Contractual penalty enforceability and evidentiary limits in cassation review of pre-contract rescission for seller's default

Ședința publică de la 10 martie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1641/COM din 9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M.G. în contradictoriu cu pârâta SC O.I. SRL, în parte și s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16 octombrie 2006 din culpa pârâtei, fiind obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 25.740 Euro, reprezentând prețul primit și 25.740 Euro cu titlu de despăgubiri.

S-a dispus și rezoluțiunea antecontractelor încheiate la 16 mai 2007 și 30 mai 2007 și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 7.535 Euro, reprezentând prețul primit și 7.535 Euro reprezentând despăgubiri.

S-a dispus că sumele în Euro vor fi plătite în echivalentul în lei la data plății, la cursul B.N.R.

A fost respins capătul de cerere privind rezoluțiunea convenției având ca obiect plata sumei de 10.680 lei și a dobânzii legale ca nefondat și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 6.205 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în baza antecontractelor de vânzare-cumpărare, societatea pârâtă s-a obligat să vândă reclamantului două construcții alipite la stadiu de fundație, ce urmau a fi edificate, obligându-se totodată să obțină toată documentația necesară în acest sens, pe cheltuiala promitentului cumpărător.

Având în vedere procesele verbale de recepție parțială din 14 noiembrie 2007 și 28 februarie 2008, care presupun existența tuturor documentelor necesare construirii unui imobil și declarația reprezentantului pârâtei din data de 12 iunie 2008, în sensul că nu deține actele necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare, ca și lipsa dovezii refuzului reclamantului de a avansa costurile întocmirii documentației necesare, s-a constatat că pârâta nu și-a executat obligațiile asumate prin antecontractele de vânzare-cumpărare în sensul de a vinde reclamantului imobilele promise și s-a dispus, în temeiul art. 1020 C. civ., rezoluțiunea celor două contracte din culpa pârâtei.

Ca efect al rezoluțiunii, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâtei de a restitui reclamantului sumele de bani plătite cu titlu de preț al imobilelor.

În temeiul art. 1021 C. civ., instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului daune interese, daune care au fost stabilite de părți în convențiile lor prin clauze penale, ca echivalând cu prețul plătit de reclamant.

În ceea ce privește capătul de cerere privind rezoluțiunea convenției având ca obiect suma de 10.680 lei, sumă pe care reclamantul a achitat-o, la cererea pârâtei, cu titlu de contravaloare materiale de construcție și alte cheltuieli, instanța a constatat că reclamantul nu a făcut dovada convenției părților, singurele probe pentru acest capăt de cerere fiind înscrisurile de la filele 24-25 din dosar, care cuprind doar denumirile unor materiale, cantități și prețuri, înscrisuri insuficiente pentru a face dovada în sensul celor susținute.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. instanța a obligat pârâta la suportarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC O.I. SRL Constanța și prin decizia civilă nr. 75/COM din 1 iulie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins apelul.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că legal prima instanță având în vedere toate probele administrate, a admis cererile privind rezoluțiunea antecontractelor de vânzare-cumpărare din 16 octombrie 2006, din 16 mai 2007 și 30 mai 2007 încheiate între reclamantul intimat M.G. în calitate de promitent cumpărător și pârâta apelantă SC O.I. SRL în calitate de promitent vânzător, din culpa apelantei cu consecința obligării apelantei la plata despăgubirilor convenționale aferente, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1021 C. civ.

Apelanta nu și-a executat obligația la care s-a îndatorat prin antecontracte, prezentându-se la notariat (unde fusese notificată a se prezenta în vederea încheierii actelor de vânzare-cumpărare a imobilelor descrise în antecontracte), dar arătând că nu deține actele necesare încheierii contractelor, legal s-a constatat a fi îndeplinită condiția reglementată prin dispozițiile legale sus citate. În ce privește daunele interese legal s-a reținut că acestea au fost cuantificate de părți prin clauzele penale conform art. 1066 C. civ., obligatorii pentru părți.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC O.I. SRL Constanța invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele:

- Singurul efect al rezoluțiunii este repunerea părților în situația anterioară, cu consecința restituirii sumelor avansate de părți. În aceste condiții clauza penală nu poate produce efecte juridice.

- Instanța a obligat recurenta la plata de daune interese potrivit art. 1021 C. civ. fără ca aceste daune interese să fie dovedite în vreun fel de către reclamant.

- Instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia cu privire la probele administrate la fond.

- Recurenta a dovedit prin probele administrate în cauză că reclamantul nu a avansat cheltuielile referitoare la efectuarea cadastrului; mai mult, reclamantul a comunicat că dorește să se ocupe singur de efectuarea măsurătorilor și a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a nu se semna actul autentic în scopul obligării recurentei la dublul sumei achitate cu titlu de preț.

- Din declarația martorului I.N. care a asistat la dialogul dintre reprezentantul SC O.I. SRL Constanța și M.G. rezultă că M.G. s-a angajat față de H.T. să se ocupe el de efectuarea măsurătorilor cadastrale.

Această probă se coroborează cu alt mijloc de probă, respectiv declarația olografă a cadastristului T.G. care declară că M.G. a predat documentele în vederea efectuării lucrării cadastrale, iar ulterior s-a prezentat și a solicitat să le înapoieze fără a mai insista în efectuarea cadastrului. Instanța a interpretat greșit această probă necontestată de reclamant.

- M.G. a solicitat restituirea documentelor pentru a împiedica efectuarea cadastrului, având în vedere că nu mai dorea perfectarea actelor de vânzare-cumpărare, sperând astfel, să obțină și dublul sumei achitate cu titlu de preț. Acest aspect rezultă și din declarația consemnată în cuprinsul încheierii de ședință din data de 12 mai 2009 unde acesta fiind întrebat de instanță dacă mai dorește încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a răspuns că nu.

Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Instanța a considerat că o altă situație juridică nu poate fi dovedită prin înscrisuri provenite doar de la o parte, înlăturând răspunsurile la interogatoriu ale reclamantului.

- În răspunsul la interogatoriu la întrebarea nr.4 reclamantul recunoaște că el este cel care trebuia să achite și să suporte contravaloarea cheltuielilor. În răspunsul la întrebarea nr.5 acesta recunoaște că trebuia să avanseze sumele de bani în vederea obținerii documentațiilor. Recurenta nu putea face și nici nu avea obligația a dovedi că reclamantul a refuzat avansarea costurilor documentației cadastrale.

- Buna credință de care a dat dovadă recurenta în executarea obligațiilor contractuale rezultă din analiza înscrisurilor depuse coroborate cu declarația testimonială a martorului I.N.

Prin încheierea de ședință de la 27 ianuarie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție constatând că s-a deschis procedura insolvenței față de pârâtă a dispus citarea acesteia prin administratorul judiciar D. & Co S.P.R.L. Constanța, conform art. 87 pct. 5 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.

În ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că acesta nu întrunește cerințele textului de lege invocat deoarece hotărârea cuprinde în considerente argumentele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei.

Motivarea hotărârii este clară, precisă, nu cuprinde motive străine de natura pricinii, conduce în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanța și-a fundamentat soluția pe raportul juridic dintre părți născut ca urmare a încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare și s-a pronunțat în raport de acestea când a respins apelul constatând că, clauza penală își produce efectele, neschimbând natura și înțelesul clauzelor contractuale care au fost interpretate conform voinței părților.

În cadrul expunerii consacrate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta nu arată în concret în ce ar consta schimbarea naturii sau înțelesul actului juridic, ci face aprecieri legate de probatoriul administrat cu privire la obligațiile rezultate din acesta.

Aspectele invocate în susținerea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. privesc o chestiune de fapt tranșată de instanța de apel. Această chestiune se circumscrie aspectelor de netemeinicie și nu de nelegalitate, încât nu pot fi supuse controlului instanței de recurs.

Reținând că recurenta nu și-a îndeplinit obligația la care s-a îndatorat prin antecontracte, situație de fapt necenzurabilă în recurs, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 1020 C. civ. potrivit cărora condiția rezolutorie este subînțelesă totdeauna în contractele sinalagmatice, dacă una din părți nu-și îndeplinește obligația.

Corect s-au aplicat situației reținute și dispozițiile art. 1021 C. civ. care prevăd că desființarea contractului nu operează de drept, partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat, adică creditorul obligației neexecutate, având alegerea de a cere obligarea debitorului, fie la executarea obligației, fie la desființarea contractului, cu daune interese. Instanța de apel a constatat corect că au fost îndeplinite condițiile reglementate prin dispozițiile legale sus-citate, iar în ceea ce privește daunele interese a reținut legal că acestea, nu trebuie dovedite întrucât ele au fost cuantificate de părți prin clauzele penale, conform art. 1066 C. civ. obligatorii pentru părți.

Restul criticilor ce vizează stabilirea culpei în neîndeplinirea obligațiilor contractuale tind la reaprecierea situației de fapt prin reanalizarea probelor și a concludenței acestora și nu pot face obiect de analiză în recurs. Chiar și referirile la forța probantă ce trebuie acordată unor probe, nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Acestea se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot fi cenzurate în recurs.

Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC O.I. SRL Constanța prin administrator judiciar D. & Co S.P.R.L. Constanța împotriva deciziei civile nr. 75/COM din 1 iulie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.