Annulment of commercial arbitration award; sanction for failure to pay supplementary judicial stamp duty

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 1091/36/2010, reclamanta A.C.E.S. a chemat în judecată pe SC A. & O. M.T. SRL pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii arbitrale nr. 19 din 24 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. 7/2010 al Curții de Arbitraj Comercial și Maritim de pe lângă Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța.

În drept reclamanta a invocat prevederile art. 35812 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și art. 364 lit. f) C. proc. civ.

Pentru termenul de judecată stabilit la data de 11 noiembrie 2010, instanța a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 6894 lei.

Prin sentința civilă nr. 10/COM din 11 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a anulat acțiunea formulată de reclamantă, ca insuficient timbrată.

Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel a reținut că deși reclamanta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru mai sus precizată (conform dovezii de citare de la fila 38 din dosar), aceasta nu s-a conformat dispozițiilor legale și nu a depus taxa judiciară de timbru în totalitate până la termenul de judecată stabilit, or, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu anularea acțiunii sau cererii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A.C.E.P. Eforie Sud, solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond să fie admisă acțiunea prin care a solicitat anularea hotărârii arbitrale nr. 19 din 24 iunie 2010 pronunțată în dosarul nr. 7/2010 al Curții de Arbitraj Comercial și Maritim de pe lângă Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța, în contradictoriu cu intimata SC A.&O. M.T. SRL CONSTANȚA.

Recurenta susține astfel că instanța nu a trecut la dezbaterea pe fond a cauzei, acțiunea sa fiind anulată ca insuficient timbrată, fără a se ține cont de solicitarea sa pentru acordarea unui nou termen de plată a taxei judiciare de timbru și, mai ales, de perevederile Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru (cu modificările și completările ulterioare) art.1 și art. 21, art. 211 și art. 212.

Mai susține că solicitarea sa de amânare la plată a taxei de timbru judiciar, depusă pentru termenul din data de 11 noiembrie 2010 viza tocmai problemele financiare dificile ale A.C.E.P., iar legiuitorul, în Legea nr. 146/1997 arată și posibilitățile pe care le are instanța față de asemenea situații.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea susținerilor formulate în recurs, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente în speță se constată următoarele:

La al doilea termen de judecată stabilit de către curtea de apel în soluționarea acțiunii în anulare, respectiv 11 noiembrie 2010, reclamanta a fost citată cu mențiunea de a suplimenta taxa judiciară de timbru cu suma de 6894 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, sub sancțiunea anulării acțiunii ca insuficient timbrată (fila 38 dosar curte de apel).

Reclamanta nu s-a conformat dispoziției date de instanță, achitând numai timbrul judiciar în valoare de 5 lei și, contrar susținerilor din recurs, nu a cerut amânarea plății taxei judiciare de timbru, în condițiile art. 21 din Legea nr. 146/1997 (cu modificările și completările ulterioare), ci a învederat faptul că forul de conducere al asociației urmează să decidă asupra plății taxei judiciare de timbru, solicitându-se instanței de a se pronunța în baza documentației existente la dosarul cauzei și a normelor Codului de Procedură Civilă.

Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, câr și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și Normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că acțiunea în anulare nu a fost legal timbrată, că reclamanta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit legii și dispozițiilor instanței, pentru termenul de judecată din 11 noiembrie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală – personală sau ca obiect – de obligația timbrării, Înalta Curte reține că în mod corect curtea de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 și a dispus anularea acțiunii reclamantei, ca insuficient timbrată.

În consecință, față de cele mai sus arătate, recursul reclamantei A.C.E. Eforie Sud se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.C.E.P. Eforie Sud împotriva sentinței civile nr. 10/Com din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9 martie 2011.