol a cauzei) pentru ca judecata cauzei sale să poată continua.
Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 11 din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului Sibiu, susținând că a solicitat avocat din oficiu și trimiterea cauzei la Parchet, dar instanța a refuzat tendențios soluționarea cauzei sale, făcându-se vinovată de abuz în serviciu, favorizare și fals.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia civilă nr. 127 din 25 martie 2010 a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamant, reținând în esență că recursul vizează o hotărâre irevocabilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul I.N. susținând în esență „că această decizie este neconformă cu realitatea, abuzivă și coruptă”.
Recursul este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei hotărâri irevocabile.
Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga și împotriva hotărârilor pronunțate în calea de atac a recursului nu mai poate fi exercitat recursul, întrucât legiuitorul nu a prevăzut recurs la recurs.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului”.
Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. prevede că „pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive, date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege”.
Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac.
Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.
Hotărârea recurată este irevocabilă, pronunțată de o instanță de recurs, astfel că recursul declarat împotriva ei este inadmisibil și urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul I.N. împotriva deciziei nr. 127 din 25 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2011.