Road usage tariff payment dispute: negative conflict of jurisdiction resolved in favor of District Court

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Satu Mare, prin sentința civilă nr. 6258 din 17 noiembrie 2009, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta C.N.A.D.N. prin D.R.D.P. Cluj, în contradictoriu cu pârâtul K.S., având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata ratelor eșalonat ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale, în favoarea Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

În acest sens instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, competența soluționării cererilor privind emiterea ordonanței de plată revine instanțelor competente să judece în fond cauza în primă instanță; de asemenea, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza II din Legea nr. 554/2004, contractul care stă la baza acțiunii formulate la C.N.A.D.N., este asimilat actelor administrative, iar în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. f) din aceiași lege, activitatea de soluționare a acestor cereri constituie contencios administrativ.

Reținând și împrejurarea că, în conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 47/2004, reclamanta este persoană juridică de drept privat asimilată autorităților publice centrale, instanța a concluzionat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza II din Legea contenciosului administrativ, iar competența de soluționare a pricinii aparține, în consecință, curții de apel de la sediul debitorului, care se găsește în Județul Satu Mare, respectiv Curtea de Apel Oradea.

Primind cauza spre soluționare Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 50/ CA din 3 februarie 2010, a declinat, în favoarea Judecătoriei Satu Mare, competența materiala de soluționare a pricinii și constatând ivit un conflict negativ de competență a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia cu motivarea că, deși reclamanta este o autoritate publică centrală în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004, în speță, contractul încheiat între părți, având ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea de drumuri naționale nu se încadrează în categoria de contracte prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ pentru a atrage, incidența dispozițiilor art. 10 din această lege.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că, în baza prevederilor art. 158 C. proc. civ., raportate la cele ale art. 1 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., se impune admiterea excepției de necompetență a acestei instanțe și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Verificând cauza, Curtea constată că, în raport cu obiectul litigiului și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, competența materială revine Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, așa cum rezultă din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia îl constituie emiterea unei ordonanțe de plată, în condițiile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale.

Conform art. 10 alin. (1) din actul normativ susmenționat, „În cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanța emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată”.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (l) din același act normativ, „Cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță”.

În speță, obiectul cererii îl formează obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.

Din conținutul clauzelor contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute.

În cauză, deci, nu ne aflăm în prezența unui contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (l) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.

De altfel, chiar O.U.G. nr. 119/2007, invocată în mod expres ca temei al cererii de chemare în judecată, vizează în mod explicit contractele comerciale, având ca obiect de reglementare măsuri de combatere a întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din astfel de contracte.

Față de cele arătate, cum în cauză este vorba de un contract de natură comercială, având în vedere valoarea obiectului și ținând seama de dispozițiile art. 5 alin. (l) din O.U.G. nr. 119/2007, raportat la cele ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind C.N.A.D.N. – D.R.D.P. Cluj și K.S. în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.