Lawyer's preventive detention upheld; influence peddling and forgery deny judicial control release due to public order threat

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin încheierea din 6 iulie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, investită cu soluționarea cauzei penale privind pe inculpații l.L.A. și B.G.C., în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului l.L.A. (fiul lui D. și E.).

Totodată, a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul l.L.A.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut următoarele:

Prin încheierea nr. 10/F/CC din 6 mai 2010, Curtea de Apel Pitești a admis propunerea formulată de D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești și a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă a inculpatului l.L.A. pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la 6 mai 2010 și până la 3 iunie 2010.

Prin rechizitoriul nr. 65/P/2010, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență (art. 257 C. pen., rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000) și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în legătură directă cu infracțiunea de trafic de influență (art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen., în legătură directă cu art. 257 C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare se reține că inculpatul l.L.A., în calitate de avocat a pretins suma de 14.000 lei de la denunțătorii C.C.l. și C.V., primind efectiv suma de 3.400 euro de la aceștia, prevalându-se de o influență reală pe care ar avea-o asupra magistraților din cadrul Tribunalului Comercial Argeș, dându-le de înțeles denunțătorilor că numai prin remiterea acestei sume de bani judecătorului însărcinat cu soluționarea litigiului ar putea obține o soluție favorabilă. Se mai reține că, pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, anterior menționată, inculpatul a întocmit în fals chitanța din 20 aprilie 2010 în care a menționat în fals că a încasat suma de 8.000 lei de la SC P.C.S. SRL, cu titlu de onorariu de avocat.

Curtea a apreciat că se impune, în continuare privarea de libertate a inculpatului, deoarece la dosarul cauzei se află suficiente probe de natura celor la care se referă art. 143 rap. la art. 641 C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

Totodată, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., lăsarea în libertate a inculpatului putând aduce o atingere gravă relațiilor și valorilor sociale care formează ordinea publică și, prin urmare, există probe certe în sensul prejudicierii ordinii publice, prin punerea în libertate a acestuia.

Calitatea sa de avocat potențează pericolul social, determinând o stare de neliniște și insecuritate în rândul societății, fiind afectată imaginea nu numai a corpului avocaților, dar și a corpului magistraților.

Cu privire la cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpate, s-a apreciat că întrunirea condițiilor de admisibilitate conferă inculpatului vocația la liberare provizorie, însă art. 1608a C. proc. pen. impune și o analiză a temeiniciei liberării; examinarea presupune aprecierea oportunității punerii în libertate a inculpatului la momentul de față și consecințele ce ar decurge din aceasta. Având în vedere natura, gravitatea și modalitatea concretă în care se bănuiește că au fost săvârșite faptele imputate, Curtea a concluzionat că, în acest moment, liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului l.L.A. nu este oportună.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar astfel cum a fost susținută pe larg la dezbateri și consemnată în partea introductivă a deciziei de față.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instața dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Din textul de lege mai sus- evocat rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar este o vocație pe care o are inculpatul și nu o obligație a instanței de a o dispune și că aceasta nu poate fi acordată în situațiile enunțate de textul de lege.

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că dispoziția instanței de fond - de a respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar - este legală și temenică.

În raport cu art. 5 din C.E.D.O. și cu art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal.

În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise, precum și, în cazul inculpatului, ținându-se seama de ocupația avută de acesta la data săvârșirii faptelor - avocat.

Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimental de insecuritate în rândul societății generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, Înalta Curte apreciază că modul în care se presupune că au fost săvârșite faptele reprezintă un potențial pericol cu privire la buna administrare a actului le justiție, la care era participant în calitate de avocat inculpatul, opinia publică putând ajunge la concluzia că folosirea mijloacelor necinstite, respectiv traficul de influență săvârșit de un avocat, este suficient pentru obținerea rezolvării cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată, cu alte cuvinte, că autoritățile judiciare pot fi influențate prin "cumpărare".

Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul l.L.A. împotriva încheierii din 6 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 739/46/2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 iulie 2010.