Fuel pipeline theft acquittals upheld on insufficient evidence; prosecutor's appeal rejected

Asupra recursului penal de față:

Constată că, prin sentința penală nr. 158 din 10 aprilie 2007 pronunțată în Dosarul penal nr. 405/2005, Tribunalul Constanța a hotărât:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i), alin. (3) lit. a) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E.V. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i), alin. (3) lit. a) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E.N. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i), alin. (3) lit. a) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen.

A respins, ca ne fondate, pretențiile civile formulate de partea civilă SC P. SA Ploiești.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriu s-a reținut că la data de 07 noiembrie 2003, numitul C.C., paznic la Secția de pompare irigații, situată pe DJ 226, între localitățile Năvodari și Lumina, în apropierea Canalului Poarta Albă - Midia - Năvodari, a sesizat verbal o patrulă de jandarmi din cadrul UM 0953 Constanța ce asigura paza conductelor de transport produse petroliere despre faptul că, în zona Pepinierei Năvodari, persista un miros puternic de combustibil.

Urmare sesizării, la fața locului s-a deplasat o echipă alcătuită din reprezentanți ai SC P. SA Ploiești, Sucursala Constanța, ai Jandarmeriei și lucrători din cadrul I.P.J. Constanța, care a constatat că, în zona unui cămin de vizitare a unei conducte de apă dezafectate din apropierea drumului județean, exista un amestec de produc petrolier.

Prin urmare, folosindu-se un utilaj special, s-a procedat la decopertarea zonei, ocazie cu care, perpendicular pe traseul conductei de transport motorină aparținând SC P. SA Ploiești, însă la o adâncime de circa 2 metri, a fost identificată o conductă din azbociment preexistentă, având diametrul de un metru și care servise la evacuarea apei reziduale provenind de la SC F. SA Năvodari.

După finalizarea acțiunii de decopertare, pe conducta de motorină s-a găsit o instalație artizanală ce se prelungea în interiorul conductei de azbociment printr-un tunel descendent,

După finalizarea acțiunii de decopertare, pe conducta de motorină s-a găsit o instalație artizanală, ce se prelungea în interiorul conductei de azbociment printr-un tunel descendent, cu lungimea de circa cinci metri, ai cărui pereți laterali erau susținuți cu material lemnos izolat.

Continuându-se cercetările, în interiorul tunelului au fost identificate o șarnieră prevăzută cu cot și robinet, ce fusese montată pe conducta de motorină prin decuparea țevii protectoare, bucăți din lemn dintre cele folosite la susținerea pereților, fragmente de material izolant, țeava metalică pe care se realiza transportul motorinei sustrase, mai mulți conductori electrici și un bec ce asigura iluminatul în acel spațiu, unelte (patru pânze bomfaier, folosite la tăierea țevii protectoare, o săpăligă, două cazmale și o flanșă), precum și o sticlă cu oțel ce putea servi celor ce montaseră instalația pentru a-și reveni din starea generată de lipsa aerului.

Cu același prilej, la o distanță de aproximativ 60 metri de locul unde a fost găsită instalația artizanală montată în conducta de motorină, in incinta Pepinierei Năvodari, a mai fost descoperită o groapă, situată de asemenea deasupra traseului conductei de azbociment (care, de altfel, era decupată în acel loc), în interior fiind identificate baterii și un tub de oxigen având montate un manometru și o pleumovalvă și s-a constatat că instalația artizanală se prelungea în interiorul conductei, pe lângă țeava metalică prin care se realiza circulația motorinei sustrase fiind pozat un furtun din PVC.

În această situație, în vederea stabilirii distanței totale pe care se prelungea instalația artizanală, au fost efectuate decopertări din loc în loc pe traseul conductei de azbociment, rezultând o lungime totală a instalației de 2.350 metri.

De-a lungul traseului instalației artizanale, în afara țevii metalice cu diametrul de 40 mm., îmbinată pe alocuri cu mufe, prin care se realiza transportul combustibilului sustras și a furtunului paralel din PVC flexibil cu diametrul interior de 7 mm., au mai fost găsite baterii și lanterne de diferite tipuri, două cărucioare artizanale folosite la deplasarea prin interiorul conductei de azbociment, un racord metalic tip T având fixate trei bucăți de furtun din PVC cu diametrul de 7 mm. și un racord din plastic ce făcea legătura între două segmente ale țevii metalice din componența instalației artizanale, pe care a fost identificată o etichetă cu preț și o alta având inscripția „furtun flexibil din PVC plastifiat, produs la 20 octombrie 2003 la SC R. Mărăcineni".

Totodată, la suprafață s-au găsit cinci cămine de vizitare a instalației, preexistente ori create de către persoanele ce o montaseră, după cum urmează:

- în incinta Pepinierei Năvodari, așa cum am arătat anterior, la o distanță de circa 60 metri de locul în care instalația era montată în conducta de motorină;

- la o depărtare de circa 1 km. de pepinieră, respectiv la o distanță de 80 metri față de prima cale ferată aflată în zonă;

- lângă cea de-a doua cale ferată și la o distanță de circa 150 metri de SC A. SA,

- în câmpul agricol dintre SC A. SA și SC M.F. SA, la 300 metri distanță de căminul anterior;

- în același câmp agricol, dar în apropierea jgheaburilor fostei instalații de irigat.

La capătul instalației artizanale, respectiv la ultimul cămin de vizitare, în gura practicată deasupra conductei de azbociment, se afla amplasat un butoi din tablă, în poziția în picioare și cu o adâncime în sol de 50 cm., prin care se putea pătrunde în interiorul conductei și care era prevăzut cu un capac camuflat cu pământ. În apropierea butoiului, la circa 20 metri, într-o altă conductă de azbociment, au fost găsite 35 segmente de țeava de apă cu lungimi de 6 - 7 metri și la o distanță de 290 metri spre locuințele amplasate la depozitul de lemne Năvodari, a fost identificată o baracă improvizată dintr-un container și îngrădită cu gard din scânduri.

Comparând distanța dintre ultimul cămin de vizitare și baracă cu lungimea totală a celor 35 segmente de țeava, s-a constatat că acestea coincid și, având în vedere împrejurarea că secționarea țevii se realizase prin tăiere parțială urmată de rupere, s-a apreciat că operațiunea a fost efectuată în criză de timp, cu scopul evident de a ascunde legătura dintre capătul instalației artizanale și locul unde se afla amplasată baraca.

Această concluzie s-a impus și urmare verificărilor efectuate în interiorul barăcii și pe terenul împrejmuitor, identificându-se un șanț cu latura de 20 - 25 cm., practicat din exterior în interior, până lângă baracă, unde s-au găsit o suprafață de 50 x 50 cm. îmbibată cu o substanță lichidă cu miros specific de produc petrolier și două urme de stratificare cu diametrul de 30 - 40 cm., de formă circulară, similare celor lăsate de un bidon sau o canistră, de pe suprafața precizată anterior și din câmpul agricol aflat în apropierea barăcii fiind ridicate probe de sol. Ulterior, în urma efectuării analizelor de laborator, potrivit rapoartelor de încercare din 27 noiembrie 2003, a rezultat că probele de pământ ridicate din apropierea barăcii au în componență hidrocarburi saturate și prezintă miros specific de motorină, spre deosebire de proba ridicată din câmp (raport de încercare nr. 4304 din 27 noiembrie 2003).

În interiorul barăcii și în spațiul îngrădit din jurul acesteia au mai fost găsite și ridicate un furtun flexibil din PVC de culoare verde, cu lungime de 4 cm și diametrul de 7 mm., o cutie cu vopsea de culoare albastră, un ghem de sfoară, o mănușă din piele, baterii pentru lanternă, o lanternă din plastic și o baterie auto marca C.

Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că terenul agricol pe care era amplasată baraca aparține Parohiei L. Audiat fiind, preotul paroh C.D. a arătat că suprafața de 3 hectare era lucrată de Societatea Agricolă A.L., condusă de numitul I.S., până în vara anului 2003, când la insistențele inculpaților E.V. și E.N. le-a închiriat un hectar pentru o perioadă de un an. Martorul a mai declarat că cei doi frați i-au motivat că intenționează să cultive ceapă și că, întrucât în zonă nu exista instalație de irigat, vor săpa fântâni, însă, în momentul în care preotul și-a manifestat intenția de a înființa o cultură similară pe celelalte două hectare rămase, inculpații l-au descurajat, invocând cheltuieli pe care Parohia nu și le-ar putea permite.

Totodată, s-a mai stabilit că, după preluarea terenului, cei doi au amplasat baraca și au îngrădit terenul din jur, apelând apoi la numitul P.A., angajat al Parohiei L., care deține un tractor, căruia i-au solicitat să efectueze brazde, în scopul declarat de a delimita terenul închiriat, una dintre acestea făcând legătura între colțul barăcii (unde a fost găsit șanțul descris anterior) și traseul conductei de azbociment în interiorul căreia s-a găsit instalația artizanală.

În cursul urmăririi penale, o parte a bunurilor găsite în interiorul conductei de azbociment, precum și în baraca inculpaților E.V. și E.N., a fost trimisă spre analiză Institutului de Criminalistică București, rezultând următoarele:

- furtunul flexibil găsit în baracă prezintă caracteristici fizico-chimice (nuanță, diametru și natură) identice cu cele ale capetelor de furtun fixate de ștuțurile aferente racordului tip T.

În toate acestea fiind puse în evidență urma de motorină (raport de constatare tehnico-științifică din 29 noiembrie 2003);

- în fragmentele de sfoară ridicate din interiorul conductei de azbociment și pe mănușa din piele găsită în baracă s-au pus în evidență urme de motorină (raport de constatare tehnico-științifică din 29 noiembrie 2003).

Activitățile de urmărire penală au mai avut în vedere efectuarea de verificări la magazinele de profil din municipiul Constanța și orașul Ovidiu și, realizându-se o selecție a persoanelor ce au achiziționat cantități însemnate de țeava metalică și furtun PVC cu caracteristicile celor utilizate la confecționarea instalației artizanale, s-a stabilit că:

La magazinul aparținând SC I.P. SRL Ovidiu în perioada 13 mai - 18 noiembrie 2002, în repetate rânduri, atribuindu-și identități reale sau false și declarând numere de înmatriculare a autovehiculelor cu care asigurau transportul, false sau neatribuite de S.E.I.P. Constanța, inculpații E.V. și E.N. au achiziționat 1.290 metri miliari țeava de apă cu caracteristici identice celei din componența instalației artizanale și fiting-uri cu aceleași dimensiuni, fiind recunoscuți în acest sens din fotografii de către vânzătoarele O.V. și I.A. Mai mult, aceasta din urmă a declarat că înscrisul de pe eticheta lipită pe racordul aflat în componența instalației artizanale, la care ne-am referit anterior, îi aparține, iar bunul a fost vândut, împreună cu alte patru racorduri de același tip, celor doi inculpați, afirmația martorei fiind confirmată de concluziile raportului de constatare tehnică-științifică grafoscopică din 27 noiembrie 2003.

Achizițiile de la magazinul sus menționat s-au realizat în numele A.F. M.R.A., care aparține soției inculpatului E.N., și în numele SC C. SRL Cuza Vodă, al cărei administrator și asociat unic, respectiv numitul S.I., a declarat că nu are cunoștință despre acestea, de altfel, de fiecare dată, fiind precizat un alt C. fisc., diferit de cel real.

De la magazinul aparținând SC P. SRL Ovidiu la datele de 14 și 25 februarie 2003, inculpatul E.V., însoțit de trei persoane necunoscute, a achiziționat cantitățile de 500 și respectiv 1.500 metri liniari de furtun flexibil din PVC, cu caracteristici similare celui găsit de organele de poliție în interiorul conductei de azbociment, fiind recunoscut în acest sens din fotografii de vânzătoarea R.D.

Menționăm că, fiindu-i prezentat martorei furtunul din PVC găsit în conductă, aceasta a declarat că este identic cu cel vândut inculpatului.

Cu ocazia achiziționării primei cantități de furtun, respectiv cei 500 metri liniari, a fost întocmită factura fiscală din 14 februarie 2003 și s-a eliberat chitanța din aceeași dată, ce atestă efectuarea plății, documente ce au fost găsite în torpedoul autoturismului marca D., autoturism care a fost amenajat de către inculpatul T.M. special pentru a transporta produse petroliere, inculpat care a și fost depistat transportând cu acesta cantitatea de 1.800 litri motorină provenind din conductele SC P. SA, în noaptea de 07/08 august 2003, faptă pentru care a fost trimis în judecată și este în prezent condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

De la magazinul B. din municipiul Constanța, la datele de 14 februarie 2003 și 07 martie 2003, folosind un cârd emis în acest scop pe numele său, inculpatul E.V. a achiziționat în total 800 metri liniară țeava de apă de 40 x 3 mm. produsă de SC S. SA Bistrița Năsăud, caracteristicile acestea fiind identice cu cele ale segmentelor din componența instalației artizanale.

În mod similar, de la același magazin și folosind cârdul emis pe numele său, inculpatul T.M. a cumpărat în repetate rânduri, în intervalul 15 aprilie 2002 - 09 mai 2003, mai multe materiale și instrumente.

Cercetările penale au inclus și efectuarea de percheziții la locuințele celor trei inculpați.

La domiciliul inculpatului E.V. a fost identificată o instalație de încălzite termică realizată de către acesta și care are în componență materiale (țeava de apă și fiting-uri) identice în ceea ce privește dimensiunile, culoarea și producătorul cu cele ce alcătuiesc instalația artizanală, dar în cantități ce nu justifică achizițiile efectuate de inculpat, potrivit declarațiilor vânzătoarelor menționate anterior. în legătură cu acest aspect și având în vedere susținerile inculpatului, au fost efectuate verificări suplimentare la magazinele aparținând SC D.C. SRL și SC A.I. SRL din comuna Lumina, indicate de acesta ca fiind locurile de unde a cumpărat materialele folosite la confecționarea instalației de încălzire, rezultând că niciuna dintre cele două societăți nu a comercializat țeava de apă cu diametrul de 40 mm. în perioada 2002 - 2003, iar vânzătorii, deși îl cunosc pe E.V., nu și-au amintit să fi vândut asemenea produse.

Din declarația numitului T.V., paznic la F. aparținând SC A. SA și amplasată în zona unde instalația artizanală este montată la conducta de motorină, reiese că într-una din zilele lunii octombrie sau noiembrie 2002, fiind de serviciu, s-a întâlnit în mod inexplicabil pentru el cu inculpatul E.V., fost coleg de muncă la aceeași societate, acesta aparținând, deși nu avea niciun motiv, din interiorul fermei, cu hainele murdare de pământ.

Martorul L.P., proprietarul unei suprafețe de 2 ha. de teren situată între cele două lunii de cale ferată subtraversate de traseul instalației artizanale, a declarat că, în vara anului 2003, a fost contactat de către inculpatul E.V., care a venit la stână însoțit de numitul S.N. și s-a oferit inițial să cumpere și apoi să închirieze un hectar de teren pentru o perioadă de 10 ani contra sumei de 10.000.000 lei pe an. Martorul a arătat că a refuzat această ofertă, pe parcursul discuțiilor purtate cu inculpatul, acesta i-a relatat că intenționează să sădească pomi lângă calea ferată aflată lângă Pepinieră, loc în care numitul L.P. a susținut că a observat ulterior, în repetate rânduri, urme de pneuri aparținând unor vehicule de diferite tonaje și pete de produs petrolier, deși în zonă nu există niciun drum sau vreun obiectiv economic care să justifice prezența mașinilor.

Prezența inculpaților T.M. și E.V. în apropierea stânei aparținând martorului sus menționat este confirmată și de către numiții P.T.R., R.A. și V.C., cei trei relatând organelor de poliție un incident petrecut la o dată neprecizată. Astfel, aceștia au arătat că s-au deplasat cu o căruță la stâna aparținând numitului L.P. pentru a tăia o bucată de țeava pe care să o valorifice ulterior ca fier vechi, ocazie cu care s-au întâlnit cu un grup format din patru bărbați, aflați într-un autoturism marca D.P., persoane care s-au recomandat a fi angajate în cadrul SC M.F. SA și care, în această calitate, au încercat să le „confiște" instalația de autogen cu care intenționau să taie țeava. Pe parcursul cercetărilor penale, martorii i-au recunoscut din fotografii pe inculpații T.M. și E.V., precum și pe numiții S.N. și A.S. ca fiind persoanele la care s-au referit în declarațiile date.

În cauză au mai fost audiați numiții M.A. și C.I., care locuiesc în blocul D. din orașul Năvodari, acveștia declarând că în vara anului 2003, în mai multe rânduri, l-au văzut pe inculpatul T.M. conducând un autoturism D.P. de culoare albă prin zona în care locuiesc și transportând produs petrolier cu miros specific de motorină, în una din nopți chiar constatând că, din partea din spate a mașinii, care era acoperită cu o prelată, curgea motorină.

Același aspect, respectiv transportarea de către inculpatul T.M. de produse petroliere, a fost relatat și de către martorul M.S., fost coleg de celulă cu inculpatul la Penitenciarul Poarta Albă. Precizări privind activitatea infracțională desfășurată de către același inculpat a oferit martorul N.A., de asemenea un fost coleg de celulă cu inculpatul și care a fost audiat, la solicitarea sa, sub o altă identitate, în condițiile art. 861 alin. (6) în referire la art. 862 alin. (5) C. proc. pen. Astfel, martorul a arătat că inculpatul T.M. a povestit în cursul detenției cum obișnuia să sustragă motorină, împreună cu mai multe persoane, după ce, în prealabil, se procedase la montarea unor instalații artizanale. În concret, inculpatul relata că, în acest scop, se săpa un tunel și se perfora parțial conducta cu ajutorul unei mașini electrice alimentate de baterii, aplicându-se apoi un robinet prevăzut cu colier, străpungerea conductei realizându-se prin lovire cu un dorn din bronz. În continuare, la robinet se conectau bucăți de țeava care serveau la transportul combustibilului sustras cât mai repede prin tunelul săpat anterior, astfel încât să se asigure îndepărtarea de locul conectării, cu scopul de a evita surprinderea de către jandarmi. Martorul a mai arătat că, din relatările inculpatului a înțeles că acesta își procura materialele necesare realizării instalațiilor de la magazinul B., că iluminarea in interiorul tunelului se realiza cu curent continuu, asigurat prin folosirea unei baterii auto și, de asemenea, că transportul motorinei sustrase se efectua cu cisterne, o vidanja transformată în cisternă și un autoturism D.P. adaptat special în acest scop, autovehiculele fiind încărcate direct din instalația artizanală, în diferite puncte situate în apropierea unei stații de apă și a unei târle de oi.

Aspectele declarate de către martorul N.A. au fost parțial confirmate de conținutul înregistrărilor pe bandă magnetică ale convorbirilor purtate de inculpatul T.M.

În Arestul I.P.J. Constanța, efectuate în baza autorizației nr. 105 din 18 noiembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, suporturile magnetice și transcrierile acestora fiind atașate ca mijloace de probă la dosarul cauzei.

În vederea stabilirii în concret a circumstanțelor în care a fost comisă fapta ce formează obiectul prezentei cauze, a fost efectuată o expertiză judiciară se specialitate, care a stabilit următoarele:

- ținând cont de modul de construcție a tunelului, de aranjare a scândurilor și de gradul de compactare a terenului de deasupra tunelului, rezultă că instalația artizanală a fost montată fără decopertarea conductei;

- în urma studiului caietelor de activitate, al rapoartelor de lucru, al diagramelor de înregistrare, câr și al caietelor operatorilor din cadrul SC P. SA Ploiești, Sucursala Constanța, se poate afirma că instalația a fost efectuată și cuplată în lunile noiembrie - decembrie 2002 și pusă în exploatare începând cu luna ianuarie a anului 2003;

- principiul de funcționare a instalației artizanale, constând în cuplarea furtunului din plastic la buteliile de aer ale autocisternei și cuplarea conductei de PVC în cisternă și reglarea presiunii aerului la o valoare prestabilită, astfel încât că comande deschiderea parțială a vanei pneumatice și să asigure o presiune de motorină în conducta de PVC mai mică de 6 atm., a permis sustragerea motorinei atât în perioadele de pompare, cât și în perioadele de staționare a combustibilului prin conductele de transport ale SC P. SA;

- din analiza diagramelor scăderilor de presiune a rezultat că, în perioada ianuarie - octombrie 2003, s-a pierdut o cantitate totală de 2.326.342 kg. motorină.

La solicitarea organului de cercetare penală, inculpații T.M., E.V. și E.N. au acceptat să fie testați prin metoda „poligraf, rezultând în cazul fiecăruia, prezența indicilor comportamentului simulat”.

Audiați fiind, inculpații au negat constant săvârșirea fapt ce li s-a reținut în sarcină, iar la data de 27 ianuarie 2004.

Având în vedere natura complexă a cauzei, deși s-au desfășurat multiple activități, nu s-a reușit stabilirea societăților comerciale prin intermediul cărora au fost valorificate cantitățile de motorină sustrase sau care le-au folosit, precum și a persoanelor implicate.

În urma unei analize temeinice a întregului material probator, instanța de fond a constatat că nu se confirmă vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor ce li se rețin în sarcină, s-a dispus achitarea.

În termen legal, împotriva sentinței penale menționate a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța criticând-o pentru nelegalitate și netemeiniciei sub aspectul greșitei achitări a inculpaților.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că probele administrate în cursul urmăririi penale, deși indirecte, coroborate între ele și cu alte mijloace de probă științifice, dovedesc vinovăția inculpaților.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 158 din 10 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța și, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen., alin. (3) lit. a) și alin. (4) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. numai pentru inculpatul T.M.

În virtutea caracterului devolutiv al apelului, Curtea a procedat la audierea inculpaților T.M., E.V., E.N. și a martorilor R. (O.) V., I.A., C.D., T.V., L.P., M.A., C.I., M.S. și N.A. - martori din lucrări.

Prin Decizia penală nr. 92 din 11 septembrie 2008 Curtea de Apel Constanța, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța împotriva sentinței penale nr. 158 din 10 aprilie 2007 a Tribunalului Constanța.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, efectuând o temeinică și coroborată analiză a ansamblului probator administrat în cauză, prima instanță a reținut corect că probele administrate de-a lungul întregului proces penal nu sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție, că nu dovedesc cu certitudine că inculpații T.M., E.V. și E.N., sunt autorii faptei deduse judecății.

S-a constatat corect că în cauză nu există probe directe, ci doar indirecte, care nu evidențiază împrejurările comiterii sustragerilor repetate de motorină și vinovăția inculpaților.

Este real că, din probele administrate rezultă că, pe conducta de motorină aparținând SC P. SA Ploiești - Sucursala Constanța a fost descoperită la 7 noiembrie 2003 o instalație artizanală cu caracteristicile cuprinse în rechizitoriu, montată pentru sustragerea de combustibil. Acuzarea nu a reușit însă să dovedească fără dubiu că această lucrare a fost executată de inculpați și că tot ei sunt autorii sustragerilor de motorină.

Împrejurarea că, materialele folosite la construcția instalației artizanale prezentau aceleași caracteristici cu cele găsite în baraca de pe terenul închiriat de inculpații E.V. și E.N., nu constituie o probă certă a vinovăției acestora, câtă vreme, astfel de produse se găsesc în comerț și sunt folosite frecvent în construcții. Pentru același considerent, nici achiziționarea de cantități mai mari de țeava și racorduri nu are relevanță în cauză.

De altfel, la dosarul de urmărire penală există un număr mare de facturi privind achiziționarea de astfel de materiale. Factura fiscală din 13 mai 2007 face dovada că inculpatul E.N. a achiziționat de la I.C.P. SRL, 200 metri țeava liniară pe numele A.F. M.L. în urmă cu un an, raportat la perioada care privește faptele deduse judecății.

Facturile din care reiese că inculpații au cumpărat de la B. materiale cu caracteristici identice celor folosite la construcția instalației artizanale, nu pot fi apreciate ca o probă sigură care să susțină vinovăția inculpaților pentru considerentul prezentat anterior. Cu privire la restul facturilor din dosar nu s-a făcut dovada existenței unei legături între beneficiari și inculpați.

Nici susținerea acuzării, cum că, racordul identificat pe instalația artizanală ar fi fost cumpărat de inculpații E.N. și E.V. nu poate fi primită.

De altfel, martora I.A. a susținut în fața instanțelor de fond și apel că inculpatul E.N. a cumpărat țeava folosită la alimentarea cu apă, în perioada 2001 - 2003, când aceasta era vânzătoare la un magazin de instalații sanitare din Ovidiu, însă nu recunoaște că i-ar fi vândut acestuia s-au fratelui, racordul identificat la instalația artizanală pe care era aplicată o etichetă cu prețul scris de martoră, etichete care se aplicau pe majoritatea pieselor.

Totodată și, martora R. (O.) V. confirmă că a vândut aceluiași inculpat o singură dată țeava de polietilenă pentru apă înjur de 100 -150 metri, nereținând dacă inculpatul ar fi cumpărat o mufă sau două, astfel că, susținerea făcută în cursul urmăririi penale privind cumpărarea racordului de către frații E., nefiind confirmată de nici o altă probă din dosar, nu poate conduce la vinovăția acestora.

Lipsite de relevanță sunt și declarațiile martorului L.P. de la care inculpatul E.V. intenționa să închirieze o suprafață de teren și, care susține că, în mai multe rânduri ar fi văzut urme aparținând unor vehicule de diferite tonaje și pete de produs petrolier lângă calea ferată, deși, în zonă nu exista nici un drum sau vreun obiectiv economic care să justifice prezența mașinilor.

Nu poate fi reținută ca probă concludentă nici declarația martorului T.V. - paznic la F. aparținând SC A. SA și amplasată în zona unde a fost montată instalația artizanală la conducta de motorină din care rezultă că, într-una din zilele lunii octombrie sau noiembrie 2002, în timp ce era de serviciu s-a întâlnit în mod inexplicabil cu fostul său coleg de muncă, inculpatul E.V., care a apărut din interiorul fermei cu hainele murdare de pământ, cât timp rechizitoriul vizează perioada ianuarie - octombrie 2003.

Reaudiat, cu ocazia readministrării probelor de către instanța de apel, nici martorul M.S. nu-și menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, motivând că, fiind cercetat într-o cauză penală pentru comiterea unei fapte proprii, a dat mai multe declarații pe care le-a semnat, ocazie cu care a fost doar întrebat dacă îl cunoaște pe inculpatul T.M., nicidecum că ar fi fost audiat într-o altă cauză care nu-l privește.

De asemenea, martorul N.A., prezentat ca martor cu identitate protejată, susține (fila 127 dosar apel) că nu-i cunoaște pe inculpați, că nu a fost audiat niciodată de procuror și nici de judecător și că nu a cerut protecție procurorului.

La readministrarea probelor, în cadrul cercetării judecătorești, părțile și martorii pot reveni asupra declarațiilor date.

S-a apreciat că retractarea declarațiilor de la urmărire penală de către martorii amintiți a fost temeinic motivată și împrejurările cauzei au format convingerea instanței că relatările anterioare ale acestora nu reprezintă realitatea.

În mod corect a reținut instanța de fond ca nerelevante si declarațiile următorilor martori: M.O., D.A.C., C.I., M.D., P.G., M.N.A.V., O.F., C.V., P.D., B.V., S.F., C.D., B.I., G.N., M.A. - declarații din care se poate constata că cea mai mare parte a martorilor nu-i cunosc pe inculpați și nu i-au văzut în împrejurări care să li se pară suspecte sau să le trezească anumite bănuieli, ori cei care îi cunoșteau, au arătat fiecare, pe care dintre inculpați îi cunosc și în ce împrejurări i-au cunoscut.

În plus, inculpații T.M., E.V. și E.N. au negat constant în cursul procesului penal săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Potrivit art. 63 C. proc. pen., probele administrate în cursul procesului penal în diferite faze, nu au valoare prestabilită, astfel încât, organul judiciar, poate reține, în urma unei analize temeinice care reflectând realitatea, pe oricare dintre acestea, fie că au fost administrate în timpul urmăririi penale sau de către instanța de judecată.

În cauză, reapreciind materialul probator administrat printr-o completă și convingătoare analiză, instanța de fond a reținut o altă realitate juridică decât cea de la urmărire penală, ajungând la concluzia justă că asupra existenței faptelor și a vinovăției inculpaților sunt serioase îndoieli.

Or, având în vedere că la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în speță, probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpaților se impune a se da eficiență regulii, potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo) - cum corect a procedat Tribunalul Constanța prin sentința penală apelată, achitându-i pe inculpați.

Pe de altă parte, s-a mai reținut că nu este lipsit de relevanță nici faptul că obiectul infracțiunii - cantitatea de motorină sustrasă 2.355.859 lei nu a fost identificată.

Prin Decizia penală nr. 717 din 03 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul formulat de către Parchetul de pe lângă împotriva Deciziei penale nr. 92 din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, s-a casat decizia recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța, menținându-se actele procedurale îndeplinite în fața instanței de apel până la data de 11 septembrie 2008.

Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., impunându-se a se clarifica de la ce moment al desfășurării procesului penal partea civilă SC P. a intrat în lichidare, ce societate a fost instituită lichidator judiciar și urma a fi citată în cauză, precum și care este prejudiciul real, reprezentat de cantitatea de motorină efectiv sustrasă, stabilindu-se și evidențiindu-se, separat, prin calcule adecvate, pierderile rezultate din pomparea produsului petrolier în conducte dar și din diferențele de presiune ce s-au înregistrat pe flux în perioada de referință (raportul de expertiză tehnică impunându-se a fi suplimentat cu obiective fixate astfel încât să se lămurească exact cuantumul prejudiciului produs prin sustragerile repetate de motorină sau, în măsura în care apreciază necesar, să se obțină precizări în același scop de la expertul ce a făcut expertiza respectivă), precum și dacă prejudiciul respectiv s-a regăsit scriptic în evidența contabilă a societății constituită parte civilă.

În urma demersurile efectuate de către instanța de apel cu ocazia rejudecării, având în vedere limitele rejudecării potrivit art. 38518 C. proc. pen., s-a realizat următoarele:

- s-a depus adresa din 25 noiembrie 2009 a SC P. SA (f. 34), prin lichidator judiciar R. SPRL, prin care s-a adus la cunoștința instanței că: SC P. SA a intrat în lichidare conform sentinței comerciale nr. 511 din 17 octombrie 2007 pronunțată în Dosar nr. 344i/105/2007 aflat pe rolul Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ (f. 35-39);

- pentru perioada de referință ianuarie-octombrie 2003 pierderile au fost determinate conform Raportului de expertiză tehnică, pe baza diferențelor de presiune înregistrate pe diagrame, a caracteristicilor instalației artizanale și a conductei de transport motorină Midia - Ovidiu Terminal Constanța și reprezintă 2.355.859 kg (f. 40-52);

- contravaloarea celor 2.355.859 kg motorină a fost determinată pe baza prețului de referință a motorinei și este de 5.997.909,025 RON.

- adresa din 07 ianuarie 2010 a lichidatorului judiciar R. SPRL în care s-a menționat că prejudiciul în valoare de 5.997.909,025 RON, reprezentând contravaloarea a 2.355.859 kg motorină, a fost înregistrat în contabilitatea SC P. SA prin nota contabilă din 10 august 2004, în urma inventarului general al stocurilor din luna august 2004, prin inventarul menționat constatându-se situația stocurilor și cumulându-se toate lipsurile de produse petroliere din perioada anterioară care reprezintă 21.075.197 kg benzină și 37.216.567 kg motorină, cantitatea de 2.355.859 kg motorină reprezentând o fracție din cantitatea lipsă inventariată în august 2004 (f. 64);

La termenul din 08 aprilie 2010 Curtea a dispus efectuarea un supliment la raportul de expertiză tehnică.

La data de 01 iunie 2010 expertul G.A.I. a înștiințat instanța că nu se mai poate efectua suplimentul la raportul de expertiză tehnică dispus în cauză, având în vedere că în arhivele SC P. SA nu se mai găsesc documentele primare necesare efectuării, respectiv diagramele de presiune pe conducta transport motorină Midia - Năvodari și nici registrele cu caracter administrativ în care se înregistrează procesele verbale de evenimente (f. 107), atașând în acest sens adresa din 17 mai 2010 a lichidator judiciar R. SRL (f. 108) din care reiese că termenul de păstrare a foilor de presiune este de 5 ani și acestea au fost clasate și distruse în cursul anului 2009.

Astfel, Curtea a constatat că, în lipsa documentelor necesare, în cauză nu se poate efectua suplimentul la raportul de expertiză tehnică în sensul celor indicate instanței de rejudecare prin Decizia penală nr. 717 din 03 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul din data de 03 iunie 2010 s-a depus la dosar extras din registrul de deces privind pe inculpatul T.M. iar inculpatul E.N. a menționat la același termen că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel (f. 112).

Examinând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și de actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelul formulat este de admis doar cu privire la intervenirea cazului de încetare a procesului penal prev. de art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului T.M., ca urmare a decesului acestuia.

În continuare s-a exercitat calea de atac a recursului de către procuror.

S-a învederat că, prin Decizia penală nr. 69/ P din 8 iunie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția penală, a admis apelul declarat de parchet împotriva sentinței penale nr. 158 din 10 aprilie 2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal împotriva inculpatului T.M. ca urmare a decesului survenit la data de 29 aprilie 2010, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel, astfel, a admis doar în mod formal apelul parchetului împotriva sentinței 158 din 10 aprilie 20007 motivat de survenirea decesului inculpatului T.M. Totodată, formal au fost examinate și criticile aduse de instanța de recurs modului în care a fost soluționată cauza atât pe latură penală cât și pe latură civilă, menținându-se în mod nejustificat beneficiul dubiului creat artificial în favoarea inculpaților în condițiile în care nu s-a dat curs solicitărilor de audiere a expertului pentru obținerea de lămuriri și nici de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză. Având în vedere cele comunicate de lichidatorul se P. SA Ploiești prin adresa din 17 mai 2010 se apreciază că, suplimentul de expertiză se putea efectua și doar prin raportare la datele cuprinse în registre, diferența dintre pierderile pe rețea și sustragerile efective fiind lămurită de partea civilă prin adresa din 7 ianuarie 2010. În această adresă s-a precizat că 2.355.859 kg motorină reprezintă doar o parte din cantitatea lipsă inventariată în august 2004 și doar această cantitate este considerată de partea civilă prejudiciu în valoare de 5997909,02 RON.

Se apreciază că nu a fost respectată decizia instanței de recurs de lămurire a cauzei sub toate aspectele pentru a nu se mai ajunge la situația în care dubiul creat prin lipsa de rol activ al instanței să profite inculpaților prin dispunerea unei soluții de achitare.

Instanța a făcut analiza materialului probatoriu prin raportare excesivă la faza de judecată, fază în care mai mulți martori și-au schimbat depozițiile fără a se trece însă în vreun mod la analiza cauzelor care au condus sau care au justificat schimbarea pozițiilor.

Instanța a apreciat în mod nejustifîcat faptul că din cauza neidentifîcării bunului sustras (motorina) nu se poate reține comiterea infracțiunii de furt calificat de către inculpați și faptul că probele administrate în cauză relevă simple coincidențe. Atât probele de la urmărirea penală cât și într-o anumită măsură cele din faza de judecată confirmă prezența inculpaților la locul faptei, legătura directă dintre acțiunile acestora și prejudiciul produs prin sustragerea de motorină au făcut dovada acționării într-un "mod calificat" în vederea sustragerii din conducta de transport a unei cantități atât de mari de motorină.

Instanța a apreciat că nici dacă s-ar fi luat în calcul ipoteza menținerii declarațiilor de către martori și dacă inculpații T.M. și E.V. ar fi făcut parte din grupul de persoane supus recunoașterii, tot nu s-ar fi luat în calcul varianta incriminării acestora.

Pentru justificarea deciziei de achitare, instanța de apel a insistat asupra declarațiilor de retractare ale martorilor M.A. și C.I. care la urmărire penală declaraseră că l-au văzut pe inculpatul T.M. conducând un autoturism D. de culoare albă și transportând produs petrolier cu miros specific de motorină. De maximă importanță probatorie, în cauză pentru întocmirea actului de inculpare a fost și declarația martorului N.A. audiat cu identitate ascunsă întrucât, acesta a relatat importante detalii aflate de la inculpatul T.M., despre modalitatea concretă în care a procedat la sustragerea de motorină, în perioada în care acesta s-a aflat în stare de reținere. Instanța a înlăturat și această probă din considerentul că "este greu de crezut că inculpatul T.M. ar fi povestit colegilor de cameră, din perioada reținerii, împrejurările și modalitatea concretă în care ar fi procedat la sustragerea de motorină" precum și din cauza faptului că martorul nu ar fi putut reține detaliile care au fost consemnate în scris referitor la aceste împrejurări.

Astfel, instanța invocând dubii care nu au la bază nici o susținere reală ci doar propria imposibilitate de percepție, înlătură declarația dată de martor la urmărire penală doar pentru că a fost retractată în faza de judecată, ignorându-se cauzele reale și obiective care ar putea conduce la o astfel de atitudine în cadrul unui proces penal.

Se consideră că instanța de apel nu a făcut o analiză temeinică și obiectivă a tuturor probelor administrate în cauză procedându-se doar la examinarea și coroborarea acelor probe care au condus la susținerea soluției de achitare.

Astfel, printr-o gravă eroare de fapt, în mod greșit s-a apreciat că, doar prin caracterul lor indirect, probele administrate nu răstoarnă prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații. Dubiul care a profitat inculpaților prin dispunerea soluției de achitare este creat artificial și cauzat de o examinare necorespunzătoare a tuturor probelor administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată.

Pentru aceste motive, în baza art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., se solicită să se admită recursul, să se caseze sentința instanței de fond și decizia instanței de apel și, rejudecând cauza, să dispuneți condamnarea inculpaților E.V. și E.N. cu executare în regim de privare de libertate, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen., alin. (3) lit. a) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar pe latură civilă obligarea acestora la plata pretențiilor părții civile.

Instanța de recurs, analizând decizia prin prisma motivului de casare invocat, a cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, titularul dreptului de recurs, aspectul implicării procedurii de rejudecare a cauzei, reține următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 1542/P/2003 din 22 februarie 2005 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților T.M., E.V. și E.N. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen., alin. (3) lit. a) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. numai pentru inculpatul T.M.

Rezumativ, prin actul de inculpare s-a reținut că în perioada ianuarie - 31 octombrie 2003, în mod repetat, inculpații T.M., E.V. și E.N., în baza aceleiași rezoluții infracționale au sustras motorină din conducta de transport aparținând SC P. SA Ploiești folosind în acest scop o instalație artizanală montată în conductă, producând societății un prejudiciu în valoare de 59.979.090.250 lei.

Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către instanța de fond, având în vedere probatoriul administrat în cauză, iar din mijloacele de probă administrate în cauză nu se poate reține, fără putință de tăgadă, vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată în prezenta cauză.

Este de reținut că din niciuna dintre probele administrate în cauză nu rezultă vreo legătură directă, certă între inculpați și sustragerile de combustibil, respectiv motorină.

De altfel, în acest sens instanța de fond face o pledoarie amplă susținerii nevinovăției, implicându-se în cele mai mici detalii ale speței, din care reproducem:

Astfel, pe tot parcursul procesului penal inculpații au avut o poziție de nerecunoaștere a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, susținând în mod constant că nu se fac vinovați de comiterea acestora.

Inculpatul E.V. a declarat că a avut o discuție cu preotul de la Parohia din Lumina, referitoare la închirierea unui hectar de teren pentru a cultiva ceapă, teren pe care, împreună cu fratele său, a amplasat o baracă și pe care l-au împrejmuit. A mai precizat că a dus la acea baracă o dormeză și o baterie auto, 2 căruțe de coceni, motiv pentru care nu a putut explica de ce au fost găsite mai multe bunuri. Referitor la materialele găsite la locuința sa, furtun, țevi, robineti, inculpatul a arătat că le-a folosit la instalația de încălzire din locuința sa. Acesta a negat că ar fi cumpărat 800 metri liniari de țeava, susținând că este posibil să fi fost cumpărată de altă persoană pe numele său. A recunoscut că a intenționat să închirieze un hectar de teren de la numitul L.P., pentru a cultiva pomi fructiferi, renunțând însă la idee întrucât acesta nu a mai fost de acord.

Inculpatul E.N. a confirmat cele relatate de fratele său. Totodată, a arătat că la domiciliul său s-au găsit niște robineti, precizând că a cumpărat și 170 metri liniari țeava pe care i-a folosit la instalația de apă și alte materiale pentru instalația de încălzire.

Inclusiv în fața instanței de recurs poziția juridică a fost aceeași, de susținere în continuare a nevinovăției.

Martorul N.A. a declarat că a participat la o operațiune de decopertare a unei conducte din zona Lumina, întrucât exista bănuiala că existau în acea zonă instalații artizanale. A mai arătat că s-au găsit pânze de bomfaier, un tub de oxigen, o țeava, un furtun PVC de culoare albă.

Martorul E.I. a declarat că a fost descoperită o instalație artizanală, montată la o conductă de motorină, funcțională la unul dintre capete care se afla într-o curte, precizând însă că era dezafectată, fiind tăiată. A mai arăta că s-au mai găsit un tub de oxigen, pânze de bomfaier, o cheie și posibil un cablu electric, iar furtunul instalației era de culoare neagră.

Martorul P.M. a declarat că, în urma unei decopertări, s-a descoperit un tunel care făcea legătura între conducta de motorină și conducta dezafectată de apă și o instalație artizanală instalată la conducta de motorină, despre care nu a putut spune dacă putea fi folosită, precum și un tub de oxigen.

Martorul V.I. a declarat că lucra la o stație de gaz, între Lumina și Năvodari, în spatele căreia era o groapă de gunoi, unde a găsit două bucăți de furtun, pe care le folosea la udat. A precizat că nu-și mai amintește cum arătau, dar că nu prezentau vreun miros specific. De asemenea, a mai arătat că stația de gaze nu este amplasată pe traseul conductei de motorină, care se afla la o distanță de 2-3 km. Cu privire la mașinile ce circulau prin zonă a declarat că a observat o D. de culoare albă sau gri, fără a putea susține că era vorba de același autoturism de fiecare dată, autoturisme A., cu obloane ale celor care aveau animale în zonă. Referitor la autoturism, a menționat că într-adevăr l-a văzut prin zonă, pe timp de zi, însă nu știe cine-l conducea.

Martorul G.N., director de întreținere la SC A., a declarat că societatea are 3 ferme în zona Lumina, iar paznicii care asigurau paza atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte nu i-au raportat nimic în legătură cu săparea unor tuneluri în zonă sau referitor la existența vreunor cisterne ori prezența vreunor persoane.

Martorul M.A. a declarat că în luna noiembrie lucra ca paznic la SC A. În acea perioadă a precizat că nu a observat nimic deosebit, doar faptul că angajații SC P. au efectuat săpături, pentru amenajarea unui șantier. Totodată, locul unde efectua paza fiind aproape de șosea, a văzut circulând multe mașini, respectiv cisterne, cam 50 pe zi, dar care circulau pe șosea și nu pe câmp. De asemenea, a observat că în zonă patrulau echipe de jandarmi atât ziua, cât și noaptea, precum și echipaje de poliție. Referitor la gardul împrejmuitor a arătat că încă de când s-a angajat a constatat că lipsea o porțiune din acesta. Cu privire la cei trei inculpați a arătat că-l cunoaște pe inculpatul E.V., întrucât a fost coleg de muncă cu tatăl său, dar pe care nu l-a mai văzut din anii 1988 - 1989.

Martorul M.G. a declarat că lucrează din anul 1985 ca paznic la SC A., ferma din zona Lumina, perioadă în care nu a sesizat nimic care să-i trezească suspiciuni, nu a văzut persoane care să facă săpături în zonă, cu excepția celor care s-au efectuat la conducta de apă de către un personal specializat. Ferma fiind lângă șosea a observat circulând cisterne care se îndreptau spre Midia, nu a văzut însă cisterne circulând pe câmp. De asemenea, zilnic erau făcute filtre de către mașinile de poliție.

Martorul P.C. a declarat că în perioada în care a efectuat paza la SC A., ferma din zona Lumina, nu a sesizat nimic care să-i trezească bănuieli și nici să se facă săpături prin zonă. Dintre cei trei inculpați a arătat că-l cunoaște pe inculpatul E.V. cu care a fost coleg de serviciu.

Martorul U.C. a declarat că nu a lucrat ca paznic în zona Lumina și nu cunoaște pe nici unul dintre cei trei inculpați.

Martorul B.T. a declarat că în perioada în care a efectuat paza la A. Mamaia, la ferma respectivă nu exista nicio conductă de combustibil, fiind una dincolo de șoseaua ce trecea prin zonă și nici nu a observat nimic suspect.

Martorul G.I. a declarat că i-au fost puse întrebări în legătură cu sustragerea de combustibil, despre care însă nu cunoaște nimic. A precizat că efectua lucrări agricole pe terenurile S.M.A. Lumina, unde nu a observat să se fi săpat șanțuri. La un moment dat pe unul din terenurile, despre care știa că aparține unui preot, a arătat că a fost adusă o baracă. Același martor a mai arătat că la intersecția șoselelor dinspre Năvodari și Peninsula erau lucrători de poliție care efectuau controale, mai mult dimineața, dar uneori și seara. Acesta a precizat că nu are cunoștință dacă prin zona unde efectua lucrări trecea vreo conductă de combustibil. De asemenea, a menționat că-i cunoaște pe inculpații E.V. și E.N. fiind consăteni, știindu-i gospodari și ca pe niște persoane care nu au creat probleme.

Martorul B.T., mecanic agricol la A., a declarat că în perioada în care a lucrat nu a văzut nimic suspect în zonă, respectiv mașini staționând, persoane străine, să fi fost săpate șanțuri sau gropi. întrucât în zona respectivă era o intersecție care ducea spre Năvodari, Lumina și Peninsula, a arătat că zilnic se afla în zonă o patrulă de poliție care efectua controale. A mai arătat că-l cunoaște pe inculpatul T.M. întrucât stau în același cartier, însă pe ceilalți doi inculpați i-a văzut la poliție, necunoscându-i dinainte.

Martorul T.M. a declarat că în mai multe rânduri a sesizat poliția și jandarmeria în legătură cu scurgerile de motorină la una din conductele F. și doar la a patra sesizare au venit la fața locului cei din conducerea F., reprezentanți ai P. și lucrători de poliție. Deplasându-se de-a lungul conductei F. până la intersecția cu conducta P. a arătat că la un moment dat s-a observat că pământul fusese săpat, în locul respectiv fiind descoperită o instalație artizanală și un tunel care făcea legătura între conducta de combustibil și conducta de azbociment F., care era plină de motorină. Martorul a mai arătat că zona în care efectua el serviciul era o zonă păzită zi și noapte de poliție, fiind și echipe de control ale P. și că nu a observat nimic suspect. De asemenea, pe terenurile din zonă nu au fost văzute barăci, ci doar în zona depozitului de lemne și care era locuite. Dintre cei trei inculpați martorul a precizat că-l cunoaște doar pe inculpatul E.V.

Martorul B.I., angajat la F., a declarat că a fost solicitat de către lucrătorii de poliție să le indice traseul de legătură dintre stația de pompare Siutghiol și combinat. Ulterior, lângă gardul societății s-a făcut o decopertare, ocazie cu care nu s-a găsit nimic. Potrivit declarației martorului în zona respectivă erau 6 conducte prin care se transporta apă industrială pentru societate. De asemenea, a mai relatat că în urma unei verificări la stație s-au constatat scurgeri într-un cămin exterior, ca urmare a unei defecțiuni la un ventil, aflând ulterior că era de fapt vorba de un furt de motorină, necunoscând alte aspecte.

Martorul C.D., preot, a declarat că a avut o discuție cu inculpații E. în legătură cu închirierea unui hectar de teren pentru a cultiva ceapă, lucru cu care martorul a fost de acord, dar care nu s-a mai finalizat deși inculpații delimitaseră deja terenul. Potrivit declarației martorului contractul nu a mai fost încheiat, întrucât la o lună după ce a avut loc delimitarea terenului au început cercetările. Referitor la construcția de pe teren de la cei doi inculpați a aflat că le aparținuse acestora și că o ridicaseră cu scopul de a depozita cele necesare pentru cultivarea terenului, unelte, sămânță și altele. Tot cei doi inculpați i-au mai spus că nu le-a făcut cunoscut polițiștilor că acea baracă le aparține întrucât s-ar fi pierdut cu firea. Martorul a negat însă că ar fi fost prezent în momentul în care lucrătorii de poliție le-ar fi pus întrebări celor doi inculpați E. iar în ceea ce privește declarația dată în cursul urmăririi penale a arătat că, într-adevăr, a semnat-o, dar că în momentul în care a citit-o nu a dat prea mare atenție.

Martorul P.A. a declarat că a locuit la casa parohială ocupându-se de treburile gospodărești. A precizat că nu-și mai amintește cu exactitate data când, la solicitarea inculpatului E.N., care a cumpărat motorină de la P. și i-a alimentat tractorul, a mers în câmp unde a delimitat un teren de circa un hectar pentru a pune ceapă. Pe terenul respectiv nu a văzut nici o construcție, dar când a fost chemat la reconstituire a observat că era construită o baracă înconjurată de gard, la reconstituire fiind prezenți și inculpații E.

Martora S.F., încadrată la F., a declarat că la cererea lucrătorilor de poliție le-a pus la dispoziție documentația referitoare la conductele care fac legătura între stația de pompare și F.

Martorul B.V., electrician la SC T.G. Constanța, a declarat că mai multe persoane efectuau lucrări lângă conducta de gaz, aflând că aceștia remediau o conductă de apă pentru F. Acesta a precizat că nu cunoaște pe nici unul dintre cei trei inculpați.

Martorul M.A. a declarat că nu cunoaște pe niciunul dintre cei trei inculpați. A arătat că a locuit în zona depozitului de lemne, tot în acea zonă locuind și familia Z., precizând că a observat venind la aceasta, pe timp de zi, în două rânduri, o mașină de culoare albă, însă nu a văzut cine se afla la volan și dacă transporta ceva anume. Martorul a menționat la un moment dat că nu-și amintește dacă acea mașină trecea cu luminile stinse, dar trebuie precizat că acesta a arătat că a văzut-o pe timp de zi. în vara anului 2003, împreună cu C.I., a observat pe drum o dâră de combustibil, făcând cunoscut acest lucru și lucrătorilor de poliție. Martorul a mai declarat că a observat că din acea mașină a curs produs petrolier cu miros de motorină, arătând însă că nu a observat cine era în mașină.

Martorul C.I. a declarat că locuiește la depozitul de lemne, iar la o distanță de 300-400 de metri locuiește familia Z. Martorul a precizat că în zona respectivă circulau mai multe mașini, de diferite tipuri, dar că nu a observat ca la această familie să oprească mașini, în afară de mașina fiului lor. A recunoscut că, împreună cu M.A., a observat o dâră de combustibil, motorină sau benzină, însă a susținut că nu a văzut și mașina din care s-a scurs acel combustibil. Nu îi cunoaște pe inculpați.

Martorul T.V. îl cunoaște doar pe inculpatul E.V. întrucât au fost colegi. Acesta lucrează ca paznic la SC A. SA relatând o împrejurare în care, când făcea rondul, s-a întâlnit cu inculpatul E.V. care era însoțit de un tânăr, aflând că venea de la Peninsula și la recomandarea lui a luat-o pe drumul de piatră. După puțin timp a venit un lucrător de poliție care l-a întrebat cu cine a vorbit, de la acesta aflând că E.V. ar fura benzină.

Martorul L.P. a arătat că-l cunoaște bine pe inculpatul E.V., iar pe inculpatul E.N. l-a văzut de vreo două ori. Ocupându-se de creșterea animalelor, în anul 2003 sau 2004, E.V. i-a dat 5 capre, motiv pentru care uneori venea la el să-i dea lapte si brânză. De asemenea, l-a mai văzut păzind porumbul pe care tatăl lui îl avea pe un teren aflat la o distanță de 300 de metri, E.V. deplasându-se cu o D. de culoare albă sau cu o motoretă. Nu a fost de acord cu propunerea lui E.V. de a-i vinde sau închiria o parte din terenul pe care-l deținea, însă știe că acesta și-a ridicat o baracă pe un alt teren, intenționând să-și facă o târlă de oi. Atât în zona unde creștea animalele, cât și pe terenul său martorul a arătat că trecea o conductă de apă a F., pe terenul său trecând în diagonală. Pe inculpatul T.M. a declarat că l-a văzut o singură dată când era împreună cu numitul S. și un alt bărbat, deplasându-se cu un autoturism D. cu obloane și care s-a luat de alte persoane care erau în căruță spunându-le să nu taie conductele, pentru că observase un tub de oxigen.

Martorul P.D. a declarat că este încadrat în continuare la SC V.E. SRL Constanța, în perioada anilor 1996-2004, având un punct de lucru la ferma Mamaia Sat, îl cunoaște doar pe inculpatul E.V. din perioada în carte lucra la ferma avicolă. A arătat că zona în care se afla punctul de lucru era traversată de conductele P. și că în anul 2000 sau 2001 s-au efectuat în zonă lucrări de reparații la conducta de motorină și benzină pe o distanță de 300-400 de metri, lucrări care au avut loc și în incinta fermei. Lucrările s-au efectuat pe o perioadă de 4 luni de către o firmă privată, în baza unui contract încheiat cu P. Din declarația aceluiași martor mai rezultă și faptul că, odată sau de două ori pe an, conductele erau decopertate, întrucât se presupunea că aveau loc sustrageri de produse petroliere, cunoscând că nu s-au găsit instalații artizanale cu această ocazie, în ceea ce privește tronsonul care trece prin incinta fermei. Cunoaște însă că la o distanță de 100-150 de metri a fost găsită de către lucrătorii de poliție o instalație artizanală montată pe o conductă petrolieră, ocazie cu care au verificat și incinta fermei. Martorul a negat că ar fi declarat în cursul urmăririi penale că ar fi fost abordat de persoane care să-i fi solicitat sprijinul în montarea unor instalații artizanale, însă a arătat că i s-a solicitat să închirieze ferma, lucru pe care l-a și făcut. În timpul zilei când se deplasa la fermă martorul a precizat că nu a văzut nimic suspect, arătând, totodată, că în zona respectivă, și îndeosebi în timpul verii, zilnic trecea atât patrula de poliție, cât și patrula de jandarmi care avea și un post de pază, ulterior fiind desființat.

Martorul C.V. a susținut în fața instanței că nu cunoaște conținutul declarației date în cursul urmăririi penale, întrucât s-a prezentat la sediul poliției la insistențele unui lucrător de poliție. A mai arătat că nu cunoaște pe nici unul dintre cei trei inculpați. Nu cunoaște dacă prin zona în care locuiește trec conducte, a precizat că trec mai multe mașini, însă nu știe cine se afla în ele și foarte des mașini ale poliției, dar nu și cisterne.

Martorul O.F. a declarat că-l cunoaște pe inculpatul T.M., iar pe ceilalți doi doar din vedere, întrucât locuiesc în aceeași localitate, dar că nu știe nimic referitor la infracțiunile pentru care sunt cercetați. A relatat însă o împrejurare în care fiind împreună cu soția sa și deplasându-se cu căruța pentru a strânge fier vechi, în zona Lumina a fost oprit de un bărbat, care s-a recomandat comandantul P. și care era însoțit de 2-3 bărbați îmbrăcați în costume de jandarmi. Tot în acea zonă a observat și o cisternă. După o săptămână, în aceeași zonă, seara, a văzut mai multe persoane, îmbrăcate în haine negre și purtând cagule, precum și un autoturism D. de culoare roșu.

Martorul P.T.R. a declarat că nu-i cunoaște pe inculpați. A arătat că, într-adevăr, a fost o împrejurare în care, fiind împreună cu R. și V., deplasându-se cu căruța la numitul C., au fost opriți de patru persoane, care s-au recomandat ca fiind paza de la U.S.A.S., purtând salopete cu inscripția F. și care le-a spus că nu au voie în zona respectivă. Referitor la recunoașterea de la poliție, a menționat că deși i-a făcut cunoscut lucrătorului de poliție că nu recunoaște pe nimeni din fotografiile arătate, la insistențele acestuia care i-a spus că trebuie să cunoască pe cineva, a arătat fotografii la întâmplare. Martorul a relatat că a fost de trei ori în zona unde au fost opriți și de fiecare dată a văzut mașini ale poliției, iar în alte împrejurări a văzut și jandarmi.

Martorul R.A. a confirmat cele relatate de martorul P.T.R., arătând că nu-i cunoaște pe inculpați, iar când a fost la poliție, deși i s-a spus că cel cu motorina este T. a precizat că nu-l cunoaște și nu știe nimic referitor la acest aspect. Chiar și atunci când i-au fost arătate fotografiile nu a recunoscut pe nimeni. Martorul a mai făcut precizarea că zona dintre Năvodari și Lumina este supravegheată de trupe de jandarmi.

Martorul M.S. a arătat că declarația de la urmărire penală este semnată de el, însă nu a scris-o personal. În instanță a declarat că-l cunoaște doar pe inculpatul T.M., cu care, în perioada detenției, a stat timp de 2-3 săptămâni în aceeași cameră. Deși lucrătorului de poliție i-a spus că-l cunoaște pe T.M., a relatat că i-a spus că nu l-a mai văzut din anul 1997. Revenind la declarația din cursul urmăririi penale, a mai susținut că în ceea ce privește conținutul acesteia a crezut că se referă la un furt de mașini pe care l-a comis și pentru care era cercetat.

Martorul A.V. a declarat că locuiește la depozitul de lemne din Năvodari și într-o împrejurare când, împreună cu cumnatul său, venea de la coceni, a observat cum lucrătorii de poliție verificau o baracă în câmp, unde observase și o grămadă de coceni.

Martorul M.N. a declarat că nu-i cunoaște pe inculpați. întrucât acesta deține o suprafață de teren pentru care a primit mai multe oferte de vânzare sau închiriere nefinalizate. Pe terenul său a arătat că exista o căsuță și a aflat că la o distantă de 500-1000 de metri trec conductele de combustibil.

Martora R.V. (O.) a recunoscut că a semnat declarația de la urmărire penală, însă a arătat că nu a scris-o personal și nici nu a citit-o; pe inculpatul E.N. îl cunoaște arătând că a cumpărat o singură dată țeava de polietilenă pentru apă, în jur de 100-150 de metri, și piesele aferente, precum și alte produse, o mufă sau două, martora nereținând dacă fuseseră ultimele. A arătat că, într-adevăr, i-a fost arătată de către un lucrător de poliție o mufă având pe ea eticheta cu prețul și recunoscând scrisul colegei sale, însă a făcut precizarea că pe toate piesele se aplica prețul. De asemenea, martora a mai arătat că a pus la dispoziția lucrătorilor de poliție toate facturile cu vânzări de țeava întocmite în urmă cu un an și pe anul în curs.

Martora I.A. a declarat că lucrează în continuare la SC I. SRL Ovidiu. Aceasta a relatat că își amintește că inculpatul E.N. a cumpărat țeava pentru apă, însă nu a putut spune în ce cantitate și ce caracteristici prezenta. A precizat că i-a fost arătată o piesă care se folosește la țeava pentru apă, pe care era lipită o etichetă cu scrisul său, făcând însă precizarea că pe majoritatea pieselor erau aplicate etichete.

Martorul N.A., martor cu identitate ascunsă, a revenit în totalitate asupra declarației consemnate în cursul urmăririi penale, susținând că a acceptat să dea declarație urmare a promisiunii făcute de către lucrătorul de poliție, în sensul că va executa mai puțin din pedeapsă. A arătat că, într-adevăr, a stat în aceeași cameră cu inculpatul T.M., la I.P.J., însă nu l-a auzit pe acesta vorbind despre motivul pentru care era arestat și nici că ar fi fost implicat în sustrageri de combustibil. În ceea ce privește informațiile consemnate în cuprinsul declarației consemnate în cursul urmăririi penale, referitoare la instalația artizanală, a precizat că i-au fost aduse la cunoștință de către lucrătorul de poliție.

Martorul M.O. a declarat că-l cunoaște pe inculpatul E.V., fiind consăteni. Știe că acesta deține un teren pe care-l lucrează, nu a văzut și nici nu a auzit ca acesta să se ocupe cu comercializarea de produse petroliere. Cunoaște că este căsătorit, că are două fete și deține un imobil cu 4-5 camere. Martorul a mai precizat că inculpatul i s-ar fi plâns că are probleme cu un lucrător de poliție din localitate, care-l oprește mereu.

Martorul D.A.C. a declarat că-i cunoaște pe inculpații E.V. și E.N. întrucât a lucrat la locuințele acestora, unde le-a făcut două fântâni. Urma să le mai facă două fântâni și în câmp întrucât intenționau să cultive ceapă, lucru care însă nu s-a mai întâmplat. În perioada în care a lucrat la cei doi inculpați martorul a arătat că nu a văzut ca aceștia să dețină produse petroliere, bidoane de mare capacitate, cantități mari de țeava sau cisterne.

Martorul C.I. a declarat că-i cunoaște pe inculpații E.N. și E.V., încă din anul 1989, pe cel din urmă mai mult, cunoscând că nu a avut probleme cu legea, personal neprimind sesizări că s-ar ocupa de afaceri cu combustibil. A mai arătat că E.V. s-a ocupat de cultura de pepeni, iar în anul 2004 știe că a lucrat un teren al parohiei, situat lângă depozitul de lemne. Referitor la conductele petroliere, martorul a arătat că acestea erau păzite de către jandarmi și nu treceau prin zona unde se afla terenul parohiei, iar pe drumul dintre Lumina și Năvodari circula mașina poliției. De asemenea, a precizat că nici cu privire la inculpatul T.M. nu a primit sesizări că ar face afaceri cu combustibil.

Martorul M.D. a declarat că-l cunoaște pe inculpatul T.M. întrucât i-a fost șef în perioada în care a lucrat la SC G. SRL, păstrând și ulterior legătura cu acesta și ajutându-l să toarne o placă de ciment la subsol pentru o construcție, respectiv o extindere a casei. De asemenea, când avea drum în Lumina martorul a arătat că-l vizita. De la inculpat știe că era hărțuit de poliție care-i făcea controale la domiciliu și nu l-a văzut niciodată transportând produse petroliere.

Martorul P.G. a declarat că îl cunoaște pe inculpatul T.M. de aproximativ 5 ani, din perioada anilor 2001-2002, când l-a ajutat pe acesta la construcții în gospodărie. În acea perioadă știe că inculpatul lucra la R. Cât timp a lucrat la inculpat nu a văzut produse petroliere.

Au fost prezentate mai toate mijloacele de probă administrate pentru a avea o cât mai clară hașurare a situației de fapt, pentru a desprinde conotațiile juridice.

Prezumția de nevinovăție este consacrată explicit în art. 23 alin. (8) din Constituția României, care prevede că până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

De asemenea, prezumția de nevinovăție este prevăzută în art. 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de O.N.U. în 1948; în art. 6&2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului adoptată în 1959 și în art. 14&2 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 1966.

Prezumția de nevinovăție trebuie privită în strânsă interdependență și cu celelalte principii ale procesului penal, prevăzute în art. 2-6 C. proc. pen., respectiv principiul legalității, principiul aflării adevărului, rolul activ al organelor judiciare, garantarea libertății persoanei și a dreptului la apărare.

Este o realitate că, în cazul în care inculpații ar fi cei vinovați de sustragerile de motorină, ar fi fost imposibil să nu fi fost observate cisterne pe câmp, în condițiile în care se reține că s-ar fi sustras de către aceștia o cantitate foarte mare de motorină, respectiv 2.355.859 litri, ceea ce ar fi presupus deplasarea în zona de sustragere a mai multor cisterne și care să fi efectuat mai multe drumuri. Utilajul cu care se susține că ar fi sustras este și insuficient și nepotrivit pentru preluarea unei cantități uriașe ca cea imputată. Mai mult, date în sensul că s-ar fi făcut deversări de motorină pe terenul respectiv nu există.

Ceea ce trebuie menționat este faptul că motorina sustrasă, respectiv cantitatea menționată mai sus, nici nu a fost identificată.

Împrejurarea că materialele care au fost folosite la construcția instalației artizanale prezintă aceleași caracteristici cu cele găsite în baraca de pe terenul închiriat de inculpații E.N. și E.V. nu conduce cu certitudine la vinovăția acestora și nici faptul că din probe a rezultat că aceștia ar fi cumpărat cantități mai mari de țeava și racorduri, produse care se găsesc în circuitul comercial, fiind frecvent folosite în construcții. Pe de altă parte, nu constituie o probă certă nici faptul că din declarațiile celor două martore rezultă că inculpații ar fi cumpărat țeava pentru apă, prezentând caracteristici identice cu cea folosită la instalația artizanală și prin urmare ar rezulta vinovăția acestora, tocmai pentru argumentul prezentat mai sus.

În esență, în raport de cele expuse, în cauză nu s-a putut face dovada certă că inculpații se fac vinovați de sustragerile de motorină.

Până la urmă întreaga activitate de probațiune trebuie să ne conducă la convingerea dacă infracțiunea cu care au fost sesizate organele de urmărire și instanța de judecată există sau nu; în cazul existenței acesteia, dacă inculpatul este vinovat sau nu de săvârșirea acesteia, iar dacă este vinovat, care sunt împrejurările care ar putea determina o individualizare corectă a sancțiunii penale ce urmează a fî aplicată inculpatului.

În acest sens se înscriu și dispozițiile art. 62 C. proc. pen., care prevăd că, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească pricina, sub toate aspectele, prin probe.

În cauza de față se poate constata că toate probele care au fost administrate sunt probe indirecte care nu evidențiază împrejurările comiterii sustragerilor repetate de motorină și vinovăția celor trei inculpații, aceștia beneficiind de prezumția de nevinovăție, luând în considerare dispozițiile art. 66 C. proc. pen.

Prezumția de nevinovăție se întregește cu principiul in dubio pro reo, potrivit căruia orice îndoială se interpretează în favoarea inculpatului.

Pe de altă parte, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

În vederea unei complete și juste aprecieri a probelor, autoritățile judiciare au obligația de a lega operațiunea de apreciere cu alte operațiuni ale probațiunii, cum sunt verificarea probelor și administrarea de noi probe, prin care să se înlăture contradicțiile ce există între probe, îndoielile ce se pot ivi, pentru a se putea ajunge, în final, la certitudine. Aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză rațională a evaluărilor făcute, pe examinarea probelor în ansamblul lor.

Plecând de la cele menționate, se poate constata că cea mai mare parte a martorilor audiați nu-i cunosc pe inculpați și nu i-au văzut în împrejurări care să li se pară suspecte sau să le trezească anumite bănuieli, aspecte care rezultă și din declarațiile martorilor care au arătat fiecare pe care dintre inculpați îi cunoaște și în ce împrejurări i-au cunoscut.

Din nicio declarație nu rezultă că vreunul dintre inculpați ar fi fost văzuți în zonele prin care treceau conductele cu combustibil ale P. De altfel, dacă ar fi fost așa, era normal să existe o constatare în acest sens, în condițiile în care, după cum au arătat o parte dintre martori, în zonele respective patrulau atât echipaje de poliție, cât și de jandarmi.

După cum s-a arătat, prin rechizitoriu s-au reținut ca probe certe în susținerea vinovăției inculpaților anumite coincidențe ce nu pot fi avute în vedere de către instanță la reținerea fără putință de tăgadă a vinovăției celor trei inculpați.

Declarațiile martorilor din cursul urmăririi penale prezintă anumite contradicții cu cele date în fața instanței, contradicții care nu pot ignorate. Astfel, martorul L.P. a arătat că în zona unde deținea el terenul, din care inculpatul E.V. ar fi vrut să închirieze o parte trecea doar conducta de apă a F. Declarația martorului T.V., care a fost reținută ca probă, pornind de la susținerea acestuia că, în mod inexplicabil, într-una din zilele lunii octombrie sau noiembrie, s-a întâlnit cu inculpatul E.V. în zona unde își efectua serviciul.

De asemenea, în cursul urmăririi penale, martorii P.T.R. și R.A. au declarat că din grupul de persoane care i-a oprit, în timp ce se deplasau cu căruța la stâna lui L.P., făceau parte inculpații T.M. și E.V., pe care i-ar fi recunoscut din fotografiile arătate la poliție, ulterior, în fața instanței au revenit asupra acestor susțineri, arătând că, într-adevăr, au fost opriți de patru persoane care purtau salopete cu inscripția F. și care le-a spus că nu au voie în zona respectivă, dar că nu au recunoscut pe niciuna dintre aceste persoane.

În același sens, martorii M.A. și C.I., în fața instanței de fond și acești martori au revenit asupra acestor susțineri, precizând că nu-i cunosc pe vreunul dintre inculpați; cu privire la urmele de produs petrolier au declarat că, într-adevăr, le-au observat și că au văzut curgând motorină dintr-o mașină, însă nu au văzut cine era la volan.

Chiar și martorul N.A., martor cu identitate ascunsă, a revenit în totalitate asupra declarației dată în cursul urmăririi penale, susținând că a dat declarația din cursul urmăririi penale datorită promisiunilor care i-au fost făcute de către lucrătorul de poliție.

În ceea ce privește facturile existente la dosar, constatăm că beneficiari sunt D.C. SRL, A.I. SRL, A.F. C.H., C.C., SA V.T., SA S.S., A.F. Z., P.F. C.T., SC T.C., A.F. T., SA G.V.C., G.C., SC R.C., SC A.O. SA, SA A.S., M.A. SRL, SA A.L., neexistând nicio dovadă că între acești beneficiari și cei trei inculpați ar exista vreo legătură.

Faptul că la dosar există facturi din care rezultă că inculpații au achiziționat de la B. materiale cu caracteristici identice celor folosite la construcția instalației artizanale, nu reprezintă o probă certă care să susțină vinovăția acestora.

Potrivit art. 63 C. proc. pen., probele administrate în cursul procesului penal în diferite faze, nu au valoare prestabilită.

Instanța de fond, iar ulterior instanța de apel, au reținut în mod corect o altă realitate juridică decât cea de la urmărire penală, ajungând la concluzia justă că asupra existenței faptelor și a vinovăției inculpaților sunt serioase îndoieli, impunându-se a se da eficiență regulii, potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului „in dubio pro reo".

Față de considerentele expuse, este de constatat că nu sunt temeinice motivele de recurs ale Parchetului, probatoriul administrat în faza de urmărire penală necoroborându-se cu cel administrat în faza cercetării judecătorești și neputându-se reține fără dubiu că inculpații sunt autorii faptei de furt calificat în formă continuată.

Practic procurorul preia în motivele de recurs cele învederate în apel arătându-se nemulțumit de menținerea soluției de achitare.

Mai mult, instanța de apel, cu ocazia rejudecării apelului, s-a conformat Deciziei penale nr. 717 din 03 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art. 38518 C. proc. pen., clarificând de la ce moment al desfășurării procesului penal partea civilă SC P. a intrat în lichidare, ce societate a fost instituită lichidator judiciar și că prejudiciul, astfel cum a fost calculat prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, s-a regăsit scriptic în evidența contabilă a societății constituită parte civilă (v. adresa din 25 noiembrie 2009 a SC P. SA (f. 34), prin lichidator judiciar R. SRL, prin care s-a adus la cunoștința instanței că SC P. SA a intrat în lichidare conform sentinței comerciale nr. 511 din 17 octombrie 2007 pronunțată în Dosar nr. 3441/105/2007 aflat pe rolul Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ (f. 35-39); pentru perioada de referință ianuarie-octombrie 2003 pierderile au fost determinate conform Raportului de expertiză tehnică, pe baza diferențelor de presiune înregistrate pe diagrame, a caracteristicilor instalației artizanale și a conductei de transport motorină Midia - Ovidiu Terminal Constanța și reprezintă 2.355.859 kg (f. 40-52); contravaloarea celor 2.355.859 kg motorină a fost determinată pe baza prețului de referință a motorinei și este de 5.997.909,025 RON; adresa din 07 ianuarie 2010 a lichidatorului judiciar R. SRL în care s-a menționat că prejudiciul în valoare de 5.997.909,025 RON, reprezentând contravaloarea a 2.355.859 kg motorină, a fost înregistrat în contabilitatea SC P. SA prin nota contabilă din 10 august 2004).

În ceea ce privește calcularea prejudiciul real, reprezentat de cantitatea de motorină efectiv sustrasă, prin stabilirea și evidențierea, separată, prin calcule adecvate, a pierderilor rezultate din pomparea produsului petrolier în conducte dar și din diferențele de presiune ce s-au înregistrat pe flux în perioada de referință, este de constatat că din motive total obiective nu se poate efectua în cauză un supliment al raportului de expertiză tehnică în acest sens, având în vedere că în arhivele SC P. SA nu se mai găsesc documentele primare necesare efectuării suplimentului raportului de expertiză, respectiv diagramele de presiune pe conducta transport motorină Midia - Năvodari și nici Registrele cu caracter administrativ în care se înregistrează procesele verbale de evenimente (f. 107), aspect care reiese din adresa din 17 mai 2010 a lichidator judiciar R. SRL (f. 108) din care reiese că termenul de păstrare a foilor de presiune este de 5 ani și acestea au fost clasate și distruse în cursul anului 2009.

A se insista în cadrul recursului pe acest culoar de probațiune este exagerat și nici nu există un raport direct proporțional între efectuarea suplimentului respectiv de expertiză și factorul vinovăție.

Curtea a reținut că la data de 29 aprilie 2010 a intervenit decesul inculpatului T.M. (f. 111 - certificat de deces) și expres, nu s-a solicitat continuarea procesului penal. Această din urmă menține are relevanță juridică, soluția de încetare a procesului penal este legală. După cum s-a arătat însă, întreg ansamblul faptic, desprins din probațiunea administrată, pentru contur complet a impus a lua în calcul și persoana inculpatului T.M.

În consecință, examinând cauza sub aspectele criticate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul penal declarat de Parchet, împotriva deciziei atacate, privind pe inculpații E.V. și E.N.

Văzând și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 69/ P din 8 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpații E.N. și E.V.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat E.V., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru intimatul inculpat E.N., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2010.

f