Tax evasion and fraud acquittals upheld based on in dubio pro reo and lack of civil liability intent

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 526 din 06 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatei S.O. din infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic.art. 13 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpata S.O. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceleiași inculpate pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 290 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

2. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului M.S. din infracțiunea prev.de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. in infracțiunea prev de art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. pen. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat si pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 215 alin. (1), (3) si (5) C. pen. aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat si pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 290 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

3. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă cererea formulata de Parchetul de pe lângă Tribunalul București privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului M.T. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. in infracțiunea prev de art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat si pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 290 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 346 alin. (1) si (2) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de partea civila A.N.A.F. și de partea civilă SC S. SA.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Pachetului de pe lângă I.C.O. - Secția de urmărire penala si criminalistica, nr. 144/P/2003, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților:

1) M.S. - pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.;

- complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic, art. 13 C. pen. și

- fals în înscrisuri sub semnătura privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen.

2) S.O. - pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- evaziune fiscala, prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic, art. 13 C. pen. și

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen.

3) M.T. - pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. și

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 29 noiembrie 2001, SC S. SA Constanța reprezentată de administrator N.G., a formulat plângere penală împotriva inc. M.S. în calitate de împuternicit al SC N. SRL, județul Ilfov, deoarece cu ocazia derulării unei înțelegeri verbale stabilite între cele două societăți având ca obiect livrarea mai multor cantități de deșeuri metalice, SC N. SRL Ilfov a încărcat în 6 din cele 17 containere livrate, pietre de haldina în loc de materiale neferoase, cauzând SC S. SA Constanța un prejudiciu în valoare de 5.905.488.566 lei.

De asemenea, din conținutul plângerii rezultă că inculpatul M.S. si-a desfășurat activitatea infracțională în înțelegere cu numiții E.A. și E.S., care în calitate de delegați ai SC S. SA Constanța, nu și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu care le reveneau, în acest mod fiind posibilă livrarea mai multor încărcături cu pietre de haldină în locul deșeurilor metalice.

La data de 02 iunie 2003, lucrători din cadrul I.G.P.R. - Direcția Poliției Transporturi, s-au sesizat din oficiu în legătura cu faptul că în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003, numiții M.L., S.O., M.T. și inculpatul M.S. au înregistrat în contabilitatea SC N. SRL Ilfov, achiziții de deșeuri neferoase pe baza unor documente contabile false și nu au evidențiat veniturile provenite din vânzarea acestora, lucrarea penala cu acest obiect, fiind conexată la Dosarul nr. 138.610/2003 al I.G.P.R. - Direcția Cercetări Penale.

S-a mai reținut în actul de sesizare că SC N. SRL Ilfov a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J.23/11/2003, cu sediul social în com. Vidra, sat Sintești, Județul Ilfov, având drept asociat unic și administrator pe numita M.L.

În baza autorizației nr. 2338/VII din 18 august 1999 emisă de Ministerul Industriei și Comerțului, societatea a avut ca obiect de activitate colectarea, prelucrarea manuală și livrarea deșeurilor metalice.

Deoarece numita M.L. este analfabetă, l-a delegat pe fiul ei inculpatul M.S., pentru a se ocupa de activitatea comercială desfășurată de societate și pentru a efectua operațiuni prin conturile firmei deschise la F. - Sucursala Unirii și U. - Sucursala Magheru.

În luna septembrie 2001, între SC S. SA Constanța reprezentată de numiții Y.S.K. și Y.S. și SC N. SRL Ilfov reprezentată de inculpatul M.S., s-a încheiat o înțelegere verbală, conform căreia societatea inculpatului trebuia să livreze SC S. SA Constanța deșeuri metalice, care ulterior erau exportate.

Discuțiile propriu-zise s-au purtat între inculpatul M.S. și martorul M.V. din partea SC N. SRL Ilfov și numiții Y.S.K. și Y.S. din partea SC S. SA Constanța, iar înțelegerea nu a fost consemnată în scris.

Aceasta presupunea existența mai multor condiții impuse de SC S. SA Constanța care să garanteze derularea corectă a convenției care au fost acceptate de SC N. SRL Ilfov, reprezentată de inculpatul M.S.

În acest sens, SC S. SA Constanța i-a delegat pe numiții E.A. și E.S. la sediul SC N. SRL Ilfov, aceștia având drept atribuții recepționarea cantitativă și calitativă a deșeurilor metalice neferoase, supravegherea în permanență a încărcăturilor livrate și întocmirea actelor de recepție și de transport.

De asemenea, tot în scopul respectării convenției încheiate, SC S. SA Constanța a apelat și la serviciile unei firme autorizate de surveivor (supraveghere) respectiv SC B.I.C.I. SRL, ai cărei reprezentanți avea obligația de a preleva probe din container și din materialul care urma a fi încărcat, de a le fotografia și a ridica probe de la locul încărcării, pe care le predau șoferului transcontainerului încărcat, pentru a fi transportate la Constanta.

În perioada 28 septembrie 2001 - 03 noiembrie 2001, SC N. SRL Ilfov a livrat către SC S. SA Constanța, un număr de 17 containere din care 10 au fost exportate.

La data de 3 noiembrie 2001, SC S. SA Constanța a fost sesizată în legătură cu faptul că reprezentantul SC N. SRL Ilfov, inculpatul M.S., nu permite delegaților E.A. și E.S. să supravegheze - încărcarea și în mai multe containere au fost încărcate cantități mari de piatră.

În urma acestei sesizări, la 08 noiembrie 2001, o comisie formată din martorii O.S., N.A., C.D. și învinuitul E.S. din partea SC S. SA Constanța și martorul E.A. din partea SC N. SRL Ilfov, a procedat la deschiderea containerului a constatat că din cantitatea totală de 22.360 Kg., doar 2.535 Kg. erau metale neferoase, diferența de 19.825 Kg. fiind piatră.

La 22 noiembrie 2001, lucrători de poliție din cadrul Poliției Port Constanța împreună cu reprezentanții SC S. SA Constanța și SC B.I.C.I. SRL, au desigilat alte 6 containere livrate de SC N. SRL Ilfov și au constatat că acestea conțineau 9.620 Kg. metale neferoase și 119.960 Kg. pietre.

În acest sens, au fost audiate o parte din persoanele care au fost angajate de inculpat pentru a încărca containerele livrate SC S. SA Constanța, nefiind posibilă decât identificarea a două dintre acestea, deoarece pe întreaga perioadă a derulării relației contractuale, inculpatul a folosit zilieri și nu a ținut evidența acestora.

În declarațiile date atât în fața organelor de poliție cât și a procurorului, martorii J.S. și M.I. au afirmat că în perioada septembrie - octombrie 2001, au fost angajați de inculpat pentru a încărca o parte din deșeurile neferoase care urmau a fi livrate la SC S. SA Constanța.

De asemenea, cei trei martori au precizat că din dispoziția inculpatului, în containerele care urmau a fi livrate SC S. SA Constanța, au încărcat alături de deșeuri neferoase și mari cantități de piatră.

Cu privire la procedeul folosit, martorii au declarat că inițial în containere se încărca un rând de metale neferoase, peste care se turna piatra ultimul strat ca și „capacul" vizibil la deschiderea containerului, erau formate din deșeuri. Mai mult, martorii au declarat că la sediul SC N. SRL Ilfov unde se efectua încărcarea, se aflau - grămezi de piatra acoperite cu prelate pentru a nu fi observate, care au fost încărcate în containerele livrate SC S. SA Constanța, din dispoziția inculpatului.

Fiind audiat în legătură cu aceste aspecte, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, negând faptul că în containerele livrate de SC N. SRL Ilfov către SC S. SA Constanța s-ar fi încărcat piatra, ca și existența acesteia la sediul societății sale.

Având în vedere contradicțiile existente între declarațiile inculpatului și ale martorilor susmenționați, în cauză s-au efectuat confruntări, persoanele implicate menținându-și aceleași poziții procesuale.

Pentru dovedirea vinovăției inculpatului, alături de zilierii folosiți de către acesta la încărcarea containerelor, în cauză au fost audiați și șoferii care au efectuat transporturi de piatră la SC N. SRL Ilfov.

În acest sens, au fost identificați martorii M.G., B.A. și U.G. care au declarat că în lunile septembrie - noiembrie 2001, fiind solicitați de inculpat, au efectuat mai multe transporturi la sediul SC N. SRL Ilfov.

De asemenea, martorii au precizat că pietrele erau descărcate din autoizoterme direct în containerele aflate în incinta societății și au sesizat că după ce piatra era încărcată, deasupra se așeza un rând de deșeuri neferoase.

Faptul că în containerele livrate către SC S. SA Constanța de SC N. SRL Ilfov, din dispoziția inculpatului s-au încărcat și pietre, este confirmat și de martorul E.A. (fost șofer al inculpatului).

În declarația sa, martorul precizează că respectivele cantități de piatră au fost transportate la sediul SC N. SRL Ilfov, în perioada septembrie - noiembrie 2001 de martorii menționați, din zona R.

Declarația sa, se coroborează cu procesul-verbal de conducere în teren, ocazie cu care martorul a indicat organelor de poliție locul de unde a fost transportată piatra la sediul SC N. SRL Ilfov.

În cauză, au fost audiați și șoferii care au transportat containerele încărcate de la SC N. SRL Ilfov la SC S. SA Constanța.

În acest sens, martorii E.Ș. și C.D. au declarat că în lunile octombrie - noiembrie 2001, au efectuat mai multe transporturi livrate de SC N. SRL Ilfov și au observat că marfa era colectată atât din mai multe grămezi existente în incinta societății, cât și din diverse autoizoterme parcate în acest spațiu. De asemenea, martorii au precizat că încărcarea produselor în containere se făcea mai mult în timpul nopții.

În legătură cu respectarea obligațiilor contractuale de către N. SRL Ilfov, în cauză a fost audiată și martora A.G. - inspector la SC B.I.C.I. SRL - care avea drept atribuție de serviciu fotografierea fiecărui container în trei ipostaze (gol, încărcat pe jumătate și plin) și care a precizat că și-a îndeplinit defectuos sarcina de serviciu, deoarece a fost împiedicată de inculpat să facă fotografii, fiind chemată de către acesta numai după ce containerele erau deja încărcate.

De asemenea, martora a precizat ca i-a înștiințat atât pe reprezentanții SC S. SA Constanța cât și pe cei ai SC B.I.C.I. SRL în legătură cu acest aspect, iar conducerile celor două societăți i-au răspuns că va fi anunțată în măsura in care va fi necesar.

Declarațiile martorilor susmenționați pe situația de fapt (zilieri și șoferi), se coroborează cu cele ale martorilor O.S., N.A. și C.D., reprezentanți ai SC S. SA Constanța, care la 08 noiembrie 2001 au constatat în Portul Constanța că încărcătura livrată de SC N. SRL Ilfov, conținea în proporție de 80% piatră haldină în locul deșeurilor neferoase.

De asemenea, declarațiile tuturor martorilor audiați în prezenta cauză se coroborează cu consemnările proceselor - verbale de constatare încheiate la momentul depistării conținutului încărcăturii livrate de N. SRL Ilfov și cu planșele fotografice efectuate cu această ocazie.

Din adresa SC S. SA Constanța din 07 februarie 2004, rezultă că societatea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.905.488.566 lei, pentru prejudiciul cauzat de SC N. SRL Ilfov, ca urmare a nerespectării înțelegerii verbale încheiate.

La stabilirea prejudiciului, conform notei de calcul anexate, s-au avut în vedere valoarea de achiziții a mărfii care ar fi trebuit livrată de SC N. SRL Ilfov cu ultimile 6 containere, T.V.A. și impozitul pe profit, ca și nedeductibilitatea costului mărfii lipsa și a T.V.A. aferent conform O.G. nr. 70/2001 (privind impozitul pe profit), la care s-au adăugat și costurile serviciilor anexe.

Valoarea totală a prejudiciului a fost calculata până la data de 17 noiembrie 2001, moment la care facturile și-au încetat scadența.

Având în vedere faptul ca inculpatul M.S. a acționat în calitate de reprezentant al SC N. SRL Ilfov, în conformitate cu art. 16 C. proc. pen., SC N. SRL Ilfov urmează a fi introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente.

Prin ordonanța din 21 mai 20003 a I.G.P.R. - Direcția Cercetări Penale, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului situat în Constanța, județul Constanța, aparținând învinuiților E.A. și E.S.

În baza încheierii nr. 223 din 29 mai 2003 a Judecătoriei Constanța, s-a instituit inscripția ipotecară și s-a indisponibilizat prin sechestru penal, imobilul susmenționat

La data de 02 iunie 2003, lucrători din cadrul I.G.P.R. - Direcția Poliției Transporturi, s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003, numitele M.L. și S.O. - în calitate de administrator și respectiv contabil al SC N. SRL Ilfov - cu complicitatea inculpatului M.S. și inculpatului M.T., prin falsificarea documentelor contabile, au înregistrat in contabilitatea societății achiziții de mărfuri ia valori mai mari decât cele înscrise în facturile emise de furnizori și nu au evidențiat veniturile provenite din vânzarea mărfurilor, aceste operațiuni având drept urmare diminuarea impozitului pe profit datorat de societate și cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 48.034.479.826 lei.

Verificările efectuate de către organele de poliție au stabilit următoarea situație de fapt:

Deoarece numita M.L. este analfabetă i-a delegat pe fiii săi inculpatul M.S. și inculpatul M.T. pentru a se ocupa de operațiunile comerciale desfășurate prin intermediul societății si pentru a efectua operațiuni bancare prin conturile deschise de SC N. SRL Ilfov la F. - Sucursala Unirii ș U. - Sucursala Magheru.

De asemenea, pentru ținerea evidenței contabile a societății, în baza convenției de prestări servicii, inculpata S.O. a fost angajată în funcția de contabil.

În urma controlului efectuat la SC N. SRL Ilfov, s-a stabilit că în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003, societatea a achiziționat deșeuri neferoase de la un număr de 74 societăți comerciale.

Efectuându-se verificări în legătură cu situația juridică a acestor societăți, a rezultat că 62 din furnizori sunt societăți fictive, conform adreselor emise de Oficiul Registrului Comerțului.

Cu privire la evidențele contabile ale societății, controlul a stabilit că în perioada ianuarie 2000 - octombrie 2002, SC N. SRL Ilfov a înregistrat o valoare mai mare a aprovizionărilor față de valoarea înscrisă de furnizori în facturile emise și în intervalul noiembrie 2002 - februarie 2003, nu există evidență contabilă.

În legătură cu facturile de aprovizionare, în urma controlului a rezultat că SC N. SRL Ilfov a înregistrat în contabilitate 484 facturi fiscale, din care un număr de 405 sunt emise de societăți comerciale fictive. De asemenea, pentru a justifica achiziționarea deșeurilor neferoase, în contabilitatea societății au fost înregistrate procese-verbale de dezmembrare care conțin numai cantitățile obținute prin acest procedeu, nu si valoarea acestora. In legătura cu deșeurile provenite pe aceasta cale, s-au întocmit note de intrare-recepție în care s-au consemnat valori imaginare de achiziție mai mari decât cele înscrise pe facturile de aprovizionare. În același sens, în baza unor aprecieri arbitrare s-au adăugat și cota de 19 % reprezentând T.V.A. deductibil, toate aceste valori fiind consemnate în jurnalul de cumpărări.

Organele de cercetare penală au efectuat verificări și în legătură transporturile de deșeuri neferoase efectuate de SC N. SRL Ilfov si au concluzionat că mențiunile consemnate în legătură cu acest aspect în facturile fiscale emise de societate, nu sunt corespunzătoare realității.

În acest sens, s-a stabilit că majoritatea transporturilor apar a fi efectuate cu autoturisme improprii pentru încărcături de zeci de tone, există facturi în care nu s-au consemnat numerele de înmatriculare ale autovehiculelor sau nu a fost menționat mijlocul de transport.

Aceste concluzii, se coroborează cu declarațiile martorilor G.F., B.V. și T.D., care au afirmat că, deși dețin autovehiculele care sunt menționate pe unele din facturile emise de SC N. SRL Ilfov, nu au efectuat nici un transport pentru această societate.

În vederea stabilirii cu exactitate a rulajelor bancare efectuate în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003 de reprezentanții SC N. SRL Ilfov prin conturile deschise la F. - Sucursala Unirii și U. - Sucursala Magheru și a operațiunilor comerciale derulate în această perioadă, având ca obiect achiziții de materiale neferoase, în cauză i-a efectuat o expertiză contabilă.

În legătură cu primul aspect, expertiza a concluzionat ca în perioadele decembrie 2000 - octombrie 2002 și ianuarie - februarie 2003, SC N. SRL Ilfov a făcut încasări și prin F. - Sucursala Unirii și U. - Sucursala Magheru, care nu au fost înregistrate în contabilitate, proveniența acestora neputând fi stabilită în lipsa documentelor justificative anexate la extrasele de cont.

Cu privire la plățile efectuate prin conturile bancare susmenționate, s-a stabilit că în perioada verificată, sumele de bani ridicate de M.S. și M.T., au fost evidențiate în contabilitate ca fiind depuse în casieria societății și din casierie s-au efectuat plați către furnizori. Expertiza a mai stabilit că SC N. SRL Ilfov a evidențiat în contabilitate datorii inexistente către furnizorii de deșeuri metalice, notele contabile întocmite în acest sens, neavând la bază operațiuni reale.

În legătură cu operațiunile comerciale de achiziționare a deșeurilor neferoase efectuate în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003, expertiza contabilă a concluzionat următoarele:

- în contabilitatea SC N. SRL Ilfov au fost înregistrate achiziții de mărfuri în baza unor documente ce nu întrunesc condițiile de documente justificative, respectiv s-au evidențiat valori ale mărfurilor achiziționate și T.V.A. aferent achiziției, în baza unor facturi fiscale ce poartă antetul unor firme fictive.

- în contabilitatea societății au fost înregistrate valori ale mărfurilor achiziționate și T.V.A. aferent achiziției, fără documente justificative de proveniență.

Consecința înregistrării în contabilitate de valori fictive aferente achizițiilor de mărfuri, consta în majorarea cheltuielilor cu marfa vândută, respectiv diminuarea impozitului pe profit și majorarea T.V.A. deductibilă, scopul diminuării T.V.A. de plată datorată de societate.

De asemenea, expertiza a concluzionat că în contabilitatea N. SRL Ilfov nu au fost înregistrate venituri din vânzarea mărfurilor și T.V.A. aferentă acestor vânzări, având drept consecință diminuarea profitului impozabil și implicit a impozitului pe profit și diminuarea T.V.A. colectată, cu scopul diminuării T.V.A. de plată datorată de societate.

La data de 14 octombrie 2003, în urma prezentării unor noi documente contabile de către M.T., organele de cercetare penală au dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabilă întocmit anterior.

Documentele puse la dispoziție, constau într-un număr de 359 facturi de achiziție de mărfuri de la diverși furnizori, precum și notele de intrare-recepție pentru o parte din mărfurile achiziționate cu aceste facturi.

Suplimentul de expertiză dispus, a concluzionat că depunerea la dosarul cauzei a documentelor contabile susmenționate, nu modifică concluziile expertizei cu privire la rulajele bancare efectuate de SC N. SRL Ilfov prin conturile deschise la F. - Sucursala Unirii și U. - Sucursala Magheru și înregistrarea achizițiilor de deșeuri neferoase în contabilitatea societății.

Cu privire la existența documentelor primare care să justifice valorile înscrise în notele contabile care atestă intrările de mărfuri în societate în perioada ianuarie 2000 - august 2002, suplimentul de expertiză contabilă a concluzionat ca societatea a evidențiat în contabilitate aprovizionarea cu mărfuri fără a avea la bază facturi fiscale sau borderouri de achiziții.

Aceste sume înscrise în contabilitate fără a avea la baza documente justificative, se datorează fie majorării valorilor înscrise în facturile fiscale, fie înregistrării de valori fără a avea la bază documente de proveniență a mărfurilor.

Pentru perioada august 2002 - octombrie 2002, facturile de achiziție prezentate suplimentului de expertiză, nu au fost înregistrate în contabilitatea societății.

Cu privire la facturile fiscale emise în luna noiembrie 2002 și cele are nu au înscrise data emiterii, suplimentul de expertiză nu s-a putut pronunța, deoarece în această perioadă SC N. SRL Ilfov nu a ținut evidența contabilă.

În legătură cu documentele justificative privind achizițiile de mărfuri ce fac obiectul acestui supliment, s-a constatat că din cele 359 facturi (cale puse la dispoziția organelor de cercetare penală, un număr au fost emise de societăți înmatriculate la Oficiul Registrului Comerțului și 317 facturi apar a fi emise de societăți fictive.

De asemenea, prin suplimentul de expertiză contabila efectuat, s-a concluzionat că în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003, SC N. SRL Ilfov nu a evidențiat în contabilitatea societății contribuții datorate bugetului de stat în sumă totală de 48.034.479.826 lei, din care 27.127.957.539 lei impozit și 20.906.522.287 lei T.V.A.

În conformitate cu art. 18 din O.G. nr. 86/2003 (privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscala) și art. 19 alin. (2) pct. 40 din H.G. nr. 1574/2003 (privind organizarea și funcționarea M.F.P.), în cauză a fost inclusă în calitate de parte civilă A.N.A.F., organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea M.F.P., care reprezintă statul în fața instanțelor.

Prin ordonanța din 30 mai 2003 a I.G.P.R. - Direcția Cercetări Penale, s-a dispus blocarea conturilor SC N. SRL Ilfov deschise la F. - Sucursala Unirii și U. - Sucursala Magheru.

Prin procesul-verbal din 06 august 2003, s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra imobilului aparținând inculpatei S.O., situat în Bucureștisector 5.

Faptele inculpaților potrivit actului de sesizare al instanței au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: sesizare SC S. SA Constanța; proces-verbal de constatare și planșe foto; note de cântărire a ultimelor 6 containere livrate de SC N. SRL Ilfov; proces-verbal de constatare din 8 noiembrie 2001; proces-verbal de verificare întocmit de SC B.I.C.I. SRL; probe de laborator privind eșantioanele recoltate de reprezentant: B.I.C.I. SRL; raport de expertiză grafică; contracte individuale de muncă învinuiți E.A. și E.; ordine de plată și facturi emise de SC N. SRL Ilfov; proces-verbal de conducere în teren și planșă foto anexă; declarații martori; declarații inculpat M.S.; procese-verbale de confruntare; declarații învinuiți E.A. si E.S. si D.I., sesizare din oficiu Direcția Poliției Transporturi, sesizare D.G.F.P. Ilfov în legătură cu activitatea SC N. SRL Ilfov; raport de expertiză contabilă; supliment la raportul de expertiză conta bilă; documente contabile de aprovizionare SC N. SRL Ilfov; situația livrărilor efectuate de SC N. SRL Ilfov, documente privind verificare societăților furnizoare fictive; documente privind verificarea mijloacelor de transport și a conducătorilor auto; adrese Imprimeria Națională; extrase conturi bancare F. - Sucursala Unirii și I. - Sucursala Magheru; documente privind ridicarea în numerar a sumelor de bani existente conturile susmenționate; procese-verbale de dezmembrare.

În timpul cercetării judecătorești, instanța de fond a procedat la audierea inculpaților S.O. care si-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penala dar nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, arătând ca a avut o convenție civila cu firma SC N., obligațiile sale constând în întocmirea evidentei primare a societății care ulterior erau vizate de către un expert contabil. Aceasta a arătat ca a semnat procesele verbale de dezmembrare fără a participa la operațiunile propriu-zise de dezmembrare pentru ca exista o rubrica unde trebuia sa semneze contabilul iar procesele verbale erau întocmite de către ea pe baza datelor prezentate de către ceilalți doi inculpați.

De asemenea a fost audiat și inculpatul M.T. care nu a recunoscut faptele reținute in sarcina sa, arătând ca facturile de achiziție a deșeurilor neferoase erau completate de furnizori, iar procesele verbale de dezmembrare erau întocmite de către inculpata S.O. nici unul dintre ei nefiind prezenți efectiv la operațiunile de dezmembrare propriu-zise. Acesta a mai arătat ca toate sumele ridicate din unitățile bancare erau folosite în interes propriu, sau pentru plățile către furnizori si salariați, dar nu lua documente justificative pentru acestea, pentru ca nu avea cunoștința despre aceasta obligație.

Inculpatul a solicitat în timpul cercetării judecătorești efectuarea unei expertize psihiatrice care sa stabilească daca avea discernământ la momentul săvârșirii faptelor având in vedere ca in data de 27 septembrie 2006 I.N.M.L. a efectuat un raport de expertiza medico-legala a cărui copie a fost depusa la dosarul cauzei si care a stabilit ca acesta are discernământul diminuat în raport de faptele pentru care este cercetat, dar pentru ca nu a mai depus nici un act medical in sprijinul celor susținute, si pentru ca nu s-a prezentat la I.N.M.L., nu a putut fi efectuata o expertiza in acest sens, instanța a revenit asupra măsurii de efectuare a expertizei.

Au fost audiați si martorii A.G., M.G., B.V., G.F., T.I., D.I., E.S.

Martorul M.G. a arătat ca era angajat al unei firme care livra metale neferoase firmei inculpaților și ca a asistat o singură dată la o operațiune de descărcare a containerului acestei societăți, întrucât au existat suspiciuni cu privire la încărcătura, dar nu s-a găsit nimic în neregula.

Martorul B.V. arătat că a efectuat un singur transport de materiale neferoase de la punctul de lucru al societății inculpaților, pe care nu ii cunoaște personal, pana la topitoria din Jilava, persoana care l-a însoțit având asupra sa documentele de însoțire a mărfii, transportul fiind achitat de către numitul M.

În ceea ce privește audierea inculpatului M.S., aceasta nu a putut fi efectuata de instanța deși s-au făcut numeroase demersuri în acest sens pe parcursul întregului proces penal acesta prezentând documente din care a reieșit ca se afla internat la Spitalul Clinic de psihiatrie Prof. Doctor A.O., ultimul bilet de ieșire din spital prezentând diagnosticul de schizofrenie paranoidă. Instanța a luat act ca la unul dintre termenele de judecata acest inculpat s-a prezentat totuși, însoțit de un cadru medical al respectivului spital, dar a fost in imposibilitate de a da declarații coerente, astfel încât s-a renunțat la audierea acestuia. Având în vedere afecțiunile de care suferă acest inculpat, precum și documentele medicale depuse la dosar pe parcursul întregului proces penal, instanța a dispus întocmirea unei expertize medico-legale care să stabilească dacă acesta avea sau nu discernământul păstrat în raport cu faptele reținute in sarcina sa prin actul de sesizare la momentul respectiv. La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiza medico-legala psihiatrica întocmit de I.N.M.L. M.M. la data de 24 aprilie 2007 care a concluzionat că deși în prezent inculpatul necesita supraveghere si tratament psihiatric permanent, la momentul săvârșirii faptelor acesta avea discernământul păstrat in raport cu faptele respective.

În timpul cercetării judecătorești instanța a dispus efectuarea unui nou raport de expertiza contabila care sa stabilească cuantumul real al sumelor datorate de către SC N. cu titlu de impozit pe profit datorat si T.V.A. de plata, înregistrarea în evidența contabilă a mărfurilor prevăzute de firmele fantoma și a veniturilor rezultate din valorificarea acestor bunuri, precizarea daca societatea avea obligația verificării veridicității sau falsității facturilor emise de societatea vânzătoare, precizarea dacă bilanțurile contabile întrunesc toate elementele prevăzute de legislația contabilității precum si căror persoane le revine obligația întocmirii, verificării si depunerii acestora. Raportul de expertiză contabilă a fost întocmit de către expert contabil T.M. și depus la dosarul cauzei.

Analizând ansamblul probatoriu administrat in cauza instanța de fond a constatat următoarele:

Faptele pentru care cei trei inculpați au fost trimiși in judecata cu privire la înregistrările inexacte in contabilitate, având drept consecința denaturarea veniturilor si cheltuielilor, prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 au suferit modificări prin apariția Legii nr. 241/2005 fiind incriminate în art. 9 lit. b) din noua lege care prevede ca "omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori in alte documente legale, operațiunile comerciale efectuate sau a veniturilor realizate" constituie infracțiune, noua reglementare prevăzând aceleași limite ale pedepsei închisorii ca și legea anterioară, dar alternative cu pedeapsa amenzii, astfel încât instanța de fond a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror in ceea ce privește faptele inculpaților din infr. prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 13 C. pen. este întemeiata, urmând sa se dispună in acest sens.

În ceea ce o privește pe inculpata S.O., instanța de fond a constatat ca în sarcina acesteia a fost reținuta săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscala prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 in sensul ca aceasta ar fi omis înregistrarea în contabilitatea societății a veniturilor obținute in perioada ianuarie 2000 - februarie 20003 a societății SC N. SRL si de asemenea în aceasta perioada a înregistrat în contabilitate facturi fiscale, procese verbale de dezmembrare și note de intrare recepție cuprinzând mențiuni nereale cu privire la achiziționările de deșeuri neferoase de către societate, care au avut drept consecința diminuarea obligațiilor fiscale către bugetul de stat.

Instanța de fond a reținut că pentru existenta acestei infracțiuni este necesar ca subiectul activ al infracțiunii sa fie o persoana fizica cu atribuții ce privesc evidențierea in documentele contabile oficiale a operațiunilor comerciale si a veniturilor realizate, ori în speța inculpata așa cum rezulta din copiile cărții de munca depusa la dosarul cauzei era pensionară la momentul respectiv, nu avea studii de specialitate în domeniul contabilității și întocmea doar evidenta contabila primara a societății SC N. SRL, fără a avea un contract de munca cu societatea respectiva, document în baza căruia aceasta sa fie persoana fizica cu atribuții in materie contabila ceruta de legiuitor, pentru a-și completa veniturile modice pe care le realiza. Acesta este si motivul pentru care în literatura de specialitate s-a arătat ca aceasta activitate trebuie desfășurata de persoane special angajate in acest sens cum ar fi experții contabili sau contabili autorizați, inculpata S.O. neavând aceasta calitate.

De asemenea, instanța de fond a reținut ca latura obiectiva a acestei infracțiuni consta în fapta de a omite evidențierea în acte contabile, în documente legale, în tot sau în parte a veniturilor obținute sau a operațiunilor efectuate, o condiție esențiala pentru a ne afla in prezenta acestei infracțiuni fiind aceea ca prin aceasta fapta sa se realizeze o sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, urmarea imediata constând în neachitarea către stat a obligațiilor fiscale prevăzute de lege si plata unor obligații fiscale diminuate în raport cu cele prevăzute de lege. Având în vedere aceste lucruri precum și faptul că în literatura de specialitate s-a apreciat ca infracțiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 este o infracțiune care se săvârșește numai cu intenție directa instanța de fond a apreciat că în cazul inculpatei nu se poate retine intenția sa directa în săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, aceasta nefăcând altceva decât să înregistreze documentele prezentate de către reprezentanții societății și, în măsura în care aceste documente i-au fost prezentate, ulterior documentele contabile fiind prezentate unui expert contabil care Ie-a verificat si Ie-a ștampilat pentru a fi depuse la organele fiscale, din nicio proba existenta la dosar nereeșind că aceste operațiuni au avut scopul de a sustrage societatea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale in sensul cerut de legiuitor. Fata de aceste motive, instanța de fond în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei S.O., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen.

În ceea ce privește cea de-a doua faptă reținută în sarcina inculpatei S.O. respectiv săvârșirea infracțiuni de înscrisuri sub semnătura privata prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a completat și semnat facturi fiscale si procese verbale de dezmembrare cuprinzând mențiuni necorespunzătoare realității și a întocmit note de intrare recepție care atestau valori ale deșeurilor achiziționate de SC N. SRL mai mari decât cele cuprinse în facturile provenite de la furnizori pe care Ie-a înregistrat in contabilitate, instanța de fond a reținut că așa cum s-a reținut si în actul de sesizare a instanței, inculpata a semnat procesele verbale de dezmembrare și notele de intrare recepție la solicitarea inculpaților M.T. si M.S., și a completat facturi prezentate de către aceștia, dar pentru a se face vinovata de săvârșirea acestei infracțiuni ar fi trebuit sa săvârșească fapta cu intenție directă urmărind ca finalitate producerea unor consecințe juridice, ori din probatoriul administrat în cauză inclusiv declarațiile inculpatei S.O. și ale inculpaților M. nu rezultă această intenție, inculpata apreciind că își îndeplinește obligațiile de serviciu, neavând cunoștințe efective despre urmările acestor acțiuni. Pentru aceste motive instanța de fond a apreciat că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii respectiv intenția urmează sa dispună achitarea acesteia si pentru aceasta fapta in baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce privește faptele săvârșite de inculpații M.T. si M.S. respectiv complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 13 C. pen., instanța de fond a reținut că participația penală în cazul acestei infracțiuni este posibilă doar sub forma instigării și a complicității intelectuale, ori din nicio probă administrată în cauza nu a reieșit că prin faptele celor doi frați M. aceștia au contribuit la întărirea voinței inculpatei S.O. de a săvârși fapta respectivă, având în vedere si calitățile pe care aceștia le aveau in societate respectiv frații M. reprezentanți ai societății si inculpata S.O. angajata care se ocupa de evidenta contabila primara a societății. În cel mai rău caz, opinează instanța de fond, ar fi fost plauzibila fata de cele arătate mai sus reținerea faptei de instigare a inculpatei S.O. de către inculpații M.S. si M.T. la săvârșirea evaziunii fiscale, aceștia fiind cei care ar fi beneficiat de consecințele săvârșirii acestor fapte si nu inculpata S.O. Pentru aceste motive instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. pen. s-a dispus achitarea celor doi inculpați pentru săvârșirea acestor fapte.

În sarcina inculpatului M.S. și a inculpatului M.T. s-a reținut prin actul de sesizare săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., deoarece în calitate de reprezentanți ai SC N. SRL Ilfov, au falsificat facturi fiscale și procese-verbale de dezmembrare pentru a justifica achizițiile de deșeuri neferoase de către societate, pe care le-au înmânat inculpatei S.O. pentru a le înregistra în contabilitate.

Fiind audiați în legătură cu acest aspect, inculpatul M.S. și M.T. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina lor și au declarat că facturile de achiziție a deșeurilor neferoase erau completate de furnizori și doar le semnau la rubrica corespunzătoare, iar procesele-verbale de dezmembrare erau întocmite de S.O., iar ei semnau fără a fi prezenți în toate cazurile la operațiunile respective.

Instanța de fond a reținut că infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătura privată se săvârșește cu intenție directă, făptuitorul urmărind ca finalitate producerea unei consecințe juridice, ori deși în speță există indicii cu privire la întocmirea facturilor și proceselor verbale de dezmembrare, pe care le-au completat, așa cum a rezultat din expertiza efectuată în cauză în faza de urmărire penală, totuși a apreciat că acești inculpați nu au urmărit producerea de consecințe juridice, astfel încât să creeze acea stare de pericol pentru încrederea publică sancționată de legiuitor, având în vedere si pregătirea acestora, dar și practica creată între societățile comerciale de a completa facturile acea parte care deține cunoștințe, evitând astfel completările eronate. De altfel și în această cauză, martorul E. a arătat ca pentru a evita astfel de situații, el personal a completat facturile si documentele de însoțire a mărfii, care ar fi trebuit completate de către SC N. SRL, pe care Ie-a transmis mai departe societății sale, punându-i pe aceștia să semneze doar. Fata de aceste considerente instanța i-a achitat pe cei doi inculpați în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru lipsa intenției, in raport de faptele pentru care sunt cercetați.

Instanța de fond a reținut că în ceea ce privește săvârșirea de către inculpatul M.S. a infracțiunii prev de art. 215 alin. (1), (3) si (5) C. pen. întreg ansamblul probatoriu administrat in cauza este contradictoriu și anume deși potrivit convenției încheiată între inculpat si SC S. SA acesta avea doar obligația de a încărca metalele neferoase în containerele puse la dispoziție de partea vătămata, toate celelalte operațiuni respectiv punerea la dispoziție a containerelor, supravegherea încărcării mărfii în containere, cântărirea și sigilarea containerelor precum și întocmirea documentelor fiind obligații ale reprezentanților pârtii vătămate, obligații care au fost respectate întocmai așa cum a rezultat atât din declarațiile martorilor E., A.G., D., cât și din cele ale inculpaților, totuși întreaga vină este concluzionat în actul de sesizare că aparține acestui inculpat. Deși inițial la începerea cercetării penale toți reprezentanții SC S. S.A. au fost puși sub urmărire penala, ulterior in actul de sesizare s-a reținut că întrucât nu s-a putut proba o înțelegere intre aceștia și SC N. reprezentata de inculpatul M.S. s-a stabilit că toate obligațiile acestora de supraveghere a activității de încărcare a mărfurilor și control au fost respectate întocmai. Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, elementul material trebuie sa constea în inducerea și menținerea în eroare a SC S. SA referitoare la livrarea de metale neferoase, livrând în realitate piatră.

Nu a fost reținută astfel operațiunea de inducere în eroare a părții vătămate referitoare la livrarea de materiale neferoase, deoarece în prezenta acestora dar și a firmei de supraveghere B.I.C. SRL erau efectuate tocmai operațiunile de încărcare cu materiale neferoase, ca parte a obligației convenției încheiate între cele doua societăți, marfa fiind atestata atâta din punct de vedere al cantității cât și al calității de către acești reprezentanți. Ori atât timp cât acești reprezentanți și-au îndeplinit obligațiile, care le-au fost stabilite prin contractele de munca încheiate cu societățile pe care le reprezentau, organele de cercetare stabilind ca nu se fac vinovați de nici un fel de faptă cu conotație penală sau de altă natură, dispunând scoaterea numiților D., E.S. si E.A., de sub urmărirea penală, aceștia certificând respectarea obligației contractuale asumata de către SC N. prin inculpatul M.S., nu s-a reținut în sarcina acestuia inducerea în eroare a părții vătămate, din nicio proba administrată nereeșind în ce constă efectiv aceasta operațiune.

De asemenea, s-a apreciat că nu se poate vorbi de menținerea SC S. SA intr-o anume stare de eroare cu privire la livrarea de metale neferoase, în realitate livrând piatra de către inculpatul M.S. întrucât chiar din declarațiile martorilor A. si D. a reieșit ca la un moment dat au existat unele discuții cu reprezentanții SC N. pe care aceștia le-au adus la cunoștința reprezentanților societății parte vătămată, dar ca aceștia le-au comunicat martorilor ca le vor comunica daca trebuie sa ia masuri cu privire la neregulile apărute. Declarațiile acestor martori au fost susținute si de declarațiile martorului E.S. care a arătat ca la un moment dat au existat suspiciuni cu privire la conținutul unui container moment în care a dispus descărcarea containerului constatând însă că nu sunt nereguli cu privire la marfa încărcată.

Astfel, daca inițial s-ar putea vorbi de o inducere in eroare a părții vătămate de către SC N. prin inculpatul M.S., deși așa zisele nereguli au apărut practic, in opinia părții vătămate în timpul derulării convenției, după predarea a aproximativ 10 containere, în nici un caz nu se poate vorbi de menținerea într-o anume stare de eroare atât timp cat reprezentanții părții civile în cauză au avut cunoștință despre presupuse nereguli și nu au luat nici un fel de măsura în acest sens cu prilejul sesizărilor angajaților săi.

De asemenea, instanța de fond a reținut ca martorii audiați in faza de urmărire penala, respectiv, B.G., J.S. si M.I. si pe ale căror declarații se bazează actul de sesizare, nu au putut preciza cu exactitate perioada in care au participat la încărcarea containerelor in anul 2001, dar au afirmat ca au încărcat și cantități de piatra în containere la solicitarea inculpatului M.S., declarațiile lor nefiind însă luate în considerare de către instanța, întrucât nu se coroborează cu declarațiile martorilor menționați mai sus. Astfel martorul M. nici nu știa măcar care dintre frații M. se ocupa de coordonarea încărcării mărfurilor în containere, iar martorul B. a precizat ca a avut relații comerciale cu M.T. si nu cu M.S. cărora le livra materiale neferoase în perioada mai - iunie 2001. De asemenea martorul E. despre care se face vorbire în actul de sesizare nu a putut preciza daca delegatul a supravegheat tot timpul operațiunile de încărcare, în timp ce martorul M.N. a arătat că a fost prezent la încărcarea containerelor în prezenta reprezentanților SC B., la sigilarea containerului de către reprezentanții S., el în calitate de șofer predând fotografiile si probele prelevate la Constanta.

Având în vedere că acești martori nu s-au prezentat în fata instanței de judecata în vederea audierii, deși s-au făcut numeroase demersuri în acest sens instanța de fond a dispus aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Față de toate acestea, si având in vedere ca nu s-a făcut dovada ca inculpatul M.S. ar fi avut controlul asupra transportului containerelor până la Constanța, și - de asemenea - că nu s-a făcut dovada modalității în care inculpatul a dispus încărcarea unor cantități de piatră în containere în locul cantităților de metale neferoase, operațiuni care se făceau sub stricta supraveghere a reprezentanților societăților SC S. si SC B., precum si a faptului ca nu a existat o încălcare a obligațiilor de către reprezentanții acestor societăți si nici o înțelegerea prealabilă între aceștia și inculpat, pe parcursul derulării convenției încheiate între părți, instanța de fond a apreciat ca nu s-a făcut dovada vinovăției inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

În ceea ce privește latura civila a procesului penal, instanța de fond a reținut că aceasta nu poate viza decât repararea prejudiciilor produse prin săvârșirea unor infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpata S.O. și partea civilă Statul Român - reprezentat legal prin A.N.A.F.

În motivele scrise de apel ale M.P. s-a criticat sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

1. greșita achitare a inculpaților S.O., M.S. și M.T.;

2. greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 (în forma autoratului în ceea ce o privește pe inculpata S.O. și în forma complicității în ceea ce-i privește pe inculpații M.S. și M.T.) în infracțiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen., în sensul greșitei nerețineri și a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005;

3. încălcarea dreptului la apărare al inculpaților prin încălcarea principiului rolului activ al instanței de aducere la cunoștința inculpaților asupra posibilității de a uza o dată cu schimbarea încadrării juridice a faptelor de evaziune fiscală prevăzute de noua lege - Legea nr. 214/2005, de dispozițiile speciale de nepedepsire sau reducere a pedepsei, în sensul achitării prejudiciului cauzat, rămas nerecuperat;

4. greșita respingere a pretențiilor civile ale A.N.A.F. urmare temeiului de achitare al inculpaților - art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât conform art. 346 alin. (2) C. proc. pen. instanța avea posibilitatea să oblige inculpații la repararea pagubei materiale potrivit legii civile.

5. încălcarea dreptului la apărare al inculpaților prin încălcarea principiului nemijlocirii administrării probelor, sens în care instanța a renunțat la audierea a 10 martori din cei 23 propuși prin rechizitoriu, făcând formal aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen., iar soluția dată în cauză se întemeiază pe înlăturarea declarațiilor de la urmărirea penală a acestor martori neaudiați de instanță și la aprecierea ca relevante în cauză a declarațiilor unor martori audiați în faza de judecată, martori interesați în cauză, ce anterior sesizării instanței aveau calitatea de învinuiți și prin durata nerezonabilă a procedurii, cauza suferind amânări nejustificate pe o durată de 5 ani de la sesizarea instanței.

Cu ocazia susținerii orale a apelului, în cursul dezbaterilor, reprezentantul M.P. a precizat că apelul vizează trei aspecte, respectiv greșita încadrare juridică a faptelor, greșita achitare a inculpaților pentru toate infracțiunile ce au fost deduse judecății, precum și greșita respingere a pretențiilor civile formulate în prezenta cauză.

Prin apelul său, inculpata S.O. a criticat sentința pentru că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra desființării sechestrului asigurător aplicat asupra unui imobil al acesteia.

În apelul declarat de A.N.A.F. ca reprezentant legal al Statului Român, a fost criticată sentința pentru greșita respingere a acțiunii civile, având în vedere prevederile art. 346 alin. (2) C. proc. pen., deși în cauză instanța de fond nu a negat existența unui prejudiciu.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate având în vedere criticile aduse precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Instanța de fond, printr-o analiză judicioasă a probatoriilor administrate, a stabilit în mod corect în ce măsură inculpații au contribuit la activitățile reținute în sarcina lor, motivând corespunzător o soluție de achitare a acestora, aspecte ce vor fi examinate în cele ce urmează:

În primul rând, instanța de apel a apreciat că criticile M.P. cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice sunt întemeiate, deoarece în privința infracțiunii de evaziune fiscală greșit au fost reținute dispozițiile prevederilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., în raport de principiul legii mai favorabile.

Or, reține instanța de apel, legea penală mai favorabilă este Legea nr. 87/1994, deoarece limitele de pedepsire prevăzute de art. 13 sunt cuprinse între 6 luni și 5 ani sau cu amenda între 1.000.000 lei, mult mai mici față de limitele prev. de art. 9 din legea nouă cuprinsă între 2 și 8 ani, fără pedeapsa alternativă a amenzii.

La încadrarea juridică a faptei de evaziune fiscală, în opinia instanței de apel mai trebuie avut în vedere că această faptă fiind săvârșită pe parcursul a trei ani de zile, implică o multitudine de acte materiale săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, astfel că se impune reținerea în conținutul constitutiv al infracțiunii și prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul acelorași infracțiuni de evaziune fiscală, s-a apreciat de instanța de apel că este corectă participația penală a fiecărui inculpat la comiterea faptei, așa cum s-a reținut prin rechizitoriu, astfel că solicitările M.P. ca, la încadrarea juridică a faptelor, autorii infracțiunii de evaziune fiscală să fie considerați inculpații M.S. și M.T., iar inculpata S.O. să fie considerată complice la aceeași infracțiuni, este neîntemeiată.

În concret, s-a reținut că inculpata a omis înregistrarea în contabilitatea societății SC N. SRL a veniturilor obținute în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003 și a înregistrat în contabilitate facturi fiscale, procese - verbale de dezmembrare și note de intrare recepție cuprinzând menținui nereale cu privire la achiziționarea de deșeuri neferoase de către societate, care au avut drept consecința diminuării obligațiilor fiscale către bugetul de stat.

Împrejurarea că, pe parcursul procesului penal, s-a demonstrat că inculpata nu avea cunoștințe de specialitate, nefiind contabil autorizat, nu avea contract de muncă cu societatea, nu înlătura participația penală a acesteia de autor, întrucât - în mod clar - aceasta a operat în contabilitate, înregistrările fiind făcute pe baza documentelor remise de inculpații M.S. și M.T. în calitatea acestora de administratori ai societății.

Nu se poate reține, în opinia instanței de apel, că inculpata ar fi ajutat pe ceilalți doi inculpați la săvârșirea evaziunii fiscale, de vreme ce aceasta a săvârșit în mod nemijlocit fapta penală sesizată, în sensul art. 24 C. pen.

În opinia instanței de apel, indiferent că ar fi avut calitatea prevăzută de lege de contabil autorizat sau că ar fi exercitat o contabilitate de fapt, săvârșirea pretinsei fapte este nemijlocită, inculpata fiind autoare a faptei prevăzute de legea penală, iar împrejurarea că inculpații M.T. și M.S. erau administratori ai societății nu îi absolvă de răspunderea lor pentru obligațiile prev. de art. 11 din Legea nr. 82/1991, însă calitatea nu îi transformă automat în autori au infracțiunii, delimitarea fiind făcută de acțiunea nemijlocită a inculpatei S.O., iar nu de calitatea inculpaților în societate și de împrejurarea că în realitate inculpata S.O. nu era contabil autorizat.

Pe cale de consecință, instanța de apel a apreciat ca în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. trebuie să admită apelurile declarate de M.P. și, în fond, să procedeze la schimbarea de încadrare juridică în sensul arătat prin raportare la infracțiunea sesizată.

În ceea ce privește critica adusă de M.P. cu privire la greșita achitare, instanța de apel a apreciat că aceasta este neîntemeiată, soluția pronunțată impunându-se în raport de probatoriile administrate. S-a reținut corect, arată instanța de apel, că probatoriul administrat nu atestă cu certitudine vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor sesizate.

Astfel, în ceea ce privește pe inculpatul M.S. căruia i s-a reținut în sarcină săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă calificată prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. prin aceea că în perioada septembrie - octombrie 2001 a livrat în numele SC N. SRL Ilfov în beneficiul SC S. SA Constanța un număr de 17 containere cu deșeuri neferoase, iar în 7 din acestea a fost depistate piatră de haldină, probele administrate prezintă contradicții vădite care nu duc nicidecum la concluzia că inculpatul ar fi dispus încărcarea celor 7 vagoane cu piatră în scopul producerii unui prejudiciu în sarcina firmei de livrare.

Declarațiile martorilor E.A. și E.S. nu pot fi apreciate ca obiective în raport de faptul că aceștia au fost ei înșiși cercetați pentru fapte de înșelăciune în forma calificată și pentru fals intelectual și uz de fals, iar alți martori ale căror declarații se coroborează cu cele ale inculpatului M.S. confirmă că frații E. se aflau la încărcarea containerelor și verificau marfa expediată, întocmind actele necesare. Astfel ca reprezentanți ai SC S. SA au garantat că în containere se încărcau materiale neferoase și ei erau aceia care țineau legătura cu firma de transport care opera transmiterea mărfii către Constanța cât și cu firma angajată pentru prevalarea de probe.

De remarcat, arată instanța de apel, declarațiile martorei A.G. din data de 16 mai 2003 căreia i s-a spus că nu a asistat la încărcarea mărfurilor din containere, având atribuții în acest sens, întrucât i s-a spus de către reprezentanții SC S. SA că va fi anunțată când va fi cazul.

De asemenea, s-a mai arătat că nici unul dintre martorii B.D., M.G. și J.S. nu atestă împrejurarea că inculpatul M.S. ar fi dispus și asistat la operațiunea de încărcare a pietrei, că a avut controlul transportului pe ruta Sintești - Constanța. De altfel, martorii E.A. și T.I. au atestat deja că în cazul containerului din data de 24 octombrie 2001 a existat o înlocuire a sigiliului.

Deosebit de proba testimonială, din moment ce marfa a fost atestată cu acte din Sintești, atât de reprezentanții S. cât și de reprezentanții B.I.C., nu se poate stabili încă o dată, în opinia instanței de apel, o implicare directă și de netăgăduit a inculpatului M.S. în modificarea conținutului containerelor.

Mai mult, arată instanța de apel, atâta timp cât reprezentanții părții vătămate și ai firmei de supraveghere B.I.C. SRL și-au îndeplinit obligațiile de verificare și supraveghere fiind scoși de sub urmărire penală întrucât activitatea lor s-a înscris în limite legale, automat nu poate fi reținută în sarcina inculpatului inducerea în eroare a părții vătămate, din nicio probă nereeșind în mod corect în ce constă această acțiune.

În acest context probatoriu, s-a concluzionat de către instanța de apel că există dubii care operează numai în favoarea inculpatului potrivit principiului „in dubio pro reo".

În ceea ce privește infracțiunea prev. și ped. de art. 290 C. pen., reținută în sarcina inculpaților M.S. și M.T., instanța de apel a arătat că soluția de achitare este fundamentată corect pe împrejurările că nu s-a demonstrat că prin întocmirea facturilor și a proceselor - verbale de dezmembrare efectuată de inculpați, aceștia au urmărit producerea de consecințe juridice.

În acest sens, s-a menționat că argumentele aduse de instanța de fond sunt pertinente și vizează pregătirea inculpaților, dar și practica creată între societățile comerciale de a completa facturile acea parte ce deține cunoștințe. Ori în cauză, însuși martorul E. a arătat că pentru a evita astfel de situații, el personal a completat facturile și documentele de însoțire a mărfii, inculpații doar semnând.

În ceea ce privește soluția de achitare a inculpaților pentru infracțiunea de evaziune fiscală, instanța de prim control judiciar a aătat că și această soluție este legală și se fundamentează pe probele administrate.

Astfel, corect s-a reținut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatei S.O. Din actele și lucrările dosarului, rezultă că inculpata a întocmit contabilitatea primară a SC N. SRL fără să semneze registrele contabile, bilanțurile și balanțele contabile, aceasta fiind întocmită efectiv pe baza documentelor remise de reprezentanții societății.

Dincolo de împrejurarea că inculpata nu avea calitatea cerută de lege pentru a întocmi asemenea acte, corect s-a reținut și în opinia instanței de apel că, în contextul arătat, nu este îndeplinită latura obiectivă a infracțiunii întrucât nu s-a dovedit o sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, atâta timp cât evidența contabilă a fost ținută numai pe baza documentelor ce îi erau puse la dispoziție și având în vedere și faptul că inculpata neavând acces în bancă la extrasele de cont aferente, nu cunoștea toate intrările și ieșirile contabile.

Mai mult, arată instanța de apel, conform expertizei contabile administrate în cauza, sumele evidențiate ca fiind impozite și T.V.A. aferente tuturor operațiunilor societății din perioada 2000 - ianuarie 2003 sunt sume care au reieșit din extrasele de cont puse la dispoziție de bănci în cursul urmăririi penale pentru care nu existau acte contabile, iar multe provin din perioada 2002 - ianuarie 2003 când încetase contractul inculpatei.

A arătat instanța de apel că s-a mai reținut în actul de sesizare că inculpata ar fi înscris facturi emise de furnizori fictivi, însă potrivit dispozițiilor fiscale în vigoare aceste facturi trebuiau să fie însoțite de copii ale certificatului de înregistrare fiscală ce atestau calitatea de plătitor de T.V.A. a furnizorului, ori acestea au existat, neexistând obligația contabililor de a verifica datele fiscale ale furnizorilor.

Se menționează că a fost corectă concluzia instanței de fond că nu este îndeplinită nici latura subiectivă a infracțiunii, inculpata nefăcând altceva decât să înregistreze documentele efectiv predate de reprezentanții societății.

Faptul că inculpata a completat unele date, arată instanța de apel, se referă doar la trecerea cantităților de deșeuri cântărite la sediul firmei aduse de furnizori la rubrica produse/marfă și valorile contabile aferente sumelor plătite.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina inculpatei S.O., relativ la completarea în mod fals a facturilor fiscale emise de furnizorii SC N. SRL cu date nereale, din probele administrate, respectiv declarațiile inculpaților M.T. și M.S. în coroborare cu declarațiile inculpatei, în opinia instanței de apel rezultă că inculpata aprecia că își îndeplinește atribuțiile de serviciu, neavând cunoștințe efective asupra urmărilor acestor acțiuni.

Mai mult, se arată de instanța de apel că nu sunt probe la dosar din care să rezulte că inculpata a completat alte date sau rubrici ale facturilor, ori că a completat alte date cu privire la mărfurile și valorile acestora, decât cele înscrise în facturi. Nu sunt alte probe care să contrazică efectiv cantitățile cumpărate de societate, chiar expertiza efectuată în cauză constatând că acestea corespund vânzărilor deduse din facturile și valorile estimate din extrasele de cont bancar analizate de experții contabili.

În ceea ce privește faptele săvârșite de inculpații M.T. și M.S. de complicitate la evaziune fiscală, s-a apreciat de instanța de apel că în mod corect s-a reținut de instanța de fond că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni nici în privința acestor inculpați, deoarece din nicio probă nu rezultă că aceștia au contribuit în vreun mod la întărirea convingerii inculpatei S.O. de a săvârșiri fapta respectivă. Activitatea acestora de a prezenta numai anumite documente inculpatei S.O. nu relevă decât ignoranță în abordarea aspectelor financiar - contabile ale societății și lipsa de conștientizare a consecințelor faptelor lor.

În raport de soluțiile de achitare ce au fost menținute, inclusiv cu observarea motivării instanței de fond, instanța de apel a apreciat că urmează ca în soluționarea laturii civile a cauzei să fie observate dispozițiile art. 346 alin. (2) C. proc. pen. în sensul reparării pagubei materiale potrivit legii civile.

Nefiind îndeplinite însă elementele răspunderii civile delictuale sub aspectul laturii voliționale, instanța de apel a arătat că inculpații nu pot fi obligați la repararea prejudiciului produs, așa încât criticile aduse prin apelurile declarate sunt nefondate.

În conformitate cu prevederile art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a apreciat că trebuie admis apelul declarat de inculpata S.O. în sensul ridicării măsurii sechestrului asigurător instituit asupra imobilului proprietatea comună a inculpatei și a soțului său, în raport de soluțiile pronunțate.

În conformitate cu prevederile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., față de considerentele expuse relativ la criticile aduse de părțile civile și considerentele arătate, instanța de apel a apreciat că se impune a fi respins ca nefondat apelul declarat de A.N.A.F.

În consecință, prin Decizia penală nr. 39/ A din 9 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus următoarele:

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata S.O. împotriva sentinței penale nr. 526/F din 06 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 9562/3/2004, a desființat parțial sentința și, rejudecând în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatei S.O. din infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpată pentru infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. în privința inculpatului M.S.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 41 alin.(2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului M.T. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpat pentru această infracțiune.

A ridicat sechestrul asigurător instituit asupra imobilului situat în București, sector 5, prin procesul verbal din 06 august 2003 și a încheierii B.C.F. sector 5 nr. 11912 din 07 august 2003 proprietatea inculpatei S.O. și a soțului său.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F.

Împotriva deciziei, M.P. și partea civilă A.N.A.F. au declarat prezentele recursuri.

În motivele scrise de recurs ale M.P. au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 18, 15, și 171 C. proc. pen. (fil. 4-17), iar în cele ale părții civile A.N.A.F. cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen. (fil. 31-33, respectiv, în originalul înscrisului - fii. 36-38).

Înalta Curte constată, pe de o parte, că - în esență - motivele de recurs ale M.P. sunt aceleași cu motivele de apel (pag. 1 a încheierii de dezbateri și amânare a pronunțării deciziei, pag. 18 a deciziei atacate - greșita achitare a inculpaților, greșita încadrare juridică a faptelor și greșita respingere a acțiunii civile a A.N.A.F.), iar pe de altă parte, în cursul judecării recursului nu au fost administrate probe noi pe situația de fapt (cu excepția ascultării intimaților-inculpați, ascultare care nu a fost de natură să modifice situația de fapt).

De asemenea, și motivele de recurs ale părți civile A.N.A.F. sunt aceleași cu motivele de apel (pag. 4 a încheierii de dezbateri și amânare a pronunțării deciziei, pag. 18 a deciziei atacate - greșita respingere a acțiunii civile). în recurs, cauza a avut 4 termene de judecată, consilierul juridic al recurentei părți civile A.N.A.F. prezentându-se numai la primul termen de judecată, nefiind propuse în recurs probe noi cu privire la despăgubirile civile.

Recursurile urmează a fi respinse ca nefondate pentru motivele ce se vor arăta.

Instanța de prim control judiciar a examinat motivele de apel ale M.P., precum și ale părții civile A.N.A.F., și, motivat, a apreciat că acestea sunt, după caz, fie întemeiate (numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor în dispozițiile art. 13 din Legea nr. 87/1994), fie neîntemeiate (restul motivelor), conform celor deja menționate anterior în cuprinsul prezentei decizii (argumentele fiind prezentate la pag. 18-23 ale deciziei atacate).

Conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate, cazul de casare menționat neputând fi asimilat cu o greșită apreciere a probelor. înlăturarea motivată a unor probe din ansamblul probator este o prerogativă a organelor judiciare prevăzută expres în art. 356 lit. c) din C. proc. pen. De asemenea, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanță, precum și cea de apel, au motivat soluția de achitare a inculpaților prin coroborarea probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, menționând inclusiv existența unor contradicții între probele administrate, contradicții de natură a conduce la aplicarea regulii „in dubio pro reo". În consecință, înlăturarea unor probe ori modalitatea de interpretare a probelor de către instanță - în condițiile neexistenței unor date sau indicii referitoare la o vădită și grosieră eroare legată de coroborarea și evaluarea probelor - nu realizează cazul de casare menționat.

Revenind la motivele de recurs ale M.P., în condițiile arătate de instanța de apel, întregul probatoriu fiind deja administrat, aceasta a dat prevalentă temeiului de achitare, iar nu celui de încetare a procesului penal.

De asemenea, în raport de soluția de achitare a inculpaților, instanța de apel a apreciat că nu se mai impune examinarea altor aspecte de fapt și de drept referitoare la încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanței de apel, Înalta Curte constată că în cursul procedurii judiciare desfășurate în fața instanței de prim control judiciar nu au fost administrate probe noi cu privire la situapa de fapt (cu excepția ascultării inculpaților, obținerii unor informații de la O.N.R.C, obținerii fișelor de cazier și a unor copii de pe unele hotărâri judecătorești (comerciale și penale), toate acestea neavând relevanță juridică în sensul modificării situației de fapt reținută de instanța de fond).

Se mai reține și împrejurarea că, în esență, instanța de prim control judiciar și-a însușit, la rândul ei, argumentele de fapt și de drept prezentate de instanța de fond în sentința atacată (argumentele care au justificat soluția de achitare a inculpaților pentru infracțiunile ce au format obiectul trimiterii în judecată fiind expuse la pag. 13-19 ale sentinței atacate).

În consecință, Înalta Curte apreciază că nu se impune reluarea argumentelor de fapt și de drept expuse în cele două hotărâri judecătorești atacate, cu atât mai mult cu cât, în recurs, nu au fost propuse și nici administrate probe noi.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că în Avizul nr. ll (2008) al C.C.J.E. în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătorești se arată că obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. Întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii. În conformitate cu jurisprudența C.E.D.O., întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinare și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea trebuie să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (C.E.D.O. B. împotriva României din 15 februarie 2007; V.H. împotriva Olandei din 19 aprilie 1994; H. împotriva Finlandei din 19 februarie 1997).

În acest sens, Curtea Europeană a amintit că, potrivit jurisprudenței sale constate, hotărârile judecătorești trebuie motivate astfel încât să indice, de o manieră suficientă, motivele pe care se fondează. întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și trebuie analizată în lumina ansamblului circumstanțelor cauzei. Astfel, Curtea Europeană a considerat că, respingând o cale de atac, instanța sesizată poate, în principiu, să își însușească motivele reținute în decizia atacată. în speță, Curtea Europeană a constatat că instanța de apel a acceptat starea de fapt reținută de către prima instanță, după care și-a însușit motivele acestei instanțe (C.E.D.O., Marea Cameră, hotărârea Garda Ruizc. Spania, 21 ianuarie 1999, 30544/96). S-a mai statuat și că art. 6 obligă instanțele să își motiveze deciziile, însă acesta nu trebuie interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru toate argumentele avansate de către părți. întinderea acestei obligații de motivare poate varia după natura deciziei și nu poate fi analizată decât în lumina circumstanțelor fiecărei spețe. în aceste condiții, chiar tăcerea instanței de recurs poate fi considerată drept o respingere implicită a argumentului reclamantei, care nu mai putea fi considerat ca determinant pentru soluționarea litigiului (C.E.D.O., secția I, decizia Driemond Bouw BVc. Olanda, 2 februarie 1999, 31908/96).

Neîntemeiată este și critica cu privire la nededucerea duratei măsurilor preventive privative de libertate.

În primă instanță, inculpații fiind trimiși în judecată în stare de libertate, soluția dispusă a fost una de achitare a acestora, iar nu una de condamnare, iar judecarea inculpaților în apel (fiind menținută, practic, soluția de achitare a inculpaților) și, respectiv, în recurs, a avut loc - de asemenea - cu aceștia în stare de libertate.

Împrejurarea că instanța de fond nu a făcut, în condițiile dispunerii soluției de achitare, aplicarea dispozițiilor art. 88 C. pen., nu este una care să impună casarea hotărârilor potrivit cazului prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.

Neîntemeiată este și critica referitoare la respingerea acțiunii civile exercitate de A.N.A.F., critică comună atât recursului M.P., cât și părții civile A.N.A.F.

Este adevărat că, potrivit art. 346 alin. (2) C. proc. pen., „când achitarea s-a pronunțat pentru cazul prevăzut de art. 10 lit. d) din C. proc. pen., instanța poate obliga la repararea pagubei materiale, potrivit legii civile".

Instanța de apel a menționat în hotărârea atacată că a examinat admisibilitatea acțiunii civile a A.N.A.F. potrivit art. 346 alin. (2) C. proc. pen. (pag. 22 din decizia atacată) și a argumentat că obligarea la repararea pagubei materiale se poate dispune numai „potrivit legii civile". Însă, instanța de apel, examinând condițiile răspunderii civile delictuale, a apreciat că acestea nu sunt îndeplinite, cel puțin cea referitoare la vinovăție, în raport cu elementul constitutiv al infracțiunii care a lipsit și care, de altfel, a justificat soluția de achitare a inculpaților (pag. 22 din decizia atacată).

Față de cele arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen - va respinge ca nefondate ambele recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de partea civilă A.N.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 39 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpații S.O., M.S. și M.T.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 1 martie 2011.