Annulment motion against post-appeal ruling on arbitration clause rejected as inadmissible over res judicata.

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 4 octombrie 2010, astfel cum a fost completată prin cererea înregistrată la data de 15 noiembrie 2010, contestatoarea SC F.I. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 2801, pronunțată de această instanță la data de 16 septembrie 2010, în dosarul nr. 5225/99/2008, invocând în drept dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ.

În motivarea acestei cereri, contestatoarea a arătat, în esență, că decizia contestată, pronunțată în recurs, a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, prin menținerea soluției de respingere a excepției de necompetență generală a instanțelor judecătorești, invocată în fața primei instanțe, în apel și în recurs, urmare a interpretării greșite a prevederilor contractului comercial nr. 1326 din 27 septembrie 2004, care cuprinde în Capitolul 7, art. 7.5, o clauză compromisorie și a art. 3433 alin. (1) C. proc. civ., nesocotindu-se faptul că, în cauză, nu se regăsesc situațiile prevăzute de art. 3434 alin. (2) lit. a) C. proc. civ., cum greșit s-a reținut.

În vederea soluționării contestației în anulare s-a atașat dosarul nr. 5225/99/2008, în care s-a pronunțat decizia contestată, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC F.I. SRL împotriva deciziei Secției comerciale a Curții de Apel Iași nr. 86 din 15 octombrie 2009.

Este de observat că motivul invocat de contestatoare, prevăzut de art. 317 alin. (1) pct.2 C. proc. civ., referitor la încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență a fost invocat, în apel, urmare a respingerii excepției de necompetență generală a instanțelor judecătorești de către Tribunalul Iași, și reiterat în recurs, fiind respins, ca nefondat, în considerarea art. 3434 alin. (2) lit. a) C. proc. civ., față de împrejurarea că pârâta și-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenția arbitrală.

Conform alin. (1) al art. 317 C. proc. civ., pentru admisibilitatea contestației în anulare de drept comun, se cere, pe lângă condiția ca hotărârea atacată să fie irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) C. proc. civ., și condiția ca motivele contestației să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Cum motivul prezentei contestații în anulare a fost invocat în fața instanței de recurs, care, analizându-l, l-a respins ca nefondat, se constată că, raportată la sus-arătata condiție, contestația în anulare nu este admisibilă, pentru că se opune puterea de lucru judecat a hotărârii astfel pronunțate – legiuitorul neurmărind prin această cale extraordinară de atac, de retractare, să deschidă părților posibilitatea recursului la recurs.

Nici ipoteza prevăzută de alin. (2) al art. 317 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în speță, întrucât instanța de recurs a luat în examinare și a analizat, din perspectiva cerințelor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești, raportându-se la actele și lucrările dosarului, fără ca soluționarea menționatei excepții să implice „verificări de fapt”, în afara dosarului, incompatibile cu structura recursului, în sensul precitatelor dispoziții legale, iar principiul puterii lucrului judecat se opune, și în această ipoteză, reexaminării, pe calea contestației în anulare, a unui motiv invocat în recurs și respins, după cercetarea în fond, pe baza actelor și lucrărilor dosarului.

Așa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată împotriva deciziei acestei instanțe nr. 2801, pronunțată la data de 16 septembrie 2010, în dosarul nr. 5225/99/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC F.I. SRL Iași împotriva deciziei nr. 2801 din 16 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 5225/99/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.