Suspension of tax assessment enforcement: failure to prove serious doubt on legality and absence of imminent harm
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the lower court's rejection of the request to suspend the enforcement of a tax assessment decision, thereby allowing the state to collect the debt. The dispute concerned a challenge under Article 14 of Law No. 554/2004 regarding the suspension of execution of a unilateral administrative act, where the company argued that the tax authority had failed to perform mandatory monthly verifications and that enforcement of the 22,170,216 lei excise tax and late penalty assessment would cause imminent harm leading to bankruptcy. The court held that the statutory conditions for suspension were not cumulatively met: the appellant failed to provide evidence creating serious doubt about the legality of the administrative act, and the threat of insolvency or ongoing reorganization procedures did not constitute "imminent harm" as defined by law, particularly given that the disputed debt amount was not sufficient to warrant a stay of execution.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 166 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003, art. 201 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, art. 3041 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Suspension of tax assessment enforcement: failure to prove serious doubt on legality and absence of imminent harm: Iar pe fond soluția de respingere dispusă este corectă și legală, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC M.S.F. SRL prin administrator judiciar Maestro S.P.R.L. și D.N. în calitate de administrator special a solicitat, în contradictoriu cu D.R.A.O.V. Constanța, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 179 din 28 septembrie 2009 și a raportului de inspecție fiscală nr. 28509/3043 din 28 septembrie 2009 emise de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că în urma inspecției fiscale desfășurate în perioada 01 septembrie 2009 - 25 septembrie 2009 de către inspectori din cadrul D.R.A.O.V. Constanța, a fost emisă decizia de impunere nr. 179 din 28 septembrie 2009 în temeiul raportului de inspecție fiscală nr. 28509/3043 din 28 septembrie 2009.
A mai susținut că, prin această decizie au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată totalizând 22.170.216 lei, sumă compusă din 16.603.574 lei reprezentând accize și 5.566.642 lei reprezentând majorări de întârziere.
În termenul legal, a formulat contestație împotriva celor două acte administrative considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, legalitatea actelor administrative unilaterale contestate îndoielnică, întrucât:
- pârâta nu și-a îndeplinit obligația legala de a verifica lunar societățile comerciale pe care le invocă în cuprinsul raportului de inspecție fiscală nr. 28509/3043 din 28 septembrie 2009;
- pârâta a încălcat prevederile art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 314/ 2007;
- reclamanta a livrat motorină în regim de scutire de la plata accizelor, nefiind incidente dispozițiile art. 166 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003;
- pârâta a nesocotit prevederile art. 201 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 și pct. 23.1 alin. (4) lit. b) din H.G. nr. 44/2004, precum și 23.8 alin. (5) din același act normativ.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, prevenirea unei pagube iminente, reclamanta a arătat că suma reținută în decizie este de 22.170.216 lei, iar executarea sa ar conduce chiar la închiderea activității, fapt ce nu ar putea fi reparat ulterior anulării actelor administrate contestate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta, a solicitat respingerea cererii, întrucât nu sunt întrunite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contenciosului administrativ și fiscal, prin sentința nr. 190/ CA din 20 mai 2010, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamanta SC M.S.F. SRL,reprezentată legal prin administrator judiciar Maestro S.P.R.L. și D.N. în calitate de administrator special, în contradictoriu cu pârâta D.R.A.O.V. Constanta.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 179 din 28 septembrie 2009 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 28509/3043 din 28 septembrie 2009, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum de 22.170.216 lei, perioada 26 februarie 2008 - 30 iunie 2009.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Potrivit textului legal sus-menționat, pentru suspendarea executării administrativ se cer a fi întrunite cumulativ două condiții, existența unui caz justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.
În cauză, motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică, a promovat recurs reclamanta SC M.S.F. SRL pentru nelegalitate și netemeiniciei.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ., se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și nemotivarea sentinței recurate în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În motivele de recurs se arată că instanța de fond nu și-a justificat soluția de respingere a cererii de suspendare formulată de recurentă în condițiile în care nu a analizat condiția existenței unor cazuri bine justificate, actele administrative contestate fiind emise cu încălcarea mai multor norme legale.
În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente se arată în motivele de recurs că executarea sumei de plată stabilită prin decizia de impunere nr. 179 din 28 septembrie 2009 respectiv 22.170.216 lei ar determina falimentul societății, care se află în proces de reorganizare.
La dosar pârâta - intimată a formulat întâmpinare în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefundat, pentru următoarele considerente.
În cauză nu poate fi reținută soluția din recurs privind nemotivarea sentinței recurate. Instanța de fond a motivat concret soluția de respingere iar argumentele deși sumare, fac posibilă exercitarea controlului de legalitate pe calea recursului declarat.
Iar pe fond soluția de respingere dispusă este corectă și legală, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește prima condiție a existenței unor cazuri bine justificate astfel cum sunt definite prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurenta nu a probat la dosar cu acte existența unor împrejurări de fapt și de drept de natură a determina o îndoială serioasă a actelor administrative contestate care să infirme legalitatea acestora. Simpla susținere a nelegalității nu determină îndeplinirea condiției care să înfrângă legalitatea și executorialitatea actelor administrative.
În ceea ce privește a doua condiție posibilă intrarea în faliment a societății reclamante și procesul său de reorganizare nu determină existența unei pagube iminente în sensul definit prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, cuantumul contestat al unui debit nefiind suficient pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ.
Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.S.F. SRL Constanța împotriva sentinței nr. 190/ CA din 20 mai 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.