Exclusion of excise taxes from contract price prevails over statutory tax exemption claims in fuel supply disputes

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 430 din 16 martie 2010, Tribunalul Iași, secția comercială, a respins acțiunea promovată de reclamanta SC D.S. SRL în contradictor cu pârâta SC C.E.T.I. SA IAȘI, având ca obiect obligarea la plata sumei de 261.164,24 lei reprezentând contravaloare acciză, ca neîntemeiată.

Judecătorul fondului a reținut realitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1365 pe care părțile l-au încheiat la 13 octombrie 2008 având ca obiect livrare păcură constatând că potrivit art. 2.4 din acest contract prețul a fost convenit exclusiv TVA și acciză, fapt care rezultă și din factura nr. 114 din 2 ianuarie 2009.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 55 din 16 iulie 2010.

Criticile apelantei cu privire la aprecierea probelor și incidența normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 au fost înlăturate de instanța de apel care a reținut în considerentele deciziei, în esență, că reclamanta este un operator economic care comercializează păcură, un produs energetic și care întrunește condiția de scutire de la plata accizei prevăzută de Codul fiscal și de H.G. nr. 44/2004 modificate.

Reținând și că potrivit contractului prețul a fost convenit fără T.V.A. și acciză, instanța de apel a respins apelul declarat împotriva sentinței instanței de fond.

În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC D.S. SRL BACĂU pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în a cărui dezvoltare arată că scutirea directă prevăzută de art. 23.2 din H.G. nr. 44/2004 modificată prin H.G. nr. 1861/2006 nu se aplică nici reclamantei și nici pârâtei întrucât nu face parte din categoria operatorilor autorizați de A.N.R.E., instanța de apel aplicând greșit prevederile art. 34 din H.G. nr. 213/2007 întrucât nu sunt îndeplinite condițiile unei scutiri directe.

Intimata C.E.T. IAȘI SA a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate arătând că prețul convenit de către părți nu a inclus TVA și accize și că fundamentarea deciziei pe dispozițiile art. 34 din H.G. nr. 213/2007 pentru modificarea normelor metodologice este corectă, reclamanta îndeplinind condiția de scutire de la plata accizei.

La termenul din 25 ianuarie 2011, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului.

Cum recurenta a făcut dovada că trimiterea poștală s-a efectuat recomandat la data de 20 septembrie 2009 conform confirmării de primire depusă în original, recursul a fost declarat în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. în raport cu data comunicării deciziei: 3 septembrie 2010, situație față de care excepția tardivității va fi respinsă ca neîntemeiată.

Recursul nu este fondat.

Unul din principiile procesual civile este principiul disponibilității consacrat de art. 129 alin. (6) C. proc. civ. pe care judecătorul este obligat să-l respecte.

Se constată în considerarea cestui principiu că reclamanta recurentă a învestit instanța comercială cu o acțiune comercială iar nu fiscală prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 261.146,24 Ron „reprezentând contravaloarea accizei datorate de către aceasta în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la 13 octombrie 2008”, cerând să se constate că „sumele solicitate derivă din obligațiile contractuale neonorate”.

Analizând criticile reclamantei din perspectiva comercială a contractului de vânzare cumpărare pe care părțile l-au încheiat și care a fost invocat ca temei al acțiunii în justiție, Înalta Curte constată că încadrarea corectă a acestor critici este în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la interpretarea clauzei conținută de art. 2.4 din contract, interpretarea normelor fiscale încadrată de recurentă în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fiind practic circumscrisă interpretării acestei clauze contractuale și corectei aplicări a prevederilor art. 1303 C. civ.

Din această perspectivă se constată că interpretarea pe care ambele instanțe au dat-o clauzei art. 2.4 din contract în sensul că prețul convenit nu conține TVA și acciză este corectă, factura de livrare confirmând neechivoc această clauză prin mențiunea pe care o conține, trimiterile la normele fiscale fiind irelevante în raport de temeiul acțiunii mai sus evocat.

Așa fiind, față de cele ce preced, în raport de art. 304 pct. 8 și art. 304 pct. 9 raportat la art. 1303 C. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC D.S. SRL BACĂU împotriva deciziei nr. 55 din 16 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2011.