Ownership claim perishes as compensation minutes fail to transfer land; appeal null for undeveloped grounds.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Civil Section II) declared the claimant's appeal null and void, thereby upholding the appellate decision that had rejected the claimant's action; the prior judgments remain in force. The dispute arose from the claimant's action against a city and its mayor seeking judicial recognition of its ownership of a 1,151 sqm land plot, based on a compensation minutes and a "dare în plată" (transfer in lieu of payment) assertion. The lower courts had rejected the claim because the compensation record did not effect a property transfer, land can only be alienated inter vivos by authentic deed, and only local councils—not mayors—may decide on the sale of private property of administrative-territorial units under Art. 123 of Law No. 215/2001. The High Court found the appeal null for failing to develop the invoked grounds under Art. 304 points 8 and 9, and Art. 302¹(1)(c) of the Civil Procedure Code, as the appellant only expressed general dissatisfaction with the evidence assessment without demonstrating any illegality or public-order ground under Art. 306(2).
Legislator headnote
AI generatedart. 123 din Legea nr. 215/2001, art. 3021 lit. c) C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ, art. 299 alin. (1) C. proc. civ, art. 306 alin. (2) C. proc. civ, art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ; Ownership claim perishes as compensation minutes fail to transfer land; appeal null for undeveloped grounds: The dispute arose from the claimant's action against a city and its mayor seeking judicial recognition of its ownership of a 1,151 sqm land plot, based on a compensation minutes and a "dare în plată" (transfer in lieu of payment) assertion. The lower courts had rejected the claim because the compensation record did not effect a property transfer, land can only be alienated inter vivos by authentic deed, and only local councils—not mayors—may decide on the sale of private property of administrative-territorial units under Art. 123 of Law No. 215/2001. The High Court found the appeal null for failing to develop the invoked grounds under Art. 304 points 8 and 9, and Art. 302¹(1)(c) of the Civil Procedure Code, as the appellant only expressed general dissatisfaction with the evidence assessment without demonstrating any illegality or public-order ground under Art. 306(2).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict: it sanctions the absence of developed grounds for cassation with nullity of the appeal.
Referred to in the dispositive outline to delimit the legal grounds the appellant invoked, confirming they were not substantiated.
Mentioned to exclude the application of a public-order exception that could otherwise save the appeal, supporting the nullity decision.
Full text
Ședința publică de la 24 februarie 2011
Asupra recursului de față :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Reclamanta SC I.S.C. SA Suceava prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, în contradictoriu cu pârâții Primăria orașului Siret și Orașul Siret – prin primar, a solicitat constatarea dreptului de proprietate al societății asupra terenului în suprafață de 1151 mp situat în orașul Siret, jud. Suceava, cu vecinătățile: N - Garaj, S+E - Pârâu, V - str. S., conform planului de situație anexat cererii.
Totodată, a solicitat obținerea unei hotărâri judecătorești care să ateste pe cale judecătorească dreptul și titlul de proprietate al reclamantei asupra acestui imobil.
Prin sentința nr. 988 din 8 martie 2010, Tribunalul Suceava a respins acțiunea reclamantei reținând că procesul verbal de compensare nu operează în transferul de proprietate și că, oricum, cu privire la cumpărarea sau vânzarea bunurilor din domeniul privat al orașelor, hotărăsc consiliile locale și nu primarii acestora, în conformitate cu dispozițiile art. 123 din Legea nr. 215/2001.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, constatând că cererea reclamantului poate fi calificată ca fiind o cerere de constatare a intervenției compensării convenționale între obligațiile reciproce ale părților sau o cerere de constatare a unei operațiuni de dare în plată a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC I.S.C. SA împotriva sentinței instanței de fond prin decizia nr. 65 din 20 septembrie 2010 reținând, în esență, că în cauză, ipoteza unei înțelegeri cu privire la transferul de proprietate asupra unui teren nu este susținută de absolut nici un înscris emanând de la pârâtă și faptul că un teren nu poate fi înstrăinat inter vivos decât prin act autentic și că Primăria orașului Siret nu poate dispune de bunurile imobile aflate în proprietatea privată a unității administrativ teritoriale.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC I.S.C. SA Suceava a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs recurenta făcând referiri numai la probele administrate în cauză (procesul verbal de compensare nr. 11156 din 19 noiembrie 2003, adresa nr. 1084 din 8 martie 2010) a solicitat admiterea recursului, desființarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului și admiterea acțiunii.
Înalta Curte, examinând cererea de recurs formulată de către pârâtă, din perspectiva excepției nulității recursului, constată că excepția este întemeiată.
Este de observat că deși recurenta a invocat în susținerea recursului său motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat motivele invocate, conform cerințelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ. Criticând în esență, modul în care instanța de fond a analizat probele administrate. Simpla nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Revenind la motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pe care le-a indicat recurenta, se constată că nici o ipoteză prevăzută de aceste texte nu au fost demonstrate, criticile de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC I.S.C. SA SUCEAVA împotriva deciziei nr. 65 din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.