Instigation of fraud via uncovered checks: conviction upheld and appeals dismissed

Deliberând asupra recursurilor de fata pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

1. Tribunalul Argeș, secția penală, prin sentința penală nr. 405 din 2 octombrie 2008 pronuntata în Dosar nr. 2312/122/2006 - învestit cu judecarea cauzei în primă instanță prin strămutare de la Tribunalul Giurgiu, sectia penala - hotărând asupra învinuirii aduse inculpatului L.Ș.M.C. (fiul lui I. și M.) prin rechizitoriul nr. 1680/P/2005 din 01 noiembrie 2006 al Parchetului de pe langa Tribunalul Giurgiu a pronunțat:

- achitarea inculpatului amintit in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit a) C. proc. pen. („fapta nu exista”) sub aspectul infracțiunii de instigare la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 25 rap.la art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., [circumscrisă la un prejudiciu total de 9.453.777.900 lei în dauna celor 14 societăți comerciale indicate în actul de sesizare].

Pe latură civilă în temeiul art. 346 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen. [„nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronunțat pentru că fapta imputată nu există”] au fost respinse ca nefondate acțiunile civile formulate societățile comerciale ale căror prejudicii au rămas nerecuperate și anume părțile civile: SC A. SA Curtea de Argeș, SC M.C. SRL Brăila, SC D. SRL Craiova, SC C. SA Craiova, SC D.I.G. SRL București, SC M.E. SRL București, SC S.P. SRL Popești Leordeni, SC C.P.A. SRL București, SC A.D. SRL Pantelimon, SC M. SRL Popești Leordeni, SC T. SRL Brăila, SC A.C. SRL București, SC A. SRL Galați și SC A. SRL Giurgiu.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în cauză s-a dispus a rămâne în sarcina statului.

Hotărând rezolvarea acțiunii penale prin achitare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. instanța a constatat în prealabil că prin rechizitoriul nr. 1680/P/2005 din 1 noiembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.S.M.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la inselaciune prin emitere de C.E.C.-uri fara acoperire, prevăzută de art. 25 rap.la art. 215 alin. (4) si (5) C. pen., faptă al carei continut constitutiv a fost descris in actul de sesizare amintit astfel: „prin rechizitoriul nr. 1454/P/2007, au fost trimiși în judecată inculpații C.M.I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., și I.R.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., și s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la numitul L.Ș.M.C., pentru a se efectua cercetări sub aspectul infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (4) și (5) C. pen. În sarcina celor doi inculpați, s-a reținut că au emis C.E.C.-uri fără acoperire către mia multe societăți, în valoare totală de 945.377,79 lei. În calitate de administrator al SC M. SRL Giurgiu, I.R.A., l-a contactat pe C.M.I. în luna aprilie 2005 și i-a propus să-i cedeze toate acțiunile societății, urmând ca acesta să figureze ca administrator al societății, deoarece clienții nu mai aveau încredere în el. C.M.I. a refuzat oferta.

Ulterior, a intervenit învinuitul L.Ș.M.C., care l-a determinat pe C.M.I. să preia acțiunile societății de la I.R.A. Cu această ocazie, învinuitul a stabilit cu cei doi ca el să dea banii pentru achiziționarea de materiale, întrucât funcția de asistent judiciar la Tribunalul Giurgiu nu este compatibilă cu funcția de administrator al unei societăți comerciale și nu putea apare într-o asemenea postură, iar din profitul societății să-i revină lui 70% iar celorlalți doi 30%. De asemenea, au mai stabilit ca de transportul materialelor achiziționate, să se ocupe învinuitul, acesta dirijând achiziționarea și destinația.

Faptul că învinuitul a dirijat din umbră activitatea societății este demonstrat de declarațiile martorilor audiați în cauză.Astfel, din declarațiile martorilor C.M.I. și I.R.A., rezultă cu claritate înțelegerea făcută, că unele din produsele achiziționate au fost dirijate de învinuit la Alexandria și Drăgănești Vlașca, că la SC M. SRL Popești Leordeni, învinuitul s-a prezentat ca fiind administratorul societății, iar pe ei doi i-a prezentat ca fiind angajații societății. Mai rezultă că, deși C.M.I. preluase acțiunile societății, nici el și nici I.R.A. nu au avut putere de decizie, toate activitățile societății comerciale fiind comandate de învinuit, acesta implicându-se și în încasarea banilor și depunere de numerar în bancă.

Din declarația martorei R.L.V., asociat unic la SC A.C. SRL Bucuresti rezultă că învinuitul L.Ș.M.C., împreună cu I.R.A., i-au fost prezentați ca „oameni de afaceri” de către o cunoștință comună. Din declarația martorei P.V., director economic la SC C. SA Craiova, rezultă că, al ridicarea mărfurilor, I.R.A. a fost însoțit de un bărbat pe nume C., pe care l-a prezentat ca fiind delegat al societății și se va ocupa în continuare de relațiile de colaborare dintre cele două societăți. Din declarațiile martorului N.M., administrator al SC C.P.A.

SRL București, rezultă că i s-a spus să fie liniștit că „director este dl. L.C. care ar fi judecător în Giurgiu” și că la unele livrări a fost prezent și învinuitul, pe care l-a recunoscut după fotografie. Din declarația martorului C.M., angajat în funcția de manipulator mărfuri la SC C.P.A. SRL București, rezultă că, de câte ori a încărcat mărfuri pentru SC M. SRL Giurgiu și a însoțit transportul la destinație erau așteptați de către învinuit, care indica locul și cantitatea ce va fi descărcată. Mai precizează că o dată marfa a fost descărcată în cartierul F. din București și de mai multe ori în Giurgiu, la diferite adrese, iar la prezentarea fotografiei învinuitului l-a recunoscut ca fiind persoana care a coordonat întreaga activitate [.] Prejudiciul cauzat celor 14 societăți comerciale, în valoare totală de 945.377,79 lei, nu a fost recuperat” [anterior, prin rechizitoriul nr. 1454/P/2005 din 18 octombrie 2005 al Tribunalului Giurgiu co-inculpații C.M.I. si I.R.A. au fost trimiși separat în judecată pentru săvârșirea în participație - autor și respectiv complice - a infractiunii continuate de inselaciune prin emitere de cec-uri fara acoperire - cu consecinte deosebit de grave - prevazuta de art. 215 alin. (4) si (5) C. pen. constand in aceea că în perioada 30 iunie 2005 - 29 iulie 2005 inculpatul C.M.I. având calitatea de administrator al SC M.

SRL Giurgiu cu începere de la 15 mai 2005 - prin cesionarea părților sociale de către fostul patron I.R.A. - a emis 28 C.E.C.-uri barate ridicate de la Sucursala C.E.C. Giurgiu fără a avea disponibil în contul societății, pentru mărfuri achiziționate de la 16 societăți comerciale - în aceeași perioadă fostul administrator I.R.A. care a rămas în posesia C.E.C.-urilor inițiale ridicate în numele aceleiași societăți de la R.B. cu acordul primului inculpat pe care l-a ajutat în administrarea și derularea activităților comerciale desfășurate de SC M.

SRL Giurgiu după data de 13 mai 2005 a completat și emis personal un număr de alte 14 C.E.C.-uri barate din cele anterior arătate fără a avea disponibil în cont pentru mărfurile ridicate de la alte 4 societăți comerciale - prejudiciul total cauzat prin activitatile ilicite sus-mentionate fiind în sumă de 9.453.770.900 lei, fiind condamnați prin sentința penală nr. 146 din 10 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2741/2005 al Tribunalului Giurgiu - astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 6210 din 26 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală - la pedepsele de câte 4 ani închisoare fiecare / prin actul de sesizare amintit a fost dispusa disjungerea cauzei sub aspectul participarii in calitate de instigator la savarsirea infractiunii sus-mentionate cu privire la numitul L.S.M.C. asistent judiciar la Tribunalul Giurgiu, faptă ce formează obiectul actului de sesizare din procedura penală pendinte].

Dispunând achitarea acestuia instanța a statuat ca învinuirea adusă inculpatului L.Ș.C.M. prin rechizitoriul nr. 1680/P/2005 din 1 noiembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu constând în aceea că în perioada mai-iunie 2005 a determinat pe numiții C.M.I. administrator și I.R.A. ex-administrator să achiziționeze prin intermediul SC M. SRL Giurgiu diferite mărfuri de la un număr de 20 societăți comerciale din țară a căror plată a fost făcută prin emiterea de file C.E.C. fără a exista disponibil în cont - în conexiune cu incriminarea din art. 25 rap. la art. 215 alin. (4) și (5) C. pen. - nu este dovedită in mod indubitabil cu probele stranse la urmarirea penala si administrate ulterior la cercetarea judecatoreasca in conditiile art. 288 - 291 C. proc. pen. și ca atare nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție în favoarea acestuia prevăzuta de art. 52 C. proc. pen. și art. 6 paragr. 2 din Convenția pentru Apărarea Dreptului Omului și a Libertăților Fundamentale.

Concluzia juridică amintita a fost argumentata justificativ si probatoriu de prima instanta astfel:

- În expunerea si dispozitivul rechizitoriului nr. 1680/P din 01 noiembrie 2006 al Parchetului de pe langa Tribunalul Giurgiu fapta imputată inculpatului referitor la care a fost efectuata urmarirea penala si ulterior dispusa trimiterea in judecata este aceea de instigare a co-inculpatilor C.M.I. si I.R.A. pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prin emitere de cec-uri fara acoperire, fapta ce a si fost comisa efectiv de participantii amintiti in calitate de autor si respectiv complice, astfel cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat in procesul penal anterior; or, pentru a fi în prezența instigării la infractiunea prevazuta de art. 215 alin. (4) si (5) C. pen. era necesar să se dovedească împrejurarea că inculpatul L.S.M.C., folosindu-se de orice mijloace, i-a determinat pe co-inculpatii C.M.I. si I.R.A. sa ia hotararea infractionala pe care sa o si puna in aplicare efectiv de a emite C.E.C.-uri fara acoperire;

- În speță, din probatoriul administrat nu rezultă insa că inculpatul L.S.I.M. a desfășurat acțiuni prin care să-i facă pe co-inculpatii C.M.I. si I.R.A. să ia hotărârea de a emite C.E.C.-uri fără acoperire, avandu-se in vedere ca: (i) numitul I.R.A. ex-administrator al SC M. SRL Giurgiu prin care s-a pretins a fi fost desfășurată întreaga activitate infracțională audiat in procesul penal actual în calitate de martor a declarat că nu a fost sfătuit de inculpat să emită C.E.C.-uri fără acoperire, acesta neavând acces la conturile și actele societății; deși a făcut relatări în sensul că inculpatul l-a prezentat mai multor administratori de societăți în vederea derulării de activități comerciale, același martor a precizat însă că marfa o ridica și o vindea altor clienți, fără a exista vreo participare în acest sens din partea inculpatului, martorul fiind acela care semna C.E.C.-urile fără acoperire; același martor a mai arătat că au existat discuții privind întreprinderea unor activități comerciale de anvergură la care inculpatul ar fi urmat să participe însă doar cu „sfaturi juridice”; (ii) martorul C.M.I. administrator al SC M.

SRL Giurgiu în perioada mai-iunie 2005 în care se pretinde a fi fost săvârșită instigarea la înșelăciune de către inculpatul L.Ș.M.C. a declarat de asemenea, că C.E.C.-urile fără acoperire au fost emise de el și de celălalt martor, participarea inculpatului limitându-se la prezentarea acestuia către reprezentanții legali ai altor societăți; același martor, a mai arătat că după ce a preluat societatea SC M. SRL de la martorul I.R.A., acesta din urmă a continuat să deruleze operațiuni comerciale și financiare în numele firmei, folosindu-se de contul bancar inițial deschis la R.B.

în perioada anterior lunii mai 2005 în care acesta a îndeplinit funcția de administrator; din declarațiile martorului amintit nu rezultă că inculpatul i-ar fi cerut să emită C.E.C.-uri fără acoperire; (iii) martora R.L.V. în consens cu declaratiile amintite, a relatat de asemenea că inculpatul i-a prezentat doar pe numitul I.R.A., în calitate de administrator al SC M. SRL Giurgiu, prin intermediul unui prieten, fără a fi implicat însă în relațiile comerciale ulterioare desfășurate cu societatea amintită; martora a mai arătat că inculpatul a încunoștiințat-o ulterior să nu mai livreze marfă către SC M.

SRL Giurgiu, această intervenție fiind făcută însă cu motivarea că societatea nu mai aparținea lui I.R.A.; (iv) martora P.V., ale cărei declarații inițiale în acuzare în sensul că I.R.A. s-a prezentat însoțit de inculpat și a ridicat mărfuri de la SC C. Craiova a căror plată a fost făcută cu C.E.C.-uri fără acoperire, a relatat ulterior la cercetarea judecătorească că au fost reținute copii de pe cărțile de identitate ale persoanelor implicate în derularea activităților comerciale incriminate, ce au și fost depuse ulterior la dosar stabilindu-se prin confruntare ca aparținând martorilor C.M.I.

și I.R.A.; (v) martorul N.M. a declarat de asemenea la cercetarea judecătorească că inculpatul s-a prezentat o singură dată la firma sa împreună cu martorul I.R.A., însă a negociat afacerea cu acesta din urmă [împrejurarea că inculpatul s-a prezentat împreună cu martorul I.R.A. la două firme, prezentându-l în calitate de administrator de societate nu constituie în sine o formă de participație penală, în măsura în care - a concluzionat în final judecătorul cauzei - nu s-a dovedit că inculpatul împreună cu cei doi martori ar fi stabilit să achiziționeze marfa eliberând C.E.C.-uri fără acoperire, să vândă apoi marfa sub prețul de cumpărare și să încerce înlăturarea consecințelor faptei sale; este adevărat că s-au emis C.E.C.-uri fără să existe disponibil în cont, însă pentru aceste fapte s-au pronunțat condamnări definitive atribuite în exclusivitate celor doi administratori ai SC M.

SRL Giurgiu [astfel ca, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a) rap. la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (4) și (5) C. pen.].

Dată fiind soluția de achitare în latura penală pentru inexistența faptei, în temeiul dispozițiilor art. art. 346 alin. (3) C. proc. pen. au fost respinse ca inadmisibile acțiunile civile în cauză.

2. Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a declarat în termen legal apel impotriva sentintei penale nr. 405 din 02 octombrie 2008 considerand ca inculpatul a fost gresit achitat, interpretarea corecta a probelor administrate in cauza in conformitate cu dispozitiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., in opinia parchetului, confirmand in mod indubitabil savarsirea de către inculpatul L.Ș.M.C. a infracțiunii de instigare la înșelăciune prevăzută de art. 25 rap. la art. 215 alin. (4) și (5) C. pen. circumscrisă la un prejudiciu total de 9.453.777.900 lei cauzat celor 14 societăți comerciale indicate prin rechizitoriu [cu consecința desfiintarii hotararii amintite, iar in rejudecare pe fond schimbarea soluției de achitare în condamnare in conformitate cu dispozitiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen.].

Infracțiunea prevăzută de art. 25 rap.la art. 215 alin. (4) și (5) C. pen. constând în aceea că în perioada mai - iunie 2005 inculpatul L.Ș.M.C. a determinat pe coinculpații C.M.I. administrator și I.R.A. ex-administrator să achiziționeze prin intermediul SC M. SRL Giurgiu diferite mărfuri de la un număr de 14 societăți comerciale din țară a căror plată a fost făcută prin emiterea de file C.E.C. fără a exista disponibil în cont, cauzându-le acestora un prejudiciu total de 9.453.777.900 lei subzistă in cauza in opinia parchetului atât prin acțiunea de determinare a celor doi inculpați pentru preluarea conducerii administrative a SC M. SRL Giurgiu și încheierea de contracte comercial pentru achiziționare de mărfuri a căror plată a fost făcută cu file C.E.C. emise fără a exista disponibilul necesar în cont cât și din implicarea si participarea efectiva a inculpatului amintit în activitatile de ridicare și valorificare ulterioară a mărfurilor dobândite în condițiile ilicite sus-menționate [transportul materialelor achiziționate, dirijarea achizițiilor și destinația mărfurilor s-au făcut cu ajutorul inculpatului L.Ș.M.C., aspect care rezultă din declarațiile martorilor R.L.V., P.V., N.M. și C.M./ inculpatul L.Ș.M.C. a avut cunoștință de împrejurarea că C.E.C.-urile folosite de cei doi martori nu aveau acoperire și că a susținut activitatea lor în calitate de administratori SC M. SRL Giurgiu, în sensul participării la stabilirea relațiilor cu alte firme, achiziționarea de mărfuri, distribuirea lor, transportul spre anumite destinații și valorificarea mărfurilor, că banii rezultați din vânzarea mărfurilor nu au intrat în conturile societății, ci într-un cont separat la care avea drept dispoziție doar inculpatul/ pentru toate C.E.C.-urile fără acoperire emise de către C.M.I., prin care au fost prejudiciate 16 societăți comerciale și cele emise de I.R.A. pentru 4 societăți comerciale, cei doi administratori „nu au avut drept de dispoziție fiind dirijați din umbră de inculpat”].

La data de 30 aprilie 2009 Curtea de Apel a statuat că cercetarea judecătorească este incompletă dispunând reaudierea inculpatului cu respectarea garanțiilor procesuale / procedurale prevăzute în art. 70, art. 171 alin. (3) și art. 172 alin. (7) C. proc. pen. și a martorilor C.M.I. și I.R.A.

Cauza a fost dezbătută în fond la 4 iunie 2009, a fost amânată pronunțarea, iar ulterior repusă pe rol la data de 18 iunie 2009 pentru suplimentarea probatoriului prin audierea martorilor R.L.V., K.O., S.V., A.M., N.M., P.V., I.R.A., C.M., I.A., S.I.

Demersurile procedurale ulterioare prin citare și mandate de aducere au asigurat ascultarea la termenul de judecată din 22 octombrie 2009 a martorilor R.L., C.M., la termenul din 5 noiembrie 2009 a martorilor P.V., S.I., N.M., I.A. iar la termenul din 22 ianuarie 2010 a martorului în apărare D.T. ocazie cu care inculpatul a solicitat să se ia act de renunțare - cerere admisă de instanță cu ascultarea concluziilor în același sens ale procurorului de ședință - la audierea martorului lipsă în apărare T.I.

Curtea verificând sentința atacată în raport cu motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de parchet privind greșita achitare a inculpatului - pe baza materialului probator administrat pe parcursul întregului proces penal astfel cum a fost completat ulterior la cercetarea judecătorească în apel a constatat următoarele:

(i) prin sentința penală nr. 146 din 10 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2741/2005 al Tribunalului Giurgiu - astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 6210 din 26 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală - coinculpații C.M.I. și I.R.A., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 1454/P/2005 din 18 octombrie 2005 al Tribunalului Giurgiu au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor înșelăciune și respectiv complicitate la înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen. și respectiv alin. (2)6 rap. la art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., în final cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedepsele de câte 4 ani închisoare fiecare; în fapt, s-a reținut că în perioada 30 iunie 2005 - 29 iulie 2005 inculpatul C.M.I. având calitatea de administrator al SC M. SRL Giurgiu cu începere de la 15 mai 2005 - prin cesionarea părților sociale de către fostul patron I.R.A. - a emis 28 C.E.C.-uri barate ridicate de la Sucursala C.E.C. Giurgiu fără a avea disponibil în contul societății, pentru mărfuri achiziționate de la 16 societăți comerciale [în aceeași perioadă fostul administrator I.R.A. care a rămas în posesia C.E.C.-urilor inițiale ridicate în numele aceleiași societăți de la R.B. cu acordul primului inculpat pe care l-a ajutat în administrarea și derularea activităților comerciale desfășurate de SC M. SRL Giurgiu după data de 13 mai 2005 a completat și emis personal un număr de alte 14 C.E.C.-uri barate din cele anterior arătate fără a avea disponibil în cont pentru mărfurile ridicate de la alte 4 societăți comerciale, prejudiciul total cauzat prin cele două activități ilicite sus-menționate fiind în sumă de 9.453.770.900 lei]; în consecință existența infracțiunii de înșelăciune prin emiterea de cecuri fără acoperire, în dauna societăților menționate și săvârșirea ei de către coinculpații C.M.I. și I.R.A., primul în calitate de autor - în limita sumei totale de 9.453.770.900 lei - iar cel de-al doilea în calitate de complice - în limita sumei de 3.409.434.800 lei din prejudiciul total anterior arătat - sunt stabilite cu autoritate de lucru judecat în cauză;

(ii) ulterior, prin rechizitoriul nr. 1680/P/2005 din 1 noiembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu s-a dispus trimiterea în judecată și a inculpatului L.Ș.M.C. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune anterior arătată, a cărei existență și elemente constitutive prin actul de sesizare amintit sunt descrise astfel: „în calitate de administrator al SC M. SRL Giurgiu, I.R.A., l-a contactat pe C.M.I. în luna aprilie 2005 și i-a propus să-i cedeze toate acțiunile societății, urmând ca acesta să figureze ca administrator al societății, deoarece clienții nu mai aveau încredere în el.

C.M.I. a refuzat oferta. Ulterior, a intervenit învinuitul L.Ș.M.C., care l-a determinat pe C.M.I. să preia acțiunile societății de la I.R.A. Cu această ocazie, învinuitul a stabilit cu cei doi ca el să dea banii pentru achiziționarea de materiale, întrucât funcția de asistent judiciar la Tribunalul Giurgiu nu este compatibilă cu funcția de administrator al unei societăți comerciale și nu putea apare într-o asemenea postură, iar din profitul societății să-i revină lui 70% iar celorlalți doi 30%.De asemenea, au mai stabilit ca de transportul materialelor achiziționate, să se ocupe învinuitul, acesta dirijând achiziționarea și destinația”; faptul că inculpatul „a dirijat din umbră activitatea societății” fiind stabilit cu declarațiile martorilor audiați în cauză astfel:

a) din declarațiile martorilor C.M.I. și I.R.A., rezultă cu claritate înțelegerea făcută, că unele din produsele achiziționate au fost dirijate de învinuit la Alexandria și Drăgănești Vlașca, că la SC M. SRL Popești Leordeni, învinuitul s-a prezentat ca fiind administratorul societății, iar pe ei doi i-a prezentat ca fiind angajații societății. Mai rezultă că, deși C.M.I. preluase acțiunile societății, nici el și nici I.R.A. nu au avut putere de decizie, toate activitățile societății comerciale fiind comandate de învinuit, acesta implicându-se și în încasarea banilor și depunere de numerar în bancă;

b) din declarația martorei R.L.V., actionar unic la SC A.C. SRL rezultă că învinuitul L.Ș.M.C., împreună cu I.R.A., i-au fost prezentați ca „oameni de afaceri” de către o cunoștință comună;

c) din declarația martorei P.V., director economic la SC C. SA Craiova, rezultă că, al ridicarea mărfurilor, I.R.A. a fost însoțit de un bărbat pe nume C., pe care l-a prezentat ca fiind delegat al societății și se va ocupa în continuare de relațiile de colaborare dintre cele două societăți;

d) din declarațiile martorului N.M., administrator al SC C.P.A. SRL București, rezultă că i s-a spus să fie liniștit că „director este dl. L.C. care ar fi judecător în Giurgiu” și că la unele livrări a fost prezent și învinuitul, pe care l-a recunoscut după fotografie;

e) din declarația martorului C.M., angajat în funcția de manipulator mărfuri la SC C.P.A. SRL București, rezultă că, de câte ori a încărcat mărfuri pentru SC M. SRL Giurgiu și a însoțit transportul la destinație erau așteptați de către învinuit, care indica locul și cantitatea ce va fi descărcată; mai precizează că o dată marfa a fost descărcată în cartierul Ferentari din București și de mai multe ori în Giurgiu, la diferite adrese, iar la prezentarea fotografiei învinuitului l-a recunoscut ca fiind persoana care a coordonat întreaga activitate.

Curtea, având în vedere redactarea anterior arătată a rechizitoriului nr. 1680/P/2005 din 1 noiembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a constatat că în accepțiunea art. 317 C. proc. pen. prin fapta arătată în actul de sesizare se înțelege doar acea faptă descrisă într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice, o atare condiție fiind îndeplinită în cauză doar cu privire la actele materiale de instigare la înșelăciune în dauna celor patru societăți indicate în expunerea rechizitoriului amintit și anume SC M. SRL Popești Leordeni, SC A.C. SRL București, SC C.P.A. SRL București și SC C. SA Craiova. Ca atare, s-a considerat că prin actul de sesizare sus-menționat acțiunea penală a fost exercitată împotriva inculpatului doar cu privire la actele materiale de instigare la înșelăciune comise în dauna celor patru societăți comerciale sus-menționate.

Consecutiv examenului prealabil sus-menționat pentru stabilirea obiectului judecății, cu consecințele anterior arătate, verificându-se existenta actelor materiale de inselaciune in dauna celor 4 societati comerciale sus-menționate, au fost reținute în fapt urmatoarele:

1. Societatea SC M. SRL Popești Leordeni este reprezentată de administratorul K.O., care, în declarația sa (f. 18 dosar urmărire penală), l-a descris pe inculpat cu trăsăturile ce corespund acestuia: „un bărbat de 1,80 m., brunet, cu mustață, în vârstă de peste 30 de ani, care s-a prezentat ca fiind patron la firma din Giurgiu SC M. și că dorește să facă achiziție de bunuri.”

În legătură cu activitatea inculpatului, administratorul societății păgubite a arătat următoarele: „Acesta era însoțit de alte două persoane mai scunde, brunete, pe care le-a indicat ca fiind salariații lui și că aceștia urmau să vină fără el. Persoana care s-a prezentat ca administrator al firmei S.C. M. a spus că se numește C. Acest C. a făcut mai multe comenzi. După ce s-au introdus C.E.C.-urile la bancă și am primit refuzul, l-am contactat telefonic pe C., acesta nu a mai răspuns la telefon, fapt pentru care l-am apelat pe R., care mi-a spus să-l las câteva zile să-l caute pe C. După acest telefon, R. răspundea și ne comunica că nu are ce să facă doar ca simplu angajat.”

Martorul C.M.I. a declarat la urmărirea penală (declarație olografă, f. 149 verso): „L.C. se cunoștea anterior cu un reprezentant al acestei societăți (SC M. SRL) pe nume O., cetățean turc. În cursul lunii mai, împreună cu R. și L.C. m-am prezentat la punctul de lucru al SC M. S.R.L., unde L. s-a prezentat ca fiind administratorul SC M.D. SRL, iar eu și R. am fost prezentați ca angajați. Atunci, L.C. a stabilit mijlocul de plată, urmând ca ulterior să mă prezint eu și R. pentru a ridica marfa. După câteva zile am mers împreună cu R. la punctul de lucru din București, am facturat o cantitate de profile aluminiu, după care a venit și camionul închiriat de la SC A. SRL Giurgiu. Marfa a fost încărcată și transportată la Giurgiu la tatăl lui L.C., undeva în zona străzii M.”; același martor a facut precizări referitoare la eliberarea filelor C.E.C. din dispoziția inculpatului L.Ș.M.C.: „Atunci am lăsat lui O., reprezentantul SC M. SRL, două file C.E.C. semnate de mine, pentru cantitățile de marfă menționate în factură. De la această societate am mai făcut ulterior achiziții de încă aproximativ 2 sau 3 ori, de fiecare dată fiind stabilite cantitățile și termenul de livrare și de plată de către L.Ș.M.C. Cunosc faptul că, la început, o parte din marfă a fost achitată. De asemenea, de fiecare dată marfa era dusă la L.C. (domiciliul tatălui său)”; în declarația dată în fața Tribunalului Giurgiu în prezenta cauză, la data de 12 februarie 2007, martorul C.M.I., a declarat că inculpatul s-a prezentat drept administratorul SC M.D.: „La SC M. SRL Popești Leordeni m-am prezentat eu împreună cu I.R. și inculpatul, pentru a negocia un termen de plată mai lung, deoarece această societate, cu care mai colaborasem mai înainte, livra marfă cu plată la termen, însă termenul era foarte scurt. În urma negocierilor s-a stabilit termenul de plată de 18-20 zile, inculpatul L.M.C. s-a prezent ca șef al nostru, adică al meu și al lui I.R., mai precis inculpatul s-a prezentat ca șef la M.D. SRL, respectiv cel care administrează societatea.”

Martorul I.R.A., în legătură cu SC M. SRL București, în declarația olografă dată în cursul urmăririi penale (f. 158), a aratat următoarele: „împreună cu L.C. și C.M. ne-am prezentat la sediul acestei firme de unde am achiziționat marfă. Pentru fiecare marfă ridicată s-a lăsat filă C.E.C. barat semnată de mine. După aceasta, m-am mai prezentat de 2 ori împreună cu C.M. și am ridicat marfă, lăsând alte două file C.E.C. semnate de către C.M.; acelasi martor, în declarația dată în fața Curții de Apel Pitești (f. 247 verso), a aratat: „La M., firma unor turci, am fost, de asemenea cu inculpatul, în mai multe rânduri. De acolo am luat aluminiu, de fapt este vorba despre primii bani împrumutați de la inculpat pentru acea lucrare și cred că era direct interesat să meargă. Eu nu știu dacă inculpatul s-a prezentat drept judecător, dar știu sigur că unul dintre patronii turci m-a întrebat dacă inculpatul este patronul firmei noastre și i-am spus că nu, însă este judecător și este prietenul meu”; în declarația olografă dată la urmărire penală (f. 143 verso) inculpatul referitor la SC M. SRL, a aratat ca la începutul anului 2005, împreună cu R., m-am deplasat la punctul de lucru al acestei societăți, unde am purtat o discuție cu reprezentantul acestei societăți, un cetățean turc, și am cerut o lisă de prețuri de profile de aluminiu și utilaje”; de asemenea, în declarația dată în fața Tribunalului Giurgiu la data de 4 ianuarie 2007, inculpatul a recunoscut: „personal am solicitat o listă de prețuri,” fiind însoțit de I.R.A., însă, lista de prețuri a solicitat-o pentru el personal. Inculpatul a negat că s-ar fi prezentat el ca fiind administratorul respectivei firme.

2. În ce privește SC A.C SRL București, avand ca asociat unic pe martora R.L.V., aceasta a declarat în cursul urmăririi penale (f. 15), că inculpatul L.C. a venit personal la punctul de lucru al firmei sale, împreună cu I.R.A., fiind prezentați ca „oameni de afaceri” de către martorul T.V.; inculpatul și I.R.A. „au insistat să le dau materiale de construcții în cantități mari cu plata la termen, pentru care urma să elibereze file C.E.C.”; după ce a vândut marfă societății M. și a acceptat plata cu file C.E.C., constatând refuzul băncii din cauza lipsei de disponibil, precum și faptul că I.R.A. nu răspundea la telefon, martora l-a sunat pe inculpatul L.C. care i-a „propus să vină la Giurgiu să intermedieze o întâlnire cu R.”; abia în acest moment, când deja reprezentanta societății păgubite descoperise că C.E.C.-urile nu aveau acoperire, inculpatul L.C. i-a atras acesteia atenția să nu mai lucreze cu firma SC M., pentru că nu are nici o legătură cu această afacere; contactând apoi și pe martorul T.V., care îi prezentase pe cei doi așa-ziși oameni de afaceri, a fost apelată de către inculpat, care i-a spus că o ajută să afle adresa și numărul de telefon al lui R.

și i-a solicitat „să nu-l mai implice în această poveste”; si această martoră îl descrie pe inculpatul L.C. ca fiind o persoană înaltă, brunet, cu mustață și solid, descriere care corespunde înfățișării inculpatului de la acea vreme; audiată din nou, la data de 1 februarie 2006, martora R.L.V. a precizat deasemenea că „numitul T.V., patronul unei firme de construcții cu care eu am relații comerciale, mi-a recomandat pe L.Ș. și I.R., ca fiind oameni de afaceri, intenționând să cumpere de la mine materiale de construcții.

Ulterior, au venit la mine L.Ș. și I.R.A. care mi-au spus că ei au lucrări de construcții în Giurgiu și vor să cumpere cantități mari de rigips, gresie, faianță. Ei mi-au spus că plata o vor face prin filă C.E.C. la termen. După circa o lună, cei doi au venit și mi-au spus că au nevoie de vopsea lavabilă de calitate superioară, vopsea pe care în acel moment nu am avut-o în depozit”; neavând în acel moment marfa solicitată, martora i-a trimis pe inculpat și pe I.R. la patronul firmei care distribuia vopselele cerute și, ulterior, a aflat de la acel patron că și acolo inculpatul L.C. l-a însoțit pe I.R., dovedindu-i respectivului că „au lucrări mari în Giurgiu”.

În aceeași declarație, martora arată că, după ce a aflat că C.E.C.-urile lăsate de I.R.A. nu aveau acoperire, l-a sunat pe L.C., iar acesta i-a spus că nu trebuia să-i dea marfă lui I.R. „atâta timp cât nu a fost și el de față”. Mai mult chiar, într-o altă convorbire telefonică, inculpatul L.C. a sunat-o și fiind supărat i-a spus „pe un ton amenințător să nu amintească numele lui în declarațiile pe care le dă la poliție”; în același sens, respectiv că inculpatul L.C. i-ar fi spus acestei martore că nu mai are nici o legătură cu societatea M., abia după ce a aflat că C.E.C.-urile eliberate de I.R. nu au acoperire, sunt și declarațiile acestei martore la filele 129, 130 dosar urmărire penală, precum și declarațiile date în fața instanței de fond și a curții de apel; in declarația dată în fața Tribunalului Giurgiu, în prezenta cauză (f. 139), martora arată că la prima întâlnire cu I.R.

și inculpatul L., fiecare dintre ei a lăsat câte două numere de mobil, urmând ca ea să le comunice prețurile articolelor solicitate verbal; la acele numere de telefon, martora a vorbit atât cu inculpatul L.Ș., cât și cu I.R.A. și le-a comunicat prețurile și a arătat că după mai multe refuzuri, atât inculpatul cât și I.R. au insistat să le dea marfă chiar și în cantități mai mici decât cele solicitate inițial. Martora nu confirmă apărarea inculpatului în sensul că ar fi avertizat-o să nu livreze marfă către SC M.D.

și chiar arată că a ținut legătura telefonic cu inculpatul L.Ș. până aproape de livrarea mărfii. În toate aceste convorbiri inculpatul o întreba „de ce nu vrea să lucreze cu ei și să le livreze marfa”; martora a precizat că nu ar fi dat marfă societății M. dacă nu intervenea inculpatul L.Ș.M.C., prin T.V. și că inculpatul a sunat-o în mai multe rânduri ulterior, dar fie rugând-o să nu precizeze nimic cu privire la identitatea sa organelor de anchetă, în schimbul intermedierii unei întâlniri cu I.R., fie amenințând-o că va avea grijă de ea dacă mai continuă să declare despre el; in declarația dată în fața Curții de Apel (f. 427-428), martora confirmă cele declarate la urmărire penală, arătând că a fost sunată în mod repetat de către inculpatul L., care i-a propus să cumpere o cantitate mare de mărfuri „modalitatea de plată fiind cea cu file C.E.C.”; ulterior, acesta a micșorat valoarea mărfurilor pe care le cerea, până când martora a fost de acord; de fiecare dată, inculpatul a stabilit ca modalitate de plată fila C.E.C., iar „termenele de plată au fost stabilite telefonic cu inculpatul”; aceasta a făcut următoarea apreciere „din punctul meu de vedere cel care avea autoritate de decizie în cadrul acestei firme era inculpatul L., pentru că numai cu el am discutat toate detaliile legate de vânzarea mărfii și modalitatea de plată și el îmi fusese recomandat”, chiar dacă I.R.A. a fost cel care a ridicat efectiv marfa.

Aceasta a fost ridicată din depozit și facturată la un alt punct de lucru decât cel în care se afla martora, dar în baza acordului și calității acesteia; mai mult decât atât, martora a declarat că după ce a constatat că fila C.E.C. nu are acoperire și l-a tot sunat pe inculpatul L., acesta i-a spus că nu trebuie să mai sune, amenințând-o că o pățește; ulterior, martora a aflat de la șoferul inculpatului că marfa ridicată de la societatea sa a fost depozitată la locuința părinților inculpatului; de asemenea, martora a întărit în această declarație, faptul că inculpatul L. a atenționat-o să nu mai dea marfă societății M.D., dar nu înainte de a fi predat ea marfa, ci ulterior; in ce privește activitatea sa legată de această societate, inculpatul L.Ș., în declarația olografă dată în cursul urmăririi penale (f. 143), recunoaște că împreună cu I.R., la intervenția nașului său V.T., s-au deplasat „la punctul de lucru al acestei societăți pentru a ne interesa de prețuri, întrucât R. mi-a spus că are niște lucrări la niște școli și case particulare și vrea să testeze piața, interesându-se de tencuială; când am aflat că R. a cesionat firma, personal am sunat la A.C. spunându-i doamnei L. să nu livreze marfă către această societate, lucru pe care l-a făcut și nașul meu; după o perioadă, am fost sunat de doamna L., întrebându-mă numărul de telefon al lui R., ocazie cu care am întrebat dacă i-a dat marfă, aceasta spunându-mi că nu a livrat absolut nimic; ulterior, am fost contactat de aceasta, care mi-a spus că i-a livrat marfă lui R.

și unei alte persoane”; in declarația dată în calitate de învinuit (f. 140 dosar urmărire penală), inculpatul prezintă o altă variantă a întâlnirii cu reprezentanta SC A.C.: „Am mers cu I.R.A. la nașul meu și acesta ne-a dus la o firmă SC A.C.; I.R. și nașul meu au discutat cu cei de la firmă, iar eu am așteptat într-o piață din vecinătate. Când am plecat mi-au spus că a lăsat o comandă, urmând ca doamna L. să-l contacteze ulterior pe I.R.A.; după circa 2 săptămâni, nașul meu mi-a spus că doamna L. a verificat la bancă plățile firmei și a constatat că valoarea materialelor comandate este prea mare în raport cu plățile făcute de firmă anterior”; de asemenea, declarația este schimbată în ce privește discuțiile ulterioare constatării lipsei de disponibil pentru C.E.C.:

„În iunie sau iulie 2005, m-a sunat doamna L. și m-a întrebat care este numărul de telefon al lui I.R. și adresa, însă nu mi-a spus pentru ce, decât că are o problemă personală; i-am spus adresa și numărul de telefon ale lui I.R.A.; l-am sunat și pe nașul meu și l-am rugat să se intereseze dacă doamna L. i-a dat materiale lui I.R.; aceasta i-a spus nașului meu că nu i-a vândut materiale; peste 2-3 săptămâni m-a sunat din nou doamna L. și atunci mi-a spus că de fapt îi vânduse marfă lui I.R. și că nu-l găsește pentru a plăti; mi-a spus că I.R. a venit să ia marfa cu un bărbat slab și brunet.

I-am spus că nu am nici un amestec și să nu mă mai implice în această problemă.”; si în declarația dată în fața Curții (f. 98), inculpatul recunoaște că a fost împreună cu inculpatul I.R. la societatea la care era patroană o doamnă L.V., unde s-au întâlnit și cu nașul său, însă nu a negociat nici prețul și nici condițiile de plată și susține că în momentul în care a aflat că I.R. a vândut firma personal a anunțat-o pe reprezentanța societății că a avut loc preluarea firmei și că nu-l cunoaște pe cel căruia i-a fost vândută; martorul C.M.I., în declarația olografă (f. 149, dosar urmărire penală), privitor la tranzacțiile efectuate cu SC A.C.

SRL, arată; „La începutul lunii iulie 2005, I.R. mi-a spus că L.Ș.M.C., prin intermediul unei cunoștințe, a aranjat să achiziționăm diferite materiale de construcții (gresie, faianță, obiecte pentru instalații sanitare) de la SC A.C. SRL București; din discuția cu I.R. am înțeles că administrator al societății era o femeie, pe nume L. și că urma să luăm marfa cu plata la termen prin file C.E.C.; prima zi după aceasta, R. s-a deplasat la București, a vorbit cu un reprezentant al societății și a lăsat două file C.E.C. semnate de către mine, fără a fi menționată suma; a doua zi ne-am deplasat la punctul de lucru al SC A.C.

SRL, împreună cu un autocamion închiriat din Giurgiu, am încărcat marfa de la depozitul societății, după care am plecat împreună cu R. și nu cunosc unde a fost transportată această marfă. Atunci R. mi-a spus că aceasta va fi depozitată la L.C. acasă și urmează să o folosim pentru următoarele contracte”; declarația aceluiași martor în fața Curții este apreciată de instanță ca fiind nesinceră acolo unde revine asupra susținerilor sale făcute în mod constant pe parcursul mai multor ani și neagă existența vreunei colaborări a inculpatului în desfășurarea relațiilor comerciale, cât și intervenția inculpatului de a prelua SC M.D.

SRL; totuși, în această declarație, martorul arată că I.R.A. i-a spus că el a fost prezentat martorei R.L.V. de către inculpat, tot inculpatul prezentându-l și altor diverși patroni ai societăților comerciale cu care societatea SC M.D. SRL desfășura activități comerciale; martorul I.R.A., în declarația olografă de la fila 157 verso, dosar urmărire penală, arată: „Referitor la SC C. SRL București, menționez că în luna martie 2005, împreună cu L.C., prin intermediul lui T.V., ne-am deplasat la punctul de lucru al acestei societăți și am purtat discuții cu administratorul SC A.C.

SRL, pe nume L., în vederea achiziționării unui tip de tencuială exterioară, pentru un client, care datorită condițiilor atmosferice nu mi-a putut fi livrată: reprezentantul firmei B. s-a deplasat la Giurgiu pentru a verifica starea construcției și condițiile în care s-a folosit produsul. După aceasta (am mers - n.n.) împreună cu L.C., pentru a achiziționa faianță. Atunci, din discuțiile purtate cu administratora, am căzut la înțelegere asupra termenului de plată, a instrumentului de plată și a livrării mărfii; după o perioadă de timp, m-am prezentat cu C.M. la punctul de lucru din Valea Cascadelor, unde am achiziționat gresie și faianță, urmând a achiziționa și parchet; pentru marfa ridicată, C.M. a lăsat ca și garanție, două file C.E.C. barat, semnate de el; marfa a fost încărcată într-un camion marca M.

și a fost transportată la Giurgiu; nu cunosc destinația mărfii.”; în declarația dată în fața Curții (f. 247 verso), martorul a confirmat faptul că a fost împreună cu inculpatul Lupu la firma „unei doamne L.”, însă nu și-a mai amintit dacă inculpatul a întocmit sau nu vreo comandă de marfă; martorul V.T. (f. 169 verso dosar urmărire penală), audiat la propunerea inculpatului, conform cererii acestuia de la fila 168 dosar urmărire penală, a declarat următoarele: „În primăvara anului 2005, L.C. mi-a spus că știe pe cineva care vrea să cumpere materiale de construcții prin plata cu file C.E.C. la termen și m-a rugat să-i recomand de unde ar putea cumpăra marfa respectivă.

Peste câteva zile am mers împreună cu L.C. și I.R. la doamna L., unde aceștia au discutat despre cumpărarea de materiale pentru realizarea unor lucrări de construcții, însă nu știau exact ce materiale le trebuie și nici cantitățile. S-a convenit să revină ulterior și să spună exact ce materiale vor; peste vreo 2 zile, i-am însoțit, din nou, pe L.C. și I.R. la doamna R.L. și au spus ce materiale vor și în ce cantități. Condițiile de plată fuseseră stabilite la prima întâlnire”; „precizez că nu-l cunoaștem pe I.R., ci doar pe L.C.

În discuțiile care au avut loc între L.C., I.R. și R.L., I.R. s-a prezentat ca patron al firmei SC M.D. L.C. i-a spus doamnei R.L. că I.R. are lucrări de executat, întărind afirmațiile acestuia.”; același martor, care este și nașul inculpatului, audiat de către curte (f. 645), a arătat din nou că inculpatul personal l-a întrebat dacă poate să-i recomande vreun furnizor de materiale de construcții, pentru că „voia să meargă cu cineva care efectua mai multe construcții în Giurgiu și care voia să ia mai multe materiale odată”; la o zi sau două după aceea, s-a întâlnit în București cu inculpatul L. care era împreună cu I.R., și au mers la magazinul SC A.C. al cărei administrator era doamna L., unde l-a prezentat pe inculpatul L. ca fiind finul său și pe R. ca fiind prieten sau cunoștință; martorul arată că, deși anterior făcuse afaceri cu societatea menționată, după telefoanele de reproș ale martorei R.L., nu a mai avut afaceri cu ea.

Această atitudine poate fi explicată de declarația martorei menționate care a arătat că V.T. i-a cerut un procent de 3% din valoarea mărfii pe care urma să vândă către SC M.D.; deși declarația dată în fața curții conține mai puține detalii despre tranzacția efectuată cu ajutorul inculpatului la societatea SC A.C., iar subiectivitatea decurgând din relația apropiată cu inculpatul și încercarea nașului acestuia de a-i ușura situația juridică finului său, poate constitui o explicație referitoare la unele contradicții cu declarația dată la urmărirea penală, curtea se va întemeia pe acea primă declarație, dată la un moment mult mai apropiat de data săvârșirii faptei, cu atât mai mult cu cât martorul, în partea finală a declarației dată în fața curții, a precizat că își menține „declarația dată la poliție”;

în declarația dată în fața Tribunalului Giurgiu la data de 4 ianuarie 2007 (f. 94), inculpatul recunoaște că ar fi dat „o singură recomandare” prin intermediul unor prieteni anumitor firme; in ce privește SC A.C. SRL București, inculpatul a recunoscut că a făcut recomandare, dar că a retras-o anunțând-o pe reprezentanta firmei R.L. să nu mai colaboreze cu firma M.D., deoarece administratorul vânduse firma.

3. În ce privește societatea - parte civilă SC C.P.A. SRL București, al cărei administrator este martorul N.M., acesta arată, în declarația de la urmărire penală (f.

35) că inculpatul L.Ș.C. este cel care l-a însoțit pe I.A.R., inculpatul fiind „omul din umbră” care, după părerea martorului, „este creierul acestei înșelătorii”; același martor a precizat expres că: pentru „marfa de pe factura am fost rugat de numitul L.Ș.C., telefonic, să o livrez mai repede că era comandă pentru el personal”; în declarația dată sub prestare de jurământ în cursul urmăririi penale (f. 131,132), martorul N.M. a arătat că la firma lui s-a prezentat un anume I.S., care i-a spus că deține o mare suprafață de teren arabil și bălți în județul Giurgiu și că firma M. este una serioasă, că președinte este un anume L.C. care are ca asociat pe I.R.A.

„La toate livrările a venit I.R.A. care a fost însoțit de câteva ori și de L.C. Aceștia mi-au dat impresia că sunt asociați și chiar mi-au spus că firma merge bine și că au multe lucrări în județul Giurgiu. La ultima livrare, m-a sunat L.Ș.M.C. care mi-a spus că-i trebuie pentru el personal rigips, profile și vopsea și că urma să vină un șofer cu un autocamion pentru a ridica marfa”; după ce a constatat că ultimele C.E.C.-uri nu aveau acoperire, martorul a sunat pe inculpatul L.C. care i-a spus să ia legătura cu I.R.

„întrucât el se ocupa de partea financiară a firmei”. Ulterior, întâlnindu-se cu I.R., acesta i-a spus „că toată această afacere este condusă de L.C. și că el nu are bani nici de mâncare”; in declarația de la fila 133, același martor arată că I.S. i-a spus că la SC M. „director este domnul L.C. care ar fi judecător în Giurgiu și că pot fi liniștit de legalitatea afacerii”. In aceeași declarație, martorul arată că „La unele livrări a fost prezent și L.C., care mă ruga să urgentăm încărcarea mărfii respective”, precizând că la data de 24 iunie 2005, a fost contactat telefonic de inculpat care l-a rugat „să-l încarce mai repede pe șoferul care s-a prezentat să ridice marfa, motivând că este pentru el personal”; in declarația dată de martorul N.M. la data de 20 martie 2008, în fața Tribunalului Argeș (f. 164), acesta precizează, însă, că inculpatul nu s-a prezentat niciodată ca fiind judecător, însă a aflat acest lucru de la I.R., și că toată afacerea a negociat-o cu I.R.A.; audiat fiind de către Curtea de Apel Pitești, martorul a confirmat, din nou, că inculpatul L. personal a venit la societatea sa și i-a spus că R.

și C. au afaceri cu tablă pentru acoperit școli în județul Giurgiu și că sunt serioși, că la un moment dat l-a sunat inculpatul L. personal, spunându-i să-i trimită rigips, profile și alte materiale de construcții, deoarece își amenaja un birou, marfă pe care inculpatul nu i-a plătit-o, nefiind plătită de nimeni, deoarece suma corespunzătoare se regăsea „pe C.E.C.-ul fără acoperire lăsat de I.R.A.”; martorul a mai arătat că de la cunoștințele sale din Giurgiu a aflat că inculpatul se ocupa de înființare de societăți și că părerea sa personală este „că inculpatul este creierul afacerii, iar martorul C. i-a confirmat acest lucru, spunându-i și că a cumpărat firma la influența inculpatului; martorul I.R.A., în declarația olografă dată în cursul urmăririi penale (f. 158 verso, 159), arată:

„Referitor la SC C. SRL București, în cursul lunii mai, m-am prezentat prin intermediul lui I.S., care mi-a înlesnit o relație comercială cu SC C. SRL, de unde am achiziționat în mai multe rânduri tablă zincată, lăsând pentru fiecare transport file C.E.C.; la primele aprovizionări m-am prezentat cu numitul L.Ș., având calitatea de prieten; de fiecare dată, marfa a fost transportată de mijloace de transport închiriate; o parte din marfă a fost descărcată în prezența mea și a lui L.C. în cartierul Ferentari”; în declarația dată în fața Tribunalului Giurgiu la data de 15 februarie 2007, în prezenta cauză, I.R.A. a declarat că la SC C. a fost împreună cu inculpatul și cu un domn I., care l-a prezentat pe inculpat ca magistrat asistent la Tribunalul Giurgiu”;

„la SC C. SRL cred că inculpatul m-a însoțit de 2 ori sau o dată la ridicarea mărfurilor”; în declarația dată în fața Curții de Apel Pitești (f. 247), martorul arată: „este adevărat că la Chitila și la alte firme din București am mers cu L.; de la Chitila am luat tablă și am fost împreună cu L., pentru că mie nu mi se dădea fără bani cash; acolo inculpatul L. s-a prezentat ca fiind judecător”; „atunci când am fost cu L. am luat marfă și am obținut plata cu C.E.C.-uri, dar nu știu dacă aș fi obținut sau nu aceeași modalitate de plată dacă aș fi fost singur”;

„este posibil să fi fost de 2-3 ori împreună cu inculpatul L. la această firmă C.; martorul C.M., angajat la firma SC C.P. SRL ca manipulator (încărcător-descărcător de mărfuri) în declarația olografă dată în cursul urmăririi penale (f. 161), arată: „în perioada mai-iunie 2005, am participat la încărcarea-descărcarea tablei livrată către SC M.D. SRL Giurgiu; marfa a fost livrată în prezența reprezentantului I.R., iar la destinație, unde descărcam marfa, ne aștepta de fiecare dată domnul L.Ș.M.C., care coordona locul și cantitatea unde va fi descărcată; o dată marfa a fost descărcată în București, în cartierul Ferentari, iar alte dăți în Giurgiu la diferite adrese; la prezentarea fotografiei aparținând lui L.C.M.

îl recunosc ca fiind persoana care a coordonat întreaga activitate a mărfii”.

Curtea a constatat că fotografia de la fila 138 dosar urmărire penală, prezentată martorului pentru recunoaștere, este o fotografie mărită, făcută în luna septembrie 2003, astfel încât caracteristicile fizionomiei inculpatului sunt identice cu cele de la data recunoașterii făcută de către martor, respectiv 21 noiembrie 2005, fiind foarte asemănătoare și cu fizionomia inculpatului în prezent, cu excepția mustății.

În consecință, curtea a apreciat că probabilitatea confundării acestui bărbat din fotografie cu altă persoană - I.R.A. sau C.M., care au o cu totul altă constituție și fizionomie, este exclusă.

Martorul C.M., fiind audiat sub prestare de jurământ la data de 1 februarie 2006, în prezența unui avocat, a aratat, de asemenea, că inculpatul L.C. a fost implicat activ în tranzacțiile efectuate de SC M.D. SRL cu SC C. SRL, el fiind cel care coordona tranzacțiile și se ocupa de repartizarea mărfii: „În perioada mai-iunie 2005, am participat la încărcarea și descărcarea materialelor de construcție (tablă, ciment) livrate SC M.D. SRL. La fiecare livrare a participat I.R.A. și odată a fost de față și L.Ș.C.”. „La prima livrare a fost și L.C. Despre acesta mi-a vorbit I.R. care mi-a mai spus că L.C. este șeful lor și că este judecător sau procuror, iar el se ocupă doar de transport, fiind omul de încredere. De fiecare dată I.R. însoțea transportul mărfii la destinație, mergând înaintea noastră cu un autoturism. Acesta ținea legătura prin telefon cu L.C. La un transport L.C. m-a așteptat în dreptul unei benzinării în localitatea Daia. A vorbit cu I.R., iar acesta mi-a spus că trebuie să mai luăm doi băieți care să ne ajute la descărcarea materialelor, după care ne-a condus la o adresă din municipiul Giurgiu, unde am descărcat marfa. Declar că alte două sau trei transporturi le-am făcut în cartierul Ferentari, la aceeași adresă, unde locuiau niște țigani. Precizez că transporturile se făceau de regulă noaptea. La primul transport, când a fost prezent și L.C., am văzut că nu avea un mijloc de transport și am mers la L.C. și i-am spus că știu eu pe cineva care are o furgonetă și care poate face cursa. Am sunat persoana respectivă și am pus-o în legătură cu L.C. pe telefonul lui L.C. Aceștia s-au înțeles și transportul s-a făcut cu mașina respectivă. Ioan Răzvan mi-a spus că marfa este a lui L.C.”.

În consecință, declarațiile aceluiași martor, date în fața Tribunalului Argeș la data de 20 martie 2008 și în fața Curții de Apel (f. 429), în care a susținut că nu inculpatul este persoana care s-a prezentat la societatea la care era angajat pentru a ridica marfă și nici cel care i-a așteptat la locul de descărcare, nu corespunde adevărului. Cum aceste declarații sunt date la un interval mare de timp de la data săvârșirii faptei, iar martorul a precizat că „a recunoscut fotografia inculpatului singur fără a fi sugerată recunoașterea de către organele de poliție”, coroborat și cu faptul că în declarațiile anterioare martorul oferea multiple detalii despre derularea activităților în care a fost implicat, inclusiv cel privind faptul că el s-a oferit să intermedieze pentru inculpat o discuție cu o persoană care deținea o furgonetă, Curtea apreciază că martorul nu a prezentat nici un motiv plauzibil pentru schimbarea declarației sale și că respectivele contradicții se datorează trecerii timpului și estompării evenimentelor în memoria martorului.

De asemenea, martorul C.M.I., în declarația dată în fața Tribunalului Giurgiu în prezenta cauză (f. 137), a aratat că la firma SC C.P. SRL București, s-au prezentat el, I.R. și L.C., „relația fiind stabilită printr-un anume I. cu care a vorbit inculpatul L.Ș.C.”. „Inculpatul s-a prezentat ca fiind șeful nostru, adică al meu și al lui I.R. Împreună cu administratorul societății, domnul N., s-a stabilit termenul de plată și instrumentul de plată cu care urma să plătim, totodată s-a stabilit ce mărfuri urmau să fie livrate. La negocieri au participat L., I.R. și domnul I. care lucra în Ministerul Industriilor, în calitate de secretar”. „Mărfurile preluate de la SC C. de valorificarea lor s-a ocupat L.Ș.M.C.” - aspect pe care martorul îl știe de la I.R.

Martorul F.M., audiat la data de 23 ianuarie 2006, în Dosarul nr. 2741/2005 (f. 159), a arătat că I.R. și C. au venit însoțiți de două ori de câte o altă persoană, din care una s-a recomandat ca „procuror sau judecător” și că se numește L., acesta garantându-i lui N., verbal, „că cei doi inculpați sunt serioși și nu sunt escroci”.

Martorul I.S. (f. 589), audiat fiind de curte la cererea inculpatului, a aratat că, știindu-l pe N.M., care avea un depozit de materiale de construcții, a mers împreună cu inculpatul L. și cu administratorul SC M.D. și l-a recomandat „pe L. ca fiind un om serios care voia să cumpere tablă”, deoarece pe administratorul de la SC M.D. îl cunoștea „din vedere” și nu pe acesta l-a recomandat ca fiind de încredere. Acest martor a arătat că inculpatul i-a spus că vrea să ia materiale pentru că și el împreună cu administratorul societății M.D. vroiau să facă lucrări de acoperire cu tablă a unor școli, exprimare care denotă interesul direct al inculpatului în această afacere și inclusiv implicarea sa în activitatea comercială a SC M.D. și în prejudicierea societății SC C.

În ce privește această societate, în declarația olografă, dată la urmărire penală (f. 145), inculpatul a aratat: „La sfârșitul lunii aprilie 2005, I.R. m-a rugat dacă știu pe cineva la București pentru a achiziționa tablă zincată, care-i trebuia pentru un acoperiș la o școală, fapt pentru care l-am rugat pe domnul I., o cunoștință mai veche, dacă poate să-l ajute în acest sens. Acesta s-a prezenta la SC C. și a intervenit pentru a-i livra 2-300 foi tablă zincată către SC M.D., marfă care a fost achitată în 2-3 săptămâni.

Atunci m-am deplasat și eu cu domnul I. și am luat legătura cu reprezentanții SC C.; de asemenea, în aceeași declarație scrisă de mână, inculpatul a confirmat susținerea martorului N.M. privind faptul că i-a cerut marfă pentru el personal: „În cursul lunii iunie am luat legătura telefonic cu reprezentantul SC C., m-am interesat de niște prețuri, întrucât eram cu apartamentul în renovare și voiam să cumpăr ceva de la dânsul, acesta spunându-mi că nu are mașină și nici marfa solicitată, urmând să luăm legătura peste câteva zile”; din declarația inculpatului, coroborată cu cea a martorului N., dar și a martorului M., precum și cu filele C.E.C. fără acoperire emise către societatea acestuia, a rezultat că, deși inculpatul a susținut că el nu a mai fost implicat în vreun fel în activitățile firmei, după ce I.R. nu a mai administrat SC M.D., totuși, în cursul lunii iunie 2005, deși C.M. preluase administrarea societății încă de la 13 mai 2005, inculpatul își comanda pentru el personal materiale de construcții, plata acestora făcându-se cu filă C.E.C. emisă de aceeași societate; in declarația dată în calitate de învinuit, în prezența apărătorului ales, inculpatul a declarat următoarele:

„La două zile după refuzul doamnei L. de a-i vinde materiale lui I.R.A., l-am recomandat pe acesta unui prieten - I.S., fost director la SC C. SA Giurgiu, actualmente funcționar în Ministerul Industriilor, să-l ducă la diverse firme cu materiale de construcție, de unde să cumpere la prețuri mai mici. Ulterior, I.S. mi-a spus că l-a dus pe I.R.A. la mai multe firme cu vânzare en gross. Nu cunosc denumirile firmelor respective, dar știu că a cumpărat tablă de la C. și fier beton de la M.; in această declarație, însă, inculpatul a prezintat o altă versiune a implicării sale în legătură cu această firmă:

„O dată am mers și eu cu I.R.A. și I.S. al SC C., însă am rămas la mașină neparticipând la discuții. Am aflat, însă, de la ei că urmau să cumpere de aici 300 foi tablă zincată, cu plata în 7-10 zile”; în declarația dată în fața Tribunalului Giurgiu la data de 4 ianuarie 2007 (f. 94), inculpatul recunoaște că „La firma C.P. SRL, al cărei administrator este domnul N., a făcut o recomandare prin intermediul unui prieten, I.S., la rugămintea lui I.R.A., care i-a spus că are o lucrare cu o școală și că are nevoie de niște tablă zincată”.

Inculpatul a susținut, însă, că prima livrare de marfă a fost plătită, aspect confirmat atât de I.R. cât și de martorul I., iar despre transporturile ulterioare nu a avut cunoștință; in declarația dată în fața Curtii inculpatul a recunoascut că a fost împreună cu I.R. la două societăți, printre care și SC C. și arată că, deși la firma domnului N. a fost de două ori, nu a asistat niciodată la ridicarea mărfurilor; aceste susțineri sunt infirmate de declarațiile martorilor redate mai sus, care atestă faptul că inculpatul personal a coordonat în mai multe rânduri atât achiziționarea mărfii, cât și transportul și valorificarea ei, mai multe persoane arătând că inculpatul a determinat descărcarea mărfii, atât în Giurgiu, cât și în București, în cartierul Ferentari.

În consecință și activitatea de instigare la înșelăciunea săvârșită în dauna acestei firme trebuie reținută în sarcina inculpatului.

4. În ce privește societatea SC C. SA Craiova, martora P.V., director economic la această societate, a arătat în declarația de la urmărire penală (f.

63) că societatea SC M. SRL Giurgiu, a fost reprezentată la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de către I.R.A., însă acesta era însoțit de un alt bărbat „pe nume C., pe care l-a prezentat ca fiind un delegat al societății, care se va ocupa în continuare de relațiile de colaborare dintre cele două societăți”; în declarația dată în fața Tribunalului Argeș (f. 163), deși martora a arătat că-și menține declarațiile date în faza de urmărire penală, a precizat că nu știe nimic despre alte persoane decât cei doi bărbați ale căror copii de pe buletine au rămas la societate, deci nu știe nimic nici despre inculpatul L.;

în declarația dată în fața Curtii (f. 503), martora a revinit asupra declarației dată la tribunal, arătând că „nu știe cum i-au fost puse întrebările de a dat acele răspunsuri” și a arătat în mod repetat că îl recunoaște pe inculpatul prezent în sală ca fiind persoana care l-a însoțit pe unul dintre cei doi (I.R.A. și C.), că dacă a scris că acea persoană se numea C., în declarația de la urmărirea penală, acest lucru este corect, și a arătat: „cu siguranță inculpatul a venit la societatea noastră când s-a încheiat contractul” și că ulterior a aflat că tot el s-a ocupat de transportul mărfii, că fila C.E.C. a fost lăsată la momentul ridicării mărfii; martora T.M.D., având calitatea de economist la SC C.

SA, în declarația de la urmărire penală (f. 70), a arătat că numitul I.R.A. este cel care s-a prezentat în mai multe rânduri la sediul societății sale. La momentul emiterii facturii, s-a menționat numele delegatului C.M.I., cu pretextul că acesta ar fi „noul director de marketing” al SC M. SRL, însă filele C.E.C. au fost semnate și ștampilate în prezența sa de către I.R.A., care a și completat rubricile C.E.C.-ului, cu excepția celor privind datele trăgătorului, însă, era vorba despre file C.E.C. eliberate de Sucursala C.E.C.

Giurgiu, deși inițial I.R.A. a intenționat să completeze o filă C.E.C. pe care o avea eliberată de R.B.; așa cum se și observă din cele două file C.E.C. existente în original la pag. 73 și 74 dosar urmărire penală, acestea fac parte din carnetul de file C.E.C. eliberat de Casa de Economii și Consemnațiuni - Sucursala Giurgiu, carnete C.E.C. care ar fi trebuit în mod normal să se afle în posesia administratorului legal care la acel moment era C.M.I.; din declarația martorului I.R.A., dată în fața Curții de Apel Pitești (f. 248), a rezultat, însă, că acesta a fost la SC C. fără inculpat.

Faptul că inculpatul s-a ocupat efectiv de afacerile firmei SC M.D. SRL derulate cu societățile pentru care a fost analizată situația de fapt anterior, rezultă și din declarațiile altor martori care cunosc aspecte despre preocupări similare ale inculpatului.

Astfel, martorul R.M.C., audiat la cererea inculpatului în cursul urmăririi penale (f. 171 verso) a aratat că, după ce l-a rugat pe L.C., de la care preluase funcția de manager de proiect în cadrul O.N.G.-ului Asociația S., să-i găsească clienți pentru a prelua contractul de leasing a celor două autoturisme V.C. ale asociației, au venit la el atât I.R.A., cât și C.M. care au închiriat autoturismele plătind lunar o sumă egală cu rata de leasing. În momentul în care aceștia nu au mai plătit rata, martorul a luat legătura cu L.C., care „l-a asigurat că se va rezolva și a luat legătura cu I.R.A.”; inculpatul a coordonat activitatea celor doi administratori ai societății pentru ca acest martor să beneficieze de banii obținuți din vânzarea mărfurilor luate prin SC M.D., aspect care rezultă din cele arătate în continuare în declarație:

„Am mers cu L.C. la o firmă de unde I.R. și C.M. luau materiale (ciment) și L. i-a zis lui I.R. să-mi dea banii. I.R. mi-a spus că îmi dă banii, îndată ce C.M. vinde marfa. Nici până în prezent nu mi-a dat banii”. „pe I.R. mi l-a prezentat L. ca fiind o persoană de încredere, motiv pentru care eu i-am închiriat cele două autoturisme. Am fost de față când C.M. l-a rugat pe L.C. să-i cumpere marfa (materiale de construcții) și astfel să-mi achite chiria. Și altă dată am auzit discuții aprinse între L.C. și C.M. pe aceeași temă a vânzării materialelor”; martorul M.T.F. (f. 165 dosar urmărire penală) a declarat că, în calitate de patron al SC G., cunoscându-l pe inculpatul L.M.C. de la sfârșitul anului 2004, începutul anului 2005, a cumpărat de la firma lui, care era dealer al firmei de telefonie mobilă Z., circa 20 telefoane mobile pentru SC G.

De asemenea, martorul arată că „În cursul lunii iunie 2005, L.Ș.M.C. m-a sunat și m-a rugat să-l las să parcheze un camion cu marfă în incinta atelierului din str. G., aparținând SC G. SA, fiind de acord cu acest lucru, deoarece era vorba doar de o noapte; în declarația olografă a acestui martor (f. 166 dosar urmărire penală), acesta a detaliat despre momentul în care inculpatul L.C. i-a cerut să permită parcarea unui camion cu marfă: „În cursul lunii iunie, am fost contactat telefonic de numitul L.C. în jurul orelor 20,00, care m-a rugat să-l ajut să lase un camion cu marfă in incinta atelierului firmei.

Acesta mi-a solicitat acest lucru prin prisma faptului că atelierul era asigurat cu pază și în mașină avea marfă, fiindu-i frică să lase mașina în parcare, atât pentru marfă, cât și pentru siguranța mașinii. După câteva minute de la prima convorbire, m-a sunat din nou și mi l-a dat la telefon pe paznicul din acea seară, B.I., pentru a-i confirma aprobarea de a lăsa camionul în acea seară în incinta atelierului”. „Știam despre L.C. că are o societate, fără a ști denumirea acesteia și obiectul de activitate”; din declarația acestui martor a rezultat, din nou, că susținerile inculpatului în sensul că după preluarea societății de către C.M. nu a mai avut nici o legătură cu activitatea firmei, nu corespund realității, câtă vreme C. a devenit administrator la data de 13 mai 2005, iar martorul relatează despre cererea inculpatului de a-i permite parcarea unui camion de marfă în luna iunie 2005.

În confruntarea realizată în cursul urmăririi penale între inculpat (asistat de avocat ales) și I.R.A., acesta din urmă a declarat, ca și în declarația dată în fața Tribunalului Giurgiu, în Dosarul nr. 2741/2005 (f. 129), că afacerile SC M.D. SRL s-au derulat urmare hotărârii luată împreună cu L. și C., societatea fiind „administrată de L.”, iar plata pentru C.E.C.-urile semnate de el în alb urma a fi făcută de L. și T.; în confruntare, martorul a detaliat situația, arătând că a împrumutat de la inculpat mai multe sume de bani pentru cumpărarea de materiale de construcții. „Ca să se asigure că banii îi folosesc la cumpărarea de materiale, a mers cu mine la SC M. SRL, de unde am cumpărat profile din aluminiu”. În ce privește preluarea firmei de către C.M., acesta, inițial, ar fi refuzat, însă, „ulterior C. mi-a spus că a vorbit și cu L.C. și că este de acord să preia firma. Eu găsisem o lucrare în comuna Răsuceni și urma să o executăm împreună, iar L.C. să ne sprijine cu bani și la încheierea contractelor”. „La achiziționarea materialelor am fost și eu și C.M. și L.C.”. „Condițiile de plată cu furnizorii de materiale au fost stabilite fie de mine, fie de C. sau de L.C.”. „De transport ne-am ocupat și eu și C.M., și L.C.”; la toate acestea, inculpatul a replicat doar următoarea frază: „Nu am discutat eu cu reprezentanții firmelor respective despre condițiile de plată, ci eu doar i-am recomandat ca fiind o firmă solvabilă”.

În consecință, inculpatul nu a negat nici faptul că i-a însoțit pe cei doi reprezentanți legali ai firmei la societățile cu care se făceau tranzacțiile, nici că s-a ocupat de transportul și vânzarea mărfii, ca și de afacerile firmei SC M.D. în general, și nici măcar că el era cel care plătea transportul și pe I.R.A. sau C.M. cu sume infime de bani pentru serviciile pe care le făceau; or, în condițiile în care inculpatul a prezintat ca variantă personală faptul că îl împrumuta cu bani pe I.R.A. pentru activitatea firmei, atunci chiar și numai această prezentare a firmei ca fiind una „solvabilă” reprezintă o inducere în eroare a reprezentanților părților civile în sensul alin. (1) al art. 215 C. pen.

Calitatea de instigator la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, ca persoană care determină pe alții să desfășoare activitate ilegală, rezultă foarte clar din modalitatea în care în aceeași confruntare I.R.A. arată îndrumările și ajutorul dat de inculpat: „Când plecam să luăm materialele, L.C. îmi da bani de drum, 500.000 - 1.000.000 lei. Când aveam nevoie de bani pentru a-mi asigura existența, primeam de la L.C. sume de bani mai mari, până la 7.000.000 lei, bani care nu trebuia să-i restitui”.

În declarația dată în fața Tribunalului Giurgiu la data de 15 februarie 2007, martorul I.R.A. a recunoascut, de asemenea, existența unei înțelegeri cu inculpatul L. în legătură cu implicarea acestuia în activitatea firmei, chiar dacă de această dată nu mai este atât de categoric privind rolul de coordonator al inculpatului L.: „Este adevărat că a existat o convenție între mine, C. și inculpatul L., în sensul că acesta din urmă să finanțeze activitatea firmei, dar aceasta se referea la finanțarea unei lucrări de mare anvergură”, dar nu și-a mai amintit să se fi stabilit vreo cotă de participare la profitul din aceste lucrări.

Oricum, inculpatul urma să-i ajute „cu sfaturi juridice la încheierea contractului”, iar finanțarea numai dacă ei nu puteau să finanțeze lucrarea. „Participarea la profit de pe urma acestor lucrări urma să se stabilească ulterior, după încheierea lucrărilor, inculpatul urmând să participe la profit doar în situația în care ar fi finanțat o parte din lucrări”; în aceeași declarație, martorul a aratat explicit că „Inculpatul a știut ce sume de bani se află în contul societății, știind aceasta de la mine, întrucât îi spuneam dacă am bani sau nu să plătesc anumite mărfuri pe care le achiziționasem.” De asemenea, martorul a aratat că vorbea foarte des la telefon cu inculpatul și discutau despre ce mărfuri cumpărase; in declarația dată în fața Curții de Apel Pitești, martorul I.R.A. (f. 246-248), a recunoscut că a împrumutat sume mari de bani de la inculpat în mai multe rânduri și recunoaște că, dat fiind faptul că la un moment dat s-a ivit posibilitatea de a lua o lucrare foarte mare pentru care nu avea bani, iar inculpatul nu voia să-i dea bani cu împrumut, s-a consultat cu C., care era la acel moment angajatul său, să-i dea inculpatului un procent din ce vor încasa pentru lucrare, lucru pe care i l-a spus și inculpatului, însă fără a-i preciza exact procentul ce-i va fi dat, iar pentru acea lucrare inculpatul i-a împrumutat cu 60.000.000 lei, din care a cumpărat aluminiu pentru ferestre și apoi, cu circa 100.000.000 lei, pentru transport și cheltuieli zilnice; deși susține că martorul C.M.I. a înțeles greșit că inculpatul i-ar fi spus că urmau să desfășoare activitatea în societate, sub directa lui îndrumare, a declarat că inculpatul l-a ajutat, recomandându-i inginerul care să-i facă situația de lucrări, persoane pentru întocmirea documentelor care i se cereau de către primărie, inclusiv măsurători și că, personal credea că inculpatul „făcea această legătură cu persoanele care aveau calificarea necesară, gândindu-se, probabil, la procentul pe care urma să-l obțină”; acest martor a dat detalii și despre acele autoturisme V. de culoare roșie sau vișinie pe care martorii din dosar le-au indicat ca fiind folosite de către inculpat și de către persoanele care contractau sau însoțeau transportul de marfă, arătând că inculpatul a avut o astfel de mașină și că erau situații în care inculpatul folosea mașina martorului și invers.

De asemenea, inculpatul mai avea și un microbuz de 9 locuri tot de culoare vișinie, cu care, de obicei, erau transportate uneltele folosite în construcții și că, în acesta s-a pus și marfă, „obiecte mici, chiuvete, cutii de vopsea, posibil și aparatură electrocasnică”. „Acest microbuz stătea parcat de obicei în spatele blocului inculpatului”; martorul a confirmat implicarea inculpatului în Fundația S., așa cum susțin și martorii menționați anterior, faptul că inculpatul a plătit ratele pentru microbuz și că fiecare dintre cei trei posesori de autoturisme V.

și-a plătit rata la leasing, deși în acte erau în folosința respectivei fundații, declarație în funcție de care, atât declarația inculpatului cât și cea a martorului T.V. apar ca fiind nesincere, în legătură cu autoturismele folosite de către inculpat, deși corespund realității formale, adică faptului că inculpatul nu a avut în proprietate o astfel de mașină; deși mai puțin acuzatoare la adresa inculpatului decât declarațiile date anterior în cursul urmăririi penale și în cauza în care martorul a fost judecat și condamnat, declarația dată în fața curții aduce suficiente elemente care să convingă asupra sincerității declarațiilor inițiale, iar explicația martorului privind faptul că nu mai poate preciza anumite aspecte despre care a relatat în urmă cu mai mulți ani, în sensul că „nu-și mai amintește acea perioadă pentru că a vrut să o șteargă din memorie”, nu constituie o motivație obiectivă pentru modificarea parțială a declarației; martorul C.M.I., la confruntarea cu inculpatul (asistat de avocat ales) a arătat, de asemenea:

„Când plecam să luăm marfa, L.C. îmi da mie și lui R. 1.000.000 lei bani de drum. Când aveam nevoie de sume mai mari, L.C. ne da și câteva milioane (pentru plata transportului). Ale sume de bani nu am primit” (f. 176 d.u.p); ca și în declarația dată în fața Tribunalului Giurgiu, în Dosarul nr. 2741/2005, fila 130, arată cum s-au derulat afacerile sub îndrumarea inculpatului L.C. și cum a fost convins de către acesta să preia SC M.D. SRL, după ce inițial nu a fost de acord cu propunerea făcută în același sens de către I.R.A., deoarece nu avea încredere în acesta:

„După câteva zile a venit la mine L.C. cu aceeași propunere. L.C. mi-a spus că urmează să luăm mai multe lucrări și că, de administrarea de fapt a societății se va ocupa el, iar eu și I.R. să fim ca angajați. Acesta a mai spus că nu poate să apară el în acte, întrucât are un statut profesional care nu-i permite. Concret, L.C. urma să se ocupe de contractarea lucrărilor, de achiziționarea materialelor și de plata acestora. De asemenea, încasările urma să le facă tot L.C. Înțelegerea cu L.C. a fost ca, din profitul realizat el să ia 70% iar eu și I.R. 30%”.

„De achiziționarea materialelor se ocupa L.C., iar eu și R. ridicam mărfurile și lăsam, C.E.C.-urile pentru plată”. „Cele mai multe transporturi nu au fost însoțite de mine, și de I.R. Domnul L. stabilea unde se transportă marfa. Eu știam că materialele vor fi folosite la lucrările pe care urma să le contacteze L.C. Știu că o parte din materiale au fost depozitate la garajul G. și în cartierul Ferentari din București”; inculpatul a negat în respectiva confruntare că l-ar fi convins pe C.M. să preia firma și a susținut că după ce acesta a preluat-o nu a mai avut nici o legătură cu martorul.

Inculpatul a recunoscut doar faptul că a avut o legătură cu I.R. deoarece acesta îi datora bani din împrumuturi și că l-a însoțit odată la bancă, dar I.R. a depus banii și că tot o singură dată l-a recomandat pe I.R. unor firme menționate în declarația sa; in același sens, a declarat martorul C. și în fața Tribunalului Giurgiu, în prezenta cauză, la data de 12 februarie 2007 (f. 137), arătând că „La majoritatea societăților păgubite, inculpatul L.Ș.M.C. stabilea relațiile”. „Inculpatul mi-a spus că o să lucrăm la aceste obiective sub directa lui îndrumare, dar fără să ocupe vreun post în societate, întrucât deținea funcția de asistent judiciar la Tribunalul Giurgiu și nu-i era permis să exercite alte funcții”.

Martorul a arătat că „A acceptat să preia acțiunile societății SC M.D., la insistențele inculpatului, iar la acel moment a avut loc și convenția despre care a relatat în declarațiile de la urmărirea penală: „cu ocazia preluării de către mine a societății, împreună cu inculpatul și I.R., am stabilit ca banii pentru societate să-i dea inculpatul, urmând ca profitul să-l împărțim în proporție de 70% pentru inculpatul L.Ș.M.C. și 30% eu cu I.R.A., împreună”; acest martor a mai aratat și în fața tribunalului că, în unele cazuri termenele de plată înscrise pe filele C.E.C. erau negociate fie de el, fie de I.R., fie de inculpatul L.Ș.M.C.; martorul S.I., audiat fiind de Curtea (f. 504), a arătat că l-a cunoscut pe inculpat la momentul la care, strângând informații despre SC M.D., pentru că nu i se plătise marfa livrată, a aflat că „de fapt, inculpatul L.C. este capul rețelei celor care l-au înșelat”, afirmație făcută de către reprezentantul unei societăți care-i pusese inculpatului la dispoziție un utilaj pentru a descărca tabla pe care o cumpărase societatea de la firma martorului.

Cu ocazia aceleiași deplasări în Giurgiu, fiind îndrumat de către șoferul său A.M., care i-a arătat curtea unei întreprinderi de transport din Giurgiu de unde luase utilajul pentru descărcarea mărfii, a discutat cu patronul unei firme care i-a spus că inculpatul are „un cabinet de consultanță” unde l-a și găsit pe inculpat, care l-a condus la un atelier spunându-i că acolo este atelierul M.D., „că nu are legătură cu acea firmă, dar că administratorul ei are să-i dea niște bani”. În aceeași zi a fost sunat de către Ioan R.A., iar după discuția cu acesta, în timp ce pleca din Giurgiu a fost sunat de inculpatul L.C., care i-a spus „să nu-i facă probleme că el nu are treabă cu societatea, este magistrat asistent și îi strică imaginea și ar putea fi dat în judecată pentru acest lucru”; acest martor a susținut că de la mai multe persoane a aflat că inculpatul L. este în spatele afacerii firmei SC M.D.

SRL, că știe acest lucru și de la I.R.A. și C. când au declarat, în calitate de inculpați, în fața instanței de judecată și că soția lui R. și mama lui C. i-au spus că din cauza inculpatului cei doi au fost arestați, aspect pe care i l-a confirmat și un partener al său de afaceri, domnul T. din Giurgiu; martorul I.A., fiind audiat de curte (f. 506), a confirmat faptul că a auzit, în timp ce făcea demersuri pentru a-și recupera sumele datorate societății al cărei administrator era, SC M., de la SC M.D., cum polițistului împreună cu care a făcut deplasarea la Giurgiu și la Alexandria și care ancheta cauza în care el formulase plângere penală, o persoană indicată organelor de urmărire penală cu numele de L., când le spunea acestora că I.R.A.

și C. erau contactați periodic de L.Ș.C. și că „numitul L. se ducea cu sacoșa de bani la bancă și plătea CEC-urile pentru mărfurile pe care le ridicau C. și I.R.A.”. Declarația acestui martor, care relatează susținerile unei alte persoane, este apreciată de curte ca fiind sinceră, prin prisma faptului că, deși este administratorul unei societăți păgubite, a declarat că inculpatul L.Ș. nu a venit niciodată să preia marfă sau să facă vreo plată pentru SC M.D. SRL, a spus că nu poate să știe dacă C. sau R.A. au primit sau nu instrucțiuni de la altcineva, deci nu a încercat să inducă vreo legătură între inculpatul L.

și prejudiciul suferit de societatea sa, ci a făcut doar o relatare a celor pe care le-a cunoscut de la o altă persoană; chiar și martorul I.S. (f. 589) audiat fiind de curte la cererea inculpatului (f. 507), a declarat că inculpatul L., știind că martorul efectua lucrări de construcții pentru școli, a venit la el împreună cu administratorul de la SC M.D. și l-a întrebat de unde ia materiale „pentru că și ei voiau să facă lucrări de acoperire cu tablă a unor școli”, folosind pluralul la persoana I: „ca să acoperim niște școli sau trebuie să acoperim niște școli”, modalitate de exprimare care, în opinia curții, reflectă interesul direct al inculpatului în realizarea lucrărilor respective.

În drept - a statuat Curtea - în conditiile in care inculpatul personal s-a prezentat sub diverse calități mincinoase: administratorul sau directorul SC M.D. SRL, respectiv ca judecător, sau a contribuit la întărirea convingerii părților civile cu privire la calitatea sa mincinoasă, fără a infirma atunci când alte persoane în prezența sa îi atribuiau funcții pe care nu le avea, precum și prin faptul că îi prezenta pe alții în mod mincinos: spunând că martorii C. și I.R. erau angajații lui sau că erau oameni de afaceri de încredere, deși chiar acesta din urmă recunoaște că a fost nevoit să transmită firma către C.M. tocmai pentru că oamenii nu mai aveau încredere în el, sau că erau solvabili, când el știa că nu aveau bani de materiale, personal împrumutându-le sume de bani, toate acestea elemente de fapt se regăsesc în varianta agravantă de instigare la inselaciune in conventii prin folosire de calitati mincinoase si emitere de cecuri stiind ca pentru valorificarea lor nu exista provizia sau acoperirea necesara prevăzută de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2) si (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Nu se poate retine si alin. (5) al infractiunii referitor la „consecinte deosebit de grave” - a stabilit Curtea - deoarece, totalizând prejudiciile produse celor 4 societăți în legătură cu care s-a făcut descrierea faptei în rechizitoriu, așa cum au fost stabilite ele prin hotărârea de condamnare a autorului faptei, prejudiciul total ce poate fi imputat inculpatului în prezenta cauză nu depășește limita prevăzută de art. 146 C. pen., ridicându-se doar la 101.077,8302 lei.

Individualizarea pedepsei. Conform art. 72 C. pen. la stabilirea pedepsei se ține seama, pe lângă limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care agravează sau atenuează pedeapsa.

Circumstanțele reale ce au fost arătate la descrierea situației de fapt, dovedesc, față de contribuția reținută inculpatului L.Ș.M.C., producerea unui prejudiciu mai mic decât cel produs împreună de C.M. și I.R.A., iar în funcție de încadrarea juridică mai puțin gravă, limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt mai mici. Rezultatul concret al faptei sale este relevant și pentru proporționalizarea pedepsei.

Circumstanțele personale sunt oarecum favorabile inculpatului. Acesta este o persoană tânără, absolvent de studii superioare, a ocupat mai multe funcții publice și în prezent ocupă o funcție de conducere în cadrul I.T.M. Giurgiu. De asemenea, inculpatul este căsătorit și nu are antecedente penale, s-a prezentat în fața organelor judiciare în ciuda distanței dintre domiciliu și sediul instanțelor și a programului său de muncă.

Nu este lipsită de relevanță și perioada mare de timp scursă de la momentul săvârșirii faptei și cel al stabilirii vinovăției inculpatului, timp în care acesta nu a mai săvârșit alte acțiuni.

Curtea a apreciat, însă, că față de caracterul continuat al infracțiunii, care se constituie într-o cauză de majorare a pedepsei, de profesia de atunci a inculpatului, care era o persoană cu atribuții privind înfăptuirea justiției și care și-a încălcat în fapt interdicțiile și incompatibilitățile specifice funcției pe care o ocupa, în cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante.

Față de toate cele expuse, aplicarea unei pedepse cu închisoarea egală cu minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării ei, conform dispozițiilor art. 81 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 5 ani, răspunde criteriilor de proporționalitate cu gravitatea faptei și este în măsură să asigure realizarea scopului și funcției pedepsei.

Lipsa antecedentelor penale, conformarea față de normele legale, care l-a împiedicat pe inculpat să săvârșească alte fapte antisociale după declanșarea cercetărilor, prezentarea inculpatului la toate termenele de judecată, sunt suficiente date din care să rezulte că inculpatul a înțeles dimensiunea greșelii sale și că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei prin privare de libertate. Inculpatul va fi atenționat asupra prevederilor art. 83 și art. 84 C. pen. referitoare la revocarea acestui beneficiu în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni sau al neexecutării obligațiilor civile.

Orice pedeapsă cu închisoarea presupune o pedeapsă accesorie constând în interzicerea unora dintre drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. Considerând că activitatea infracțională desfășurată de inculpat cu încălcarea atribuțiilor, statutului, interdicțiilor și incompatibilităților specifice funcției de asistent judiciar pe care o ocupa la acea dată dovedește tocmai nesocotirea acestora pentru realizarea unui interes material, curtea îi va interzice inculpatului drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, incluzând funcțiile puterii judecătorești, pe care le-a folosit fără drept, drepturi la care face referire art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În plus, comportându-se și prezentându-se drept administratorul în fapt al unei societăți comerciale și făcând activități specifice acestei funcții, prin întocmire de comenzi, negocieri de tranzacții, achiziționări și vânzări de mărfuri, dar în scop de fraudă, inculpatului i se va interzice și exercitarea acestei profesii de administrator al unei societăți, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. Executarea pedeapselor accesorii se va suspenda însă conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Latura civilă a cauzei. SC C. SA Craiova a fost prejudiciată cu marfă în cuantum de 69.491.002 lei, urmare achitării cu filele C.E.C. fără acoperire din 7 iulie 2005 și din 13 iulie 2005. Reprezentantul societății, martora P.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 69.491.002 lei (f. 62-63 dosar urmărire penală)./ SC A.C. SRL București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 9.232 RON (f. 15 și 44 dosar urmărire penală), contravaloarea filei C.E.C. (contravaloare factură)/ SC C.P.A. SRL București s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 436.000.000 lei (f. 36 d.u.p). Administratorul SC C.P.A., N.M., a arătat că SC M.D. a achiziționat tablă și alte materiale la datele de 9 iunie 2005, în valoare de 149.999.976 lei, pentru care s-a emis fila C.E.C., la data de 17 iunie 2005 - tablă în valoare de 137.499.997 lei - pentru care s-a emis fila C.E.C.; la data de 24 iunie 2005, tablă și alte materiale în valoare de 124.999.980 lei, plătite cu fila C.E.C., pentru factura. Pe această ultimă factură au fost și mărfuri comandate personal de inculpatul L.Ș.C., pentru el/ SC M. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 41.261,36 lei reprezentând contravaloare marfă.

Prin sentința penală nr. 146 din 10 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosar nr. 2741/2005, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile SC C. SA Craiova, SC C.P.A. SRL București, SC M. SRL Popești Leordeni și SC A.C. SRL București și au fost obligați inculpații din acea cauză la plata sumelor de: 6.949,1002 RON către SC C. SA, la 43.600 RON către SC C.P.A. SRL București, la 41.261,36 RON către SC M. SRL și la 9267,37 RON către SC A.C. SRL.

Cum aceste sume reprezintă valoarea mărfurilor plătite cu cec-uri fără acoperire la care a participat în calitate de instigator inculpatul L.C., acesta va fi obligat să suporte în aceeași măsură despăgubirile pentru părțile civile, fiind o obligație solidară cu ceilalți participanți, care au fost deja condamnați, chiar dacă titlurile executorii sunt diferite, fiind pronunțate în două dosare penale distincte, dar care au ca izvor același act ilicit.

Conform art. 14 alin. (2) C. proc. pen., acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea părții vătămate ca parte civilă. Acțiunea civilă are deci același sens, fiind îndreptată împotriva inculpatului, dar are și aceleași limite impuse de acțiunea penală, neputându-se atrage răspunderea civilă a inculpatului pentru alte fapte delictuale decât cele pentru care se desfășoară judecata.

Așa cum s-a arătat anterior, actul de sesizare cuprinde doar 4 acte materiale săvârșite în dauna societăților menționate, iar instigatorul răspunde în raport de prejudiciul produs prin actele materiale dovedite în sarcina sa. Cum pentru celelalte 10 societăți comerciale procurorul nu a înțeles să sesizeze instanța, curtea a constatat că acțiunea civilă îndreptată împotriva inculpatului este inadmisibilă în acest cadru procesual, respingand ca inadmisibile acțiunile civile formulate de părțile civile SC A. SA, SC M.C. SRL, SC D. SRL, SC D.I.G. SRL, SC M.E. SRL, SC S.P. SRL, SC A.D. SRL, SC T. SRL, SC A. SRL, SC A. SRL împotriva inculpatului L.C.

În consecinta Curtea de Apel Pitesti, sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, prin Decizia penala nr. 22/ A din 11 februarie 2010 in baza art. 379 pct. 2 lit a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Arges impotriva sentintei penale nr. 405 din 02 octombrie 2008 a Tribunalului Arges, sectia penala, a desfiintat sentinta amintita inlaturand solutia de achitare a inculpatului si celelalte consecinte ulterioare, iar in rejudecare:

- în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 25 C. pen., rap. la art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., în art. 25 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (4) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., în baza carora a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendata condiționat potrivit art. 81 si urmatoarele C. pen. pe un termen de incercare de 5 ani stabilit potrivit art. 82 C. pen. [masura dispusa si cu privire la pedeapsa accesorie aplicata a intezicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si b) si c) C. pen.];

- au fost admise actiunile civile numai pentru cele patru societati comerciale pagubite referitor la care s-a constatat a fi legal investita si fata de care a fost obligat inculpatul la despagubiri civile in cuantumul stabilit prin sentința penală nr. 146 din 10 aprilie 2006, a Tribunalului Giurgiu, sectia penala, respectiv: 6.949,100 RON catre SC C. SA Craiova, 43.600 RON catre SC C.P.A. SRL Bucuresti, 41.261,36 RON catre SC M. SRL Popesti Leordeni si la 9267,37 RON catre SC A.C. SRL Bucuresti [fiind respinse ca inadmisibile actiunile civile formulate de partule civile SC A. SA, SC M.C. SRL, SC D. SRL, SC D.I.G. SRL, SC M.E. SRL, SC S.P. SRL, SC A.D. SRL, SC T. SRL, SC A. SRL, SC A. SRL].

III. În cauza au declarat in termen recursuri Parchetul de pe langa Curtea de Apel Pitesti si inculpatul L.S.M.C.

Parchetul de pe Curtea de Apel Pitești a solicitat casarea partiala a Deciziei penale nr. 22/A din 11 februarie 2010 a Curtii de Apel Pitesti, sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie corespunzător cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10,17 si 14 C. proc. pen., pentru motivul formal de nelegalitate privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 317 C. proc. pen. în sensul stabilirii greșite a obiectului judecății ca fiind limitat la numai 4 acte materiale din cele 14 acte materiale componente ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 214 alin. (4) și (5) C. pen., pentru a cărui săvârșire inculpatul L.Ș.C.M. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu [incalcare a legii procesual penale ce a avut drept consecinta condamnarea inculpatului, prin aplicarea nejustificată a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., pentru infracțiunea mai ușoară prevazuta de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2) si (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și aplicarea unei pedepse netemeinice și nelegale de numai 3 ani închisoare a cărei executare a și fost suspendată condiționat potrivit art. 81 și următoarele C. pen. În susținerea criticilor de nelegalitate și netemeinicie sus-menționate s-a invocat și faptul că instanța de apel a pus in discutia partilor in temeiul art. 334 C. proc. pen. doar schimbarea incadrării juridice a faptei, aceasta obligatie legala fiind insa incalcata cu privire la aplicarea in cauza a dispozitiilor art. 317 C. proc. pen. cu consecințele anterior arătate.

Încălcarea în acest mod a dispozițiilor art. 289 C. proc. pen. procurorul a pus concluzii in apel in ceea ce priveste incadrarea juridica a faptei de instigare la inselaciune fara a avea in vedere ca in cadrul deliberarii caracterul continuat al acestei infractiuni va fi limitat la actele materiale comise in dauna a numai patru societati - din cele 14 indicate prin rechizitoriu - respectiv SC M., SC C.P., SC A.C. si SC C. Ca atare s-a concluzionat ca in masura in care coinculpatii C.M.I. si I.R.A. au fost condamnati definitiv in alta cauza penala pentru savarsirea in participatie in calitate de autor si respectiv complice a infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. (4) si (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. in dauna a 14 societati comerciale carora li s-a cauzat un prejudiciu total de 9.453.777.900 lei, iar prin rechizitoriu se face referire la participarea in calitatea de instigator a inculpatului L.S.M.C. la intreaga activitate infractionala sus-mentionata, sesizarea instantei de judecata in vederea tragerii la raspundere penala cu consecinta condamnarii acestuia a fost facuta sub aspectul infractiunii prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (4) si (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., incluzand cele 14 societati comerciale prejudiciate.

Suplimentar, fata de motivele scrise de recurs, procurorul a sustinut ca din interpretarea probelor dosarului rezulta ca incadrarea juridica data faptei de catre instanta de apel este gresita si pentru motivul ca acesta a avut participatie la savarsirea infractiunii de inselaciune in dauna celor 14 societati comerciale, in calitate de autor iar nu de instigator.

Corespunzator vinovatiei penale a inculpatului L.S.M.C. pentru savarsirea infractiunii continuate de inselaciune prev. de art. 215 alin. (4) si (5) C. pen. cu apliarea art. 41 alin. (2) C. pen. circumscrise la un prejudiciu total de 9.453.777.900 lei in dauna celor 14 societati comerciale indicate in dispozitivul rechizitoriului, s-a cerut si reindividualizarea sanctiunii penale in sensul majorarii pedepsei principale a inchisorii.

Inculpatul-recurent L.S.M.C., a solicitat casarea deciziei si mentinerea sentintei si a solutie de achitare în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., corespunzator cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Înalta Curte, verificand decizia atacata, pe baza lucrarilor si materialului aflate in dosarul cauzei, in raport cu motivele invocate de recurenti - cat si din oficiu potrivit dispozitiilor art. 3856 alin. (2) rap. la art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. constata urmatoarele:

1. În accepțiunea dispozițiilor art. 317 C. proc. p. - astfel cum în mod corect s-a constatat prin decizia atacată - prin fapta arătată în cuprinsul actului de sesizare nu se poate înțelege simpla referire la o anumită faptă menționată în succesiunea activităților unei persoane ci descrierea acelei fapte în mod susceptibil de a produce consecințe juridice și de a investi instanța.

Prin rechizitoriul nr. 1680/P/2005 din 01 noiembrie 2006 al Parchetului de pe langa Tribunalul Girgiu a fost dispusa trimiterea in judecata a inculpatului L.S.M.C. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 25 rap. la art. 215 alin. (4) si (5) C. pen. constand in aceea ca in perioada mai-iunie 2005 a determinat pe numitii C.M.I. si I.R.A., administrator si respectiv ex-administrator la SC M. SRL Giurgiu sa achizitioneze,prin intermediul firmei amintite, marfuri de la mai multe societati din tara a caror plata a fost facuta prin emiterea de file cec fara acoperire, in expunerea actului de sesizare fiind descrise insa in concret doar actele de instigare in dauna a 4 societati comerciale respectiv SC A.C. SRL Bucuresti, SC C. SA Craiova, SC C.P. SRL Bucuresti, SC M. SRL.

Ca atare, desi in procesul penal anterior definitiv solutionat prin Decizia penala nr. 6210 din 26 octombrie 2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sectia penala, coinculpatii C.M.I. si I.R.A. au fost condamnati pentru savarsirea in calitate de autor si respectiv complice a infractiunii continuate de inselaciune prin emitere de C.E.C.-uri fara acoperire prevazuta de art. 215 alin. (4) si (5) C. pen. circumscrisa la un prejudiciu total de 9.453.770.900 lei cauzat unui numar de 14 societati comerciale, în măsura în care prin rechizitoriul nr. 1680/P/2005 din 1 noiembrie 2006 descrierea faptei de instigare la înșelăciune imputate coinculpatului L.Ș.C.M. este făcută într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice și de a investi instanța numai cu privire la cele 4 societăți comerciale sus-menționate, stabilirea obiectului judecății în procedura penală pendinte ca fiind limitată doar la actele de instigare la înșelăciune în dauna SC A.C. SRL Bucuresti, SC C. SA Craiova, SC C.P. SRL Bucuresti, SC M. SRL este legal justificată.

Stabilirea obiectului judecății anterior arătat, schimbarea încadrării juridice a faptei din dispozițiile art. 25 rap.la art. 215 alin. (4) și (5) C. pen. - circumscrisă la un prejudiciu total de 9.453.770.900. lei cauzat unui numar de 14 societati comerciale - în infracțiunea prevăzută de art. 25 rap.la art. 215 alin. (2) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - circumscrisă doar la prejudiciile penale cauzate SC A.C. SRL Bucuresti, SC C. SA Craiova, SC C.P. SRL Bucuresti, SC M. SRL, au fost făcute de Curte în condițiile art. 288-291 C. proc. pen. astfel cum rezultă din încheierea ședinței de judecată ce a avut loc la data de 11 februarie 2010, fiind nejustificate susținerile în sens contrar din memoriu de recurs.

2. Instigator - conform art. 25 C. pen. - este persoana care cu intenție determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.

Din definiția dată instigatorului de către legiuitor rezultă că acesta după ce ia el cel dintâi hotărârea săvârșirii unei infracțiuni, desfășurând o anumită activitate materială externă transmite această hotărâre altei persoane care, fiind determinată să comită fapta prevăzută de legea penală, trece apoi, în mod concret, la realizarea ei.

În cazul infracțiunilor continuate - care constau într-o pluralitate de acte, prezentând fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni săvârșite la diferite intervale de timp dar în executarea aceleiași rezoluții - participarea este posibilă fie la una sau la unele din actele componente fie la toate actele ce compun infracțiunea respectivă; participarea la toate actele componente este considerată ca participare la săvârșirii infracțiunii continuate însăși cu condiția ca cerințele acestei infracțiune să fie îndeplinite și în persoana participantului.

Formele de participație săvârșite cu intenție au caracter absorbant, instigarea ca formă de participație principală, absorbind complicitatea, formă de participație secundară; astfel instigatorul care determină pe autor la săvârșirea faptei prevăzută de legea penală iar ulterior dă ajutor autorului la săvârșirea faptei rămâne instigator fără a deveni și complice.

Este stabilit în cauză - astfel cum rezultă din declarațiile martorilor C.M.I., I.R.A., K.O., R.L.V., V.T., N.M., C.M., F.M., I.S., P.V., R.M.C., S.I. și recunoașterea parțială a acestuia - că inculpatul L.Ș.C.M. a intervenit nemijlocit în numirea coinculpatului C.M.I. ca administrator al SC M. SRL Giurgiu iar ulterior în perioada mai-iunie 2005 a determinat pe administratorul amintit și coinculpatul I.R.A. fost administrator să achiziționeze mărfuri de la SC A.C. SRL Bucuresti, SC C. SA Craiova, SC C.P. SRL Bucuresti, SC M. SRL, în valoare totală de 101.077,83 lei a căror plată a fost făcută prin emiterea de file C.E.C. fără a exista disponibilul necesar în cont, participând nemijlocit la activitatile de ridicare și valorificare a mărfurilor dobândite în condițiile ilicite sus-menționate [transportul materialelor achiziționate, dirijarea achizițiilor și destinația mărfurilor s-au făcut cu ajutorul inculpatului L.Ș.M.C., aspect care rezultă din declarațiile martorilor R.L.V., P.V., N.M. și C.M./ inculpatul L.Ș.M.C. a avut cunoștință de împrejurarea că C.E.C.-urile folosite de cei doi martori nu aveau acoperire și a susținut activitatea lor în calitate de administratori SC M. SRL Giurgiu, în sensul participării la stabilirea relațiilor cu alte firme, achiziționarea de mărfuri, distribuirea lor, transportul spre anumite destinații și valorificarea mărfurilor, banii rezultați din vânzarea mărfurilor nu au intrat în conturile societății, ci într-un cont separat la care avea drept dispoziție doar inculpatul L.Ș.C.M.], făcându-se astfel vinovat de săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune prevăzută de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca atare, este neîntemeiată atât solicitarea procurorului pentru condamnarea inculpatului sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 25 rap. la art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., cât și aceea a inculpatului de achitare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. și menținerea sentinței.

3. Corespunzător vinovăției penale a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 rap.la art. 215 alin. (1), (2) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. circumscrise la un prejudiciu total de 101.077,83 lei și având în vedere împrejurarea că acesta era încadrat în muncă asistent judiciar la Tribunalul Giurgiu fiind lipsit de antecedente penale, pedeapsa aplicată acestuia de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat potrivit art. 81 și urm. C. pen. este în concordanță cu dispozițiile art. 72 și urm. C. pen., modificarea tratamentului sancționator actual al inculpatului fiind nejustificată.

Examinând decizia atacată din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se reține de asemenea legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice adoptate în cauză de Instanța de Apel -obligarea inculpatului conform art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 și urm. C. proc. pen. la despăgubiri civile reprezentând prejudiciile cauzate rămase nerecuperate în sumă de: 6.949,1002 RON către SC C. SA, la 43.600 RON către SC C.P.A. SRL București, la 41.261,36 RON către SC M. SRL și la 9267,37 RON către SC A.C. SRL / respingerea ca inadmisibile în temeiul art. 317 C. proc. pen. a acțiunilor civile formulate de părțile civile SC A. SA, SC M.C. SRL, SC D. SRL, SC D.I.G. SRL, SC M.E. SRL, SC S.P. SRL, SC A.D. SRL, SC T. SRL, SC A. SRL, SC A. SRL - astfel încât recursurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și inculpatul L.Ș.C.M. vor fi respinse ca nefondate în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 C. proc. pen. va fi obligat inculpatul-recurent la plata sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de inculpatul L.Ș.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 22/ A din 11 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2010.