Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 5876/2010 AI generated

Scope of abusive expropriation reparation: expropriation decree area vs. original title deed surface

Case Number Decizia nr. 5876/2010
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the city's appeal and partially modified the appellate decision, upholding the first-instance ruling that limited the claimant's entitlement to reparation for 146 square meters of land, thereby denying the claim for the full 156 square meters; consequently, the state remains obligated to provide equivalent reparation measures for the confirmed 146 sqm area, adjusted for inflation. The dispute concerned a claim for the restoration of land expropriated in 1984, where the claimant argued she was entitled to the full 156 sqm acquired by her parents in 1935, while the defendant city argued that the 1984 expropriation decree explicitly covered only 146 sqm. The ICCJ ruled that the specific expropriation act defined the scope of the abusive seizure, making the smaller 146 sqm figure determinative for calculating reparation, and dismissed the appellate court's error in applying the larger pre-expropriation surface area.

Legislator headnote

AI generated

art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001; Scope of abusive expropriation reparation: expropriation decree area vs. original title deed surface: Reclamanta P.E. a solicitat în condițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, restituirea terenului în suprafață de 156 m.p. situat în București, sector 5, arătând că, terenul în litigiu a aparținut părinților săi în baza contractului de vânzare-cumpărare din 25 mai 1935- dosar fond.

Keywords

AI generated
scope of expropriation restitution of real estate land and buildings geographic scope of the infringement war damages reparation economical use of land

Cited Legislation

AI generated
art. 304 pct. 9 C. proc. civ
Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs Municipiul București, prin primarul general, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001
a solicitat în condițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, restituirea terenului în suprafață de 156 m.p.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 348 din 11 martie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.E., în contradictoriu cu Municipiul București, prin primarul general, și pe cale de consecință: a constatat preluarea abuzivă de către Stat a imobilului ( teren ) situat în București, sector 5 compus din 146 m.p.; pârâtul a fost obligat să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul expropriat condiționat de restituirea de către acesta, în cazul în care a fost încadrată, a despăgubirii primite de 365 lei, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare din 25 mai 1935, autorii reclamantei, P.V. și P.G., au dobândit imobilul în litigiu compus din teren în suprafață de 156 m.p., imobil care ulterior a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 89/1984 . Că exproprierea s-a dispus pentru o suprafață de teren de 146 m.p.

Curtea de Apel, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 122 din 17 februarie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primarul general, împotriva sentinței civile nr. 348 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă; a admis apelul declarat de apelanta P.E., împotriva aceleiași sentințe și pe cale de consecință: a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că terenul preluat abuziv este de 156 m.p. și pârâtul va fi obligat la măsuri reparatorii prin echivalent, compensând despăgubirea ca sumă de 365 lei actualizată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, autorii reclamantei au devenit proprietarii terenului în suprafață de 156 m.p., în baza contractului de vânzare-cumpărare din 1935.

Prin urmare, reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru suprafața de teren de 156 m.p. și nu de 146 m.p. cum greșit a reținut instanța de fond.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs Municipiul București, prin primarul general, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- Chiar dacă din cuprinsul contractului din 25 mai 1935 rezultă că autorii reclamantei au devenit proprietarii terenului în suprafață de 156 m.p., totuși din situațiile juridice din dosar rezultă faptul că reclamanta a fost expropriată doar pentru suprafața de 146 m.p.

- Instanța de apel în mod greșit a dispus măsuri reparatorii pentru reclamantă cu privire la suprafața de 156 m.p., în loc de o suprafață de 146 m.p. cât prevede actul de expropriere.

Recursul formulat este fondat pentru următoarele considerente:

Reclamanta P.E. a solicitat în condițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, restituirea terenului în suprafață de 156 m.p. situat în București, sector 5, arătând că, terenul în litigiu a aparținut părinților săi în baza contractului de vânzare-cumpărare din 25 mai 1935- dosar fond.

Din documentele probatorii existente la dosarul cauzei – dosar fond – coroborate cu contractul de vânzare-cumpărare mai sus enunțat, rezultă că exproprierea s-a produs doar pentru suprafața de 146 m.p. și nu pentru suprafața de 156 m.p., cum greșit a reținut instanța de apel.

Prin urmare, instanța de apel, reținând faptul că terenul în litigiu este de 156 m.p. în loc de o suprafață de 146 m.p., a pronunțat o sentință netemeinică și dată cu aplicarea greșită a legii.

Așadar, față de cele reținute, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate se circumscriu dispozițiilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și în consecință, se va admite recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primarul general, împotriva deciziei civile nr. 122 A din 17 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o va modifica în parte, în sensul că se va respinge apelul reclamantei P.E. împotriva sentinței nr. 348 din 11 martie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Se vor menține restul dispozițiilor deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primarul general, împotriva deciziei nr. 122A din 17 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă pe care o modifică în parte în sensul că respinge apelul reclamantei P.E. împotriva sentinței nr. 348 din 11 martie 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2010.