Arbitral award annulment for lack of reasoned dismissal of reconvenial claim

Ședința publică de la 3 martie 2011

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 282 din 20 noiembrie 2009, tribunalul arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis acțiunea formulată de reclamanta SC V.I.M. SRL împotriva pârâtei SC A.C.T.I. ROMÂNIA SRL și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 287.879,79 lei; a respins, totodată, cererea reconvențională formulată de pârâtă ca neîntemeiată.

În considerentele sentinței arbitrale, tribunalul arbitral a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 334.681,75 lei, cu titlu de pierdere înregistrată în urma achiziționării unei cantități de cereale, în condițiile în care pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale de a livra întreaga cantitate de cereale contractată. Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat să se constate desființarea de drept a contractelor încheiate cu reclamanta, ca urmare a aplicării clauzei de denunțare unilaterală. Din probatoriul administrat, s-a reținut că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale, apreciindu-se că și pârâta recunoaște această situație, prin nelivrarea întregii cantități de produse contractate. Reținând culpa pârâtei, tribunalul arbitral a obligat-o pe această parte la plată, cuantumul sumei fiind stabilit prin expertiza efectuată în cauză.

Tribunalul arbitral a apreciat netemeinicia cererii reconvenționale și a respins excepția de caducitate a arbitrajului ca tardivă, în raport de dispozițiile art. 35 alin. (6) din Regulile de procedură arbitrală.

Sentința arbitrală a fost contestată de pârâta SC A.C.T.I. ROMÂNIA SRL pe calea acțiunii în anulare, prin care s-a solicitat admiterea acțiunii în anulare, desființarea sentinței arbitrale și, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale, criticile sale vizând excepția de caducitate a arbitrajului, acordarea a ce nu s-a cerut (suma stabilită prin sentința arbitrală fiind mai mare decât cea stabilită prin raportul de expertiză) și nemotivarea respingerii cererii reconvenționale.

Prin sentința comercială nr. 71 din 14 mai 2010, judecătorul din cadrul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de pârâtă, cu următoarele considerente: cu privire la caducitatea arbitrajului, judecătorul a reținut incidența prevederilor art. 3533 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora caducitatea poate fi invocată doar în condițiile în care partea a notificat adversarul și tribunalul arbitral cu privire la acest aspect până la primul termen de înfățișare; în speță, petenta pârâtă nu a invocat în termenul procedural caducitatea arbitrajului, motiv pentru care s-a reținut legalitatea sentinței arbitrale sub acest aspect. Cu privire la critica vizând acordarea a ceea ce nu s-a cerut, judecătorul a reținut că reclamanta intimată a formulat inițial pretenții superioare sumei acordate prin sentință, astfel că nu se poate reține ca fiind temeinică această critică. În sfârșit, judecătorul a apreciat, raportat la cea de-a treia critică, că în considerentele sentinței arbitrale se regăsesc considerentele care au condus la respingerea cererii reconvenționale.

Sentința pronunțată în cauză a fost recurată a către pârâta SC A.C.T.I. ROMÂNIA SRL, aceasta solicitând admiterea recursului și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare. În subsidiar, a solicitat modificarea sentinței în sensul anulării sentinței arbitrale, respingerii cererii principale și admiterii cererii reconvenționale.

Pârâta a criticat sentința pronunțată de judecătorul Curții de Apel, sub următoarele aspecte: s-a omis a se prezenta motivele care au stat la baza respingerii cererii reconvenționale, judecătorul reluând doar motivele arbitrilor și care justificau doar cererea principală, nu și cererea reconvenționale. A mai invocat și interpretarea greșită a contractului, nefiind analizată critica sa vizând neîndeplinirea de către reclamantă a uneia din obligațiile ce îi reveneau.

Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind sentința ca fiind legală și temeinică, tribunalul arbitral motivând soluția de respingere a cererii reconvenționale.

Pârâta a solicitat suspendarea executării sentinței arbitrale, solicitare respinsă în ședința din camera de consiliu din data de 30 septembrie 2010.

Nu au fost administrate probe noi în această fază procesuală.

Analizându-se cauza, din perspectiva criticilor formulate și a apărărilor invocate, se apreciază că recursul este fondat. Se reține greșita soluționare a cauzei de către judecător, din perspectiva prevederilor art. 364 lit. g) C. proc. civ., respectiv cu privire la lipsa motivelor care au condus tribunalul arbitral la soluția de respingere a cererii reconvenționale. În mod greșit a apreciat judecătorul că pot fi evidențiate în cuprinsul sentinței arbitrale considerente care să justifice soluția consemnată în dispozitiv cu privire la cererea reconvențională.

Se observă, în primul rând că tribunalul arbitral nici măcar nu prezintă cererea reconvențională, nemenționând, de exemplu, motivul pentru care pârâta a solicitat constatarea desființării contractelor dintre părți (aplicarea clauzei de denunțare unilaterală), or susținerile aceleiași părți cu privire la îndeplinirea condițiilor de aplicare a acestei clauze, la îndeplinirea propriilor obligații contractuale și la neglijarea (neîndeplinirea) obligațiilor pe care și le asumase reclamanta.

În al doilea rând, în mod simetric, neexistând măcar o expunere vagă, generală a cererii reconvenționale, nu există nicio motivare din care să rezulte că arbitrii s-ar fi aplecat și ar fi analizat cererea pârâtei. În tot cuprinsul sentinței arbitrale nu se regăsesc decât vagi motivări (și acelea în ce privește cererea principală) și o singură referire la o pretinsă recunoaștere a pârâtei a faptului neexecutării contractelor, o recunoaștere dedusă în mod trunchiat din expunerea pârâtei în cererea reconvențională care prezenta neexecutarea contractelor din culpa exclusivă a reclamantei dedusă din nerespectarea obligațiilor asumate de aceasta. Nu există, însă, nici un argument al arbitrilor prin care să fie înlăturate susținerile pârâtei referitoare la culpa reclamantei în îndeplinirea obligațiilor contractuale, ori cele referitoare la îndeplinirea condițiilor de aplicare a clauzei de denunțare unilaterală care justifica, din perspectiva pârâtei, nefinalizarea contractelor.

În consecință, se apreciază că în mod nelegal judecătorul acțiunii în anulare a respins critica întemeiată pe dispozițiile art. 364 lit. g C. proc. civ., reținându-se de către completul de recurs că sentința arbitrală nu cuprinde motivele respingerii cererii reconvenționale.

În concluzie, reținându-se incidența prevederilor art. 364 lit. g) C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă va fi admis, cu consecința modificării sentinței pronunțate în acțiunea în anulare în sensul admiterii acțiunii în anulare și anulării sentinței arbitrale pronunțate în cauză.

Întrucât examenul judecătorului în cadrul acțiunii în anulare s-a limitat la verificarea incidenței textelor legale care constituie temeiul de drept al acestei acțiunii, având în vedere dezideratul asigurării dreptului la apărare, cel al asigurării dublului grad de jurisdicție, precum și necesitatea administrării unor probatorii pe fondul cauzei, se apreciază că se impune trimiterea cauzei pentru judecata în fond a litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta SC A.C.T.I. ROMÂNIA SRL București împotriva sentinței comerciale nr. 71 din 14 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Modifică sentința recurată în sensul că admite acțiunea în anulare.

Anulează sentința arbitrală nr. 282 din 20 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Internațional și trimite pentru judecarea în fond a litigiului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2011.