Tenant’s appeal reinstated after eviction ruling quashed for improper service of appellate notice
Legislator summary
AI generatedThe court admitted the defendant’s appeal (recurs) against the appellate decision and quashed it, remanding the case to the Court of Appeal for retrial, thereby setting aside the prior annulment of the defendant’s appeal and restoring the appellate proceedings. The underlying dispute was an eviction action by the plaintiff landlord against the tenant defendant for non-payment of rent after the lease contract expired, with the tenant counterclaiming for compensation for improvements; the trial court ordered eviction and rejected the counterclaim, and the Court of Appeal had dismissed the tenant’s appeal as unfiled (netimbrat) for failure to pay the filing fee. The decisive legal basis was procedural: the defendant had designated a chosen domicile for service of procedural acts, and the appellate court wrongly cited it only at its registered office, violating Articles 93, 85, and 107 of the Civil Procedure Code, which constitutes a procedural nullity under Article 105(2) because the defendant could not learn of the hearing or the fee obligation; the remand was ordered under Articles 304 point 5 and 312(4) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 480 C. civ, art. 1410 C. civ, art. 1438 C. civ, art. 301 C. proc. civ, art. 304 pct. 5 C. proc. civ, art. 85 C. proc. civ; Tenant’s appeal reinstated after eviction ruling quashed for improper service of appellate notice: The underlying dispute was an eviction action by the plaintiff landlord against the tenant defendant for non-payment of rent after the lease contract expired, with the tenant counterclaiming for compensation for improvements; the trial court ordered eviction and rejected the counterclaim, and the Court of Appeal had dismissed the tenant’s appeal as unfiled (netimbrat) for failure to pay the filing fee. The decisive legal basis was procedural: the defendant had designated a chosen domicile for service of procedural acts, and the appellate court wrongly cited it only at its registered office, violating Articles 93, 85, and 107 of the Civil Procedure Code, which constitutes a procedural nullity under Article 105(2) because the defendant could not learn of the hearing or the fee obligation; the remand was ordered under Articles 304 point 5 and 312(4) of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for admitting the appeal due to violation of procedural forms.
Procedural basis for cassation and referral back for retrial.
Full text
Asupra recursului de față :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin sentința comercială nr. 7736 din 5 iulie 2010, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U.B., în contradictoriu cu pârâta SC P.P.C. SRL BUCUREȘTI, și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în corpul de legătură Cămin C-D Grozăvești, Sector 6 București, ca urmare a încetării contractului de închiriere. Totodată, a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat evacuarea societății pârâte din spațiul ce face obiectul contractului de închiriere nr. 15271 din 31 octombrie 2003, ca urmare a încetării valabilității acestuia la data de 15 ianuarie 2009, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ., art. 1410 C. civ., Legea nr. 85/1995, Ordinul O.M.I. nr. 3288/1998. S-a constatat că sus menționatul contract de închiriere a fost încheiat prin atribuire directă, deși bunurile aflate în patrimoniul instituțiilor de învățământ de stat sau în administrarea acestora se poate face exclusiv în urma unei licitații publice, potrivit Ordinului Ministerului Educației și Cercetării ce modifică Ordinul nr. 3320/1996, Ordinul nr. 3328/1998 și Legea nr. 84/1995 republicată. Însă tribunalul a reținut că relevanță în cauză au dispozițiile art. 3 din contract, prin care părțile au stipulat termenul închirierii pentru o perioadă de 4 ani, la expirarea duratei contractul putând fi prelungit de comun acord. Întrucât ulterior expirării duratei locațiunii, respectiv 1 noiembrie 2007, a avut loc prelungirea contractului, însă fără a se cunoaște perioada acesteia, devin aplicabile dispozițiile locațiunii fără termen, iar notificarea reclamantei din data de 22 decembrie 2008 având valoarea concediului potrivit art. 1436 alin. (2) și art. 1438 C. civ.
În ceea ce privește cererea reconvențională, astfel cum a fost completată, prin care pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata investițiilor efectuate pentru amenajarea spațiului închiriat, în cuantum de 5000 RON, precum și acordarea dreptului de retenție asupra spațiului comercial până la achitarea contravalorii investițiilor efectuate de către chiriaș, tribunalul a apreciat că potrivit art. 12 lit. f) din contract, aceste îmbunătățiri se cuvin reclamantei, fără plata vreunei despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC P.P.C. SRL BUCUREȘTI, care nu a fost timbrat și nici motivat în termenul legal.
Prin decizia comercială nr. 538 din 10 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a anulat ca netimbrat apelul pârâtei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâta SC P.P.C. SRL BUCUREȘTI, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre judecare pe fond aceleiași instanțe.
Prin criticile de nelegalitate, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că citarea societății a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 93, art. 107, art. 85 C. proc. civ., în sensul necitării părții la sediul ales, ci la sediul social. În aceste condiții, partea nu a avut cunoștință de cuantumul taxei de timbru datorată și de termenul de judecată acordat.
Recursul este fondat, hotărârea instanței de apel atacată fiind dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).
Verificând modul cum s-a îndeplinit procedura de citare față de pârâtă, la termenul din data de 10 noiembrie 2010, când s-a dispus de către instanța de apel, anularea apelului declarat de pârâtă ca netimbrat, se constată că procedura de citare a fost îndeplinită prin citarea părții la sediul social din București, sectorul 5.
Potrivit dispozițiilor art. 93 C. proc. civ., ,,În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții.”
Din acest punct de vedere, se observă că pârâta atât prin cererea de apel, cât și prin toate actele de procedură efectuate în fața primei instanțe, a învederat instanței sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură din sectorul 2, București.
Deși citația pentru termenul de judecată din data de 10 noiembrie 2010, a fost comunicată pârâtei la adresa sediului social, în prezenta precizării privitoare la comunicarea actelor de procedură la un sediu ales, se confirmă ipoteza imposibilității de a lua cunoștință de data soluționării litigiului și de obligația de a satisface cerința timbrajului cererii.
Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
În raport de aceste dispoziții legale și având în vedere nerespectarea dispozițiilor art. 93 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 85 și art. 107 C. proc. civ., rezultă că pârâta nu a putut lua cunoștință de data soluționării litigiului, când instanța a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului.
Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. (4), Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta SC P.P.C. SRL BUCUREȘTI și va casa decizia cu trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC P.P.C. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 538 din 10 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2011.