Municipality possesses passive procedural capacity for property restitution under Law 10/2001; appeal dismissed

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Reclamantul A.R., prin mandatar G.C. a contestat dispoziția nr. 6105/2008 emisă de primarul municipiului Constanța în temeiul Legii nr. 10/2001, privind soluționarea notificării din 26 iunie 2001.

Reclamantul a susținut, în esență, că prin actul administrativ contestat unitatea deținătoare s-a pronunțat asupra notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, dispunând restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 1.243,30 m.p., identificat în cuprinsul acestei dispoziții ca fiind situat în Constanța.

Pentru a putea fi pus în posesie, reclamantul a solicitat și planul de situație al terenului, ce ar fi trebuit anexat dispoziției, însă cu toate demersurile efectuate, pârâtul a refuzat eliberarea acestuia mult timp, iar, într-un final a comunicat reclamantului un plan de situație care conținea o serie de erori și nu era în concordanță cu dispoziția emisă.

Deși această situație a fost reclamată, pârâtul Municipiul Constanța, prin primar, până la data formulării acțiunii nu a operat corelarea dintre dispoziție și planul de situație anexă.

La data de 29 octombrie 2009 reclamantul, prin mandatar, a învederat instanței de fond că raportul litigios s-a stins, deoarece i-au fost satisfăcute în totalitate pretențiile.

Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 1155 din 11 noiembrie 2009 a respins acțiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect și l-a obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către pârât, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, susținând că în mod eronat prima instanță a reținut că ar avea o culpă procesuală, atât timp cât emitentul dispoziției contestate a înțeles să-i emită o dispoziție legală, în sensul existenței unei concordanțe între aceasta și planul de situație aferent, ulterior promovării prezentei acțiuni în justiție.

Pârâta Primăria municipiului Constanța a invocat excepția lipsei capacității sale procesuale pasive.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări, prin decizia civilă nr. 47C din 3 martie 2010 a respins excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei municipiului Constanța, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că, a respins cererea de obligarea a reclamantului A.R. la plata cheltuielilor de judecată.

Pe aspectul criticii formulate de reclamant, instanța de apel a considerat că demersul judiciar al reclamantului a fost cauzat de refuzul pârâtului de a emite un plan anexă corespunzător dispoziției de restituire a imobilului. Astfel, a fost antrenată culpa procesuală a pârâtului care a rectificat înscrisurile anexate dispoziției contestate abia la data de 16 iunie 2009, în cursul procesului la prima instanță.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Constanța, criticând-o în ceea ce privește soluția dată pe excepția lipsei calității și capacității procesuale pasive a Primăriei, susținând că potrivit reglementărilor conținute de Legea nr. 215/2001 doar primarul se legitimează procesual pasiv.

Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul în limita criticilor formulate, Înalta Curte exercitând controlul judiciar din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:

Se reține că reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar raportul juridic izvorât din aplicarea acestei legi a luat naștere, la data notificării, între entitatea obligată la restituire și persoana îndreptățită la măsuri reparatorii.

Deși, potrivit dispoz.art. 19 din Legea nr. 215/2001, primăria este o structură cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale localității în care funcționează, în cadrul de aplicare al Legii nr. 10/2001, primăriei i-a fost conferită calitatea de entitate obligată la restituire, prin art. 20 alin. (3) din lege.

Acest text, anterior modificărilor aduse de Legea nr. 247/2005, dispunea că în cazul primăriilor restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București.

Deoarece, potrivit textului citat, primăria era entitatea obligată la restituire, iar în cazul primăriei, prin lege, abilitat să emită dispoziția ca organ de conducere era numai primarul, notificarea formulată de către reclamant a fost adresată primăriei, iar aceasta, în calitate de unitate deținătoare notificată, avea calitate procesuală pasivă.

Legea 247/2005 a prevăzut expres care sunt persoanele juridice obligate la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv.

Astfel, art. 20 alin. (3) al legii stipulează că în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor.

În redactarea acestui text, legiuitorul a înțeles să folosească denumirea de unitate administrativ teritorială pentru a desemna persoana juridică de drept public, deținătoare a imobilului, respectiv comuna, orașul sau municipiul, care, potrivit legii, are personalitate juridică, capacitate de folosință și un patrimoniu în care se pot afla bunuri ce cad sub incidența acestui act normativ.

Aceste prevederi nu înlătură, însă, calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Prin urmare, critica de nelegalitate formulată de pârâta Primăria municipiului Constanța nu se poate reține urmând a se respinge recursul acesteia pentru considerentele expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Constanța împotriva deciziei civile nr. 47/C din 3 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.