Suspension of administrative management contract termination; lack of passive procedural standing of central administrative body as non-issuing authority.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamantul R.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții I.M. și M.M., F.P.S. suspendarea executării deciziei nr. 288 din 13 octombrie 2009 până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că decizia atacată este nelegală, întrucât nu este motivată în fapt și în drept, a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 188/1999 în perioada în care acesta se afla în incapacitate temporară de muncă, iar dispozițiile O.U.G. nr. 105/2009, în temeiul căreia s-a emis decizia, reglementează de fapt producerea în continuare a efectelor contractelor de management aflate în derulare și nu încetarea acestor contracte.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta I.M. a invocat inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

De asemenea, pârâtul M.M., F.P.S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive, lipsei procedurii prealabile și netimbrării.

Prin sentința nr. 3692 din 11 decembrie 2009, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 459 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel București a respins excepțiile lipsei procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive, a admis cererea formulată de reclamantul R.C. în contradictoriu cu pârâții I.M. și M.M., F.P.S. și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 288 din 13 octombrie 2009 până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această sentința, Curtea a reținut, în esență, că excepția lipsei procedurii prealabile nu este întemeiată, dovada efectuării acesteia fiind depusă la dosar.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond a reținut că și aceasta este neîntemeiată, având în vedere că prin decizia atacată s-a dispus și încetarea contractului de management nr. 64 din 25 mai 2009, contract ce este încheiat cu M.M., F.P.S. în calitate de angajator.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct în baza O.U.G. nr. 37/2009, iar în baza O.U.G. nr. 105/2009 a fost emisă decizia prin care s-a dispus încetarea contractului de management începând cu data de 14 octombrie 2009.

S-a reținut în considerentele sentinței atacate că este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat întrucât dispozițiile art. VIII din O.U.G. nr. 105/2009 prevăd că la data intrării în vigoare a ordonanței, contractele de management aflate în derulare își produc efectele până la data expirării termenului pentru care au fost încheiate, în această situație aflându-se reclamantul.

De asemenea, instanța de fond a constatat că este îndeplinită și condiția prevăzută art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, cu referire la „paguba iminentă” având în vedere că lipsirea reclamantului de veniturile salariale constituie un prejudiciu material și previzibil în sensul dispozițiilor legale menționate.

Împotriva Sentinței nr. 459 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București a declarat recurs pârâtul M.M., F.P.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 3041 și 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs recurentul aduce, în esență, următoarele critici sentinței atacate:

- în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât este evident faptul că emitentul deciziei contestate este I.M., instituție publică cu personalitate juridică ce poate sta în instanță în nume propriu și care are în cauza dedusă judecății calitate procesuală pasivă;

- reclamantul deși avea obligativitatea achitării taxei de timbru conform prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, în mod eronat prima instanță a apreciat că acțiunea dedusă judecății este scutită de taxa de timbru și a restituit această taxă;

- instanța de fond în mod greșit nu a observat că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă cu M.M., F.P.S.;

- în mod eronat prima instanță a dispus suspendarea Deciziei nr. 288/2009 fără a ține seama de faptul că O.U.G. nr. 37/2009 care a stat la baza contractului de management a fost abrogat expres prin O.U.G. nr. 105/2009.

Au fost depuse la dosar Deciziile nr. 376 din 9 februarie 2010 și 744 din 12 aprilie 2010 ale I.M. privind suspendarea Deciziei nr. 288/2009 până la pronunțarea instanței de fond și acordarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției pe care a fost reîncadrat reclamantul conform Legii nr. 330/2009.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de probele administrate în cauză, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Critica referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a M.M., F.P.S. este fondată.

După cum se constată, intimatul - reclamant a solicitat suspendarea Deciziei nr. 288 din 13 octombrie 2009 emisă de I.M.

Potrivit Anexei 2 lit. a) pct. 5 cap. II din H.G. nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea M.M., F.P.S. cu modificările și completările ulterioare, coroborată cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 108/1999, republicată, pentru înființarea și organizarea I.M. și cu art. 1 alin. (2) din Anexa nr. 1 a H.G. nr. 1377/2009, privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a I.M., precum și pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric, aceasta din urmă este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică care poate sta în instanță în nume propriu.

Cum I.M. este emitenta Deciziei nr. 288/2009 a cărei suspendare se solicită și nu M.M., F.P.S. este evident că numai aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză.

Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.M., F.P.S.

În consecință, având în vedere considerentele expuse cât și prevederile art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința recurată și va respinge cererea formulată de reclamant împotriva M.M., F.P.S. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Urmare a constatării lipsei calității procesuale pasive a M.M., F.P.S. și a respingerii acțiunii față de acest pârât, examinarea celorlalte critici este de prisos.

De altfel, sentința recurată este legală și temeinică cu atât mai mult cu cât emitenta Deciziei nr. 288/2009 a cărei suspendare s-a solicitat nu a formulat recurs, iar instanța nu a identificat motive de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu, astfel că vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.M., F.P.S. împotriva Sentinței civile nr. 459 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge cererea reclamantului față de M.M., F.P.S. pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține celelalte dispozițiile ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2010