Homicide sentencing: rejection of confession-based mitigating circumstances due to pre-existing evidence and excessive violence
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the unfounded appeals of both the defendant and the civil parties, thereby upholding the Court of Appeal's decision to remove mitigating circumstances and increase the sentence for homicide from 8 to 12 years of imprisonment, while maintaining the civil compensation orders and imposing judicial expenses on both appellants. The dispute concerned the individualization of the penalty and the legal qualification of the crime, involving a defendant who struck the victim repeatedly with fatal force to the head, resulting in severe brain trauma and death; the defendant challenged the appellate increase of the sentence and the rejection of mitigating circumstances based on his confession, while the civil party appealed the original civil damages award. The court held that the confession did not constitute a substantial contribution to clarifying the facts given the existing evidence, and that the excessive violence demonstrated the defendant's grave danger to society, rendering the 12-year sentence appropriate under the general criteria of individualization in Article 72 of the Criminal Code; the legal basis for dismissal was Article 385(15) point 1(b) of the Code of Criminal Procedure, and the court ordered the deduction of pre-trial detention from the sentence and the payment of judicial fees.
Legislator headnote
Keywords
Placeholder
Full text
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 432/D/2009 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost condamnat inculpatul D.S., fiul lui V., la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 C. pen. S-a făcut și aplicarea art. 71 alin. (2), art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a computat din pedeapsă arestarea preventivă de la 5 mai 2009 la zi.
Inculpatul a fost obligat la 1107,20 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Bacău, la 100.000 lei despăgubiri civile către partea civilă I.C.C. și la câte 176 lei lunar începând de la 21 aprilie 2009 până la majorat către partea civilă I.M.E.
Inculpatul a fost obligat și la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut următoarele:
În seara de 12 aprilie 2009 în jurul orelor 19,00 - 20,00 inculpatul și victima I.A. se aflau în apartamentul inculpatului. Între cei doi a izbucnit un conflict spontan, inculpatul fiind în stare de ebrietate. Acesta a aplicat victimei lovituri cu pumnii în zona capului și a trântit-o de pereți și pardoseală.
Instanța a arătat că loviturile au fost de mare intensitate și după încetarea agresiunii inculpatul a ieșit din apartament lăsând victima în stare de inconștiență. Ulterior victima a rămas în apartamentul inculpatului până la 13 aprilie 2009 când a fost transportată la Spitalul Județean Bacău unde la 21 aprilie 2009 victima I.A. a decedat. Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală nr. 1108/2009 al S.M.L. Bacău moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei cerebrale grave de intensitate maximă produse prin lovirea repetată a extremității cefalice cu mijloace și obiecte contondente, urmate de proiectare de planuri dure. Leziunile meningo-cerebrale au fost de o gravitate majoră, evoluând nefavorabil în timp, ținând cont și de faptul că victima a fost internată în spital cu întârziere de 18-20 ore de la data producerii agresiunii. Victima a prezentat și multiple leziuni corporale (echimoze, hematoame) asociat și cu un traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale.
Instanța fondului a motivat că faptele inculpatului constituie infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.
S-a reținut că inculpatul a lovit victima în mod repetat cu intensitate, în special în zona capului, ceea ce dovedește intenția de suprima viața victimei.
În raport de această situație instanța fondului a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptei, în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen.
S-a mai motivat că în raport de criteriile generale prev. de art. 172 C. pen. o pedeapsă de 8 ani închisoare este aptă să răspundă scopurilor prev. de art. 52 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 36 din 23 martie 2010 Curtea de Apel Bacău a admis apelul părții civile I.C.C. împotriva sentinței penale, pe care a desființat-o cu privire la greșita reținere a circumstanțelor atenuante. A înlăturat aplicarea prevăzută. art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 C. pen. și a majorat pedeapsa principală de la 8 la 12 ani închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. A respins ca nefondat apelul inculpatului D.S.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul și partea civilă I.C.C. care nu le-au motivat în termenul legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
În concluziile orale, inculpatul a cerut casarea deciziei în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. referitor la individualizarea pedepsei și menținerea sentinței instanței de fond prin care a fost condamnat la 8 ani închisoare.
Motivul de casare invocat de inculpat poate fi examinat din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Recursurile inculpatului și părții civile nu sunt fondate.
Instanța de fond a reținut o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate încadrarea juridică dată faptelor fiind corectă.
Pedeapsa stabilită de instanța apelului este legală în raport de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.
În mod temeinic instanța apelului a motivat că față de inculpat nu pot fi reținute circumstanțe atenuante numai pentru că acesta a recunoscut fapta. În cauză au existat suficiente probe pentru a stabili autorul infracțiunii și modalitatea prin care a fost săvârșită. Prin urmare, recunoașterea faptelor de către inculpat nu reprezintă o contribuție majoră la lămurirea împrejurărilor cauzei.
Față de modalitatea în care a comis faptele, marcate de o violență excesivă, trebuie reținut că inculpatul prezintă un pericol grav pentru societate, iar scopul pedepsei nu putea fi realizat prin sancțiunea redusă aplicată de instanța fondului.
Așa fiind, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Bacău este mai potrivită pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., recursul inculpatului fiind nefondat.
Examinând din oficiu cauza, Curtea constată că nu există alte motive care ar putea crea o situație mai favorabilă recurentului inculpat.
Referitor la recursul nemotivat al părții civile, Curtea constată că nici acesta nu este fondat.
Despăgubirile acordate sunt în acord cu prevederile legale, latura civilă fiind corect soluționată.
Nu există nici un caz de casare care ar putea fi luat în considerație din oficiu potrivit alin. (3) al art. 3859 C. proc. pen., în recursul părții civile.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpatului și părții civile vor fi respinse ca nefondate.
Se va computa din pedeapsă durata arestării preventive, iar recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul D.S. și de partea civilă I.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 36 din 23 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii de la 15 aprilie 2009 și a arestării preventive de la 5 mai 2009, la 21 mai 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2010.