Influence trading; accessory penalties as non-automatic and need for justification.

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 80 din data de 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000,

Condamnă pe inculpata G.M., fiica lui N. și F., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat,prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 865 C. pen., raportat la art. 85 alin. (1) C. pen.

Anulează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, de 4 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007, pronunțată de către Tribunalul București în Dosarul nr. 2939/3/2007, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 376 din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel București.

În temeiul art. 36 C. pen., raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., dispune contopirea pedepsei de 4 ani închisoare,stabilită prin sentința penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007, pronunțată de către Tribunalul București în Dosarul nr. 2939/3/2007, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită în prezenta cauză urmînd a fi aplicată pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție ce implic exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.,

Condamnă pe inculpata G.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat,prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 39 C. pen.,

Contopește pedepsele de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat,prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani cu pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat,prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani,urmînd ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an închisoare, deci 6 ani de închisoare în condițiile prevăzute de art. 57 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a și lit. b) C. pen.

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpata L.A., prin apărător, din infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 C. pen.

În temeiul art. 257 alin. (1) C. pen.,rap.la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000,

Condamnă pe inculpata L.A., fiica lui I. și T., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptului de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit la săvîrșirea infracțiunii, respectiv secretară în cadrul unor instituții publice, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

Condamnă pe inculpata L.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptului de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit la sâvîrșirea infracțiunii,respectiv secretară în cadrul unor instituții publice, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen.

Dispune contopirea pedepselor de de 2 ani închisoare și cea a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptului de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit la sâvîrșirea infracțiunii,respectiv secretară în cadrul unor instituții publice, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani,cu pedeapsa de 5 ani închisoare și cea a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice,dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptului de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit la sâvîrșirea infracțiunii, respectiv secretară în cadrul unor instituții publice,prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 5 ani, urmînd ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare în condițiile prevăzute de art. 57 C. pen. și cea a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptului de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit la sâvîrșirea infracțiunii, respectiv secretară în cadrul unor instituții publice, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice,dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptului de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit la sâvîrșirea infracțiunii,respectiv secretară în cadrul unor instituții publice,prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen.

Schimbă încadrarea juridică a faptei pentru sâvîrșirea căreia s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C.L., din art. 26 C. pen., rap. la art. 257 alin. (1) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 C. pen.,rap.la art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen., rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.,

Condamnă pe inculpata C.L., fiica lui M. și E., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., aplică inculpatei,ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat,prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen.,

Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei,pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.,

Dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 61 din Legea nr. 78/2000,

Condamnă pe inculpatul L.I., fiul lui N. și M., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., aplică inculpatului,ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen.,

Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei,pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.,

Dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 61 din Legea nr. 78/2000,

Condamnă pe inculpata L.M., fiica lui Ș. și F., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., aplică inculpatei,ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat,prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen.,

Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei,pe durata unu termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.,

Dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 61 din Legea nr. 78/2000,

Condamnă pe inculpata P.G., fiica lui I. și G., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., aplică inculpatei,ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen.,

Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei,pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.,

Dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 61 din Legea nr. 78/2000,

Condamnă pe inculpatul T.D.D., fiul lui G. și M.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., aplică inculpatului,ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a), teza a I-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen.,

Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei,pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.,

Dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 357 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 88 C. pen.,

Deduce din durata pedepsei închisorii durata reținerii și arestării preventive, de la data de 25 septembrie 2008 la zi, în cazul inculpatelor G.M. și L.A. și perioadei 07 octombrie 2008 - 31 martie 2009, în cazul inculpatei C.L.

În temeiul art. 350 alin. (1) și alin. (4) C. pen., menține măsura arestării preventive a inculpatelor G.M. și L.A.

În temeiul art. 350 alin. (1), (3) și (4) C. pen.,

Revocă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, luată față de inculpata C.L., hotărîrea fiind executorie cu privire la măsura preventivă.

În temeiul art. 357 alin. (2) C. proc. pen.,

Menține măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale în vederea fîscării speciale.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000,

Dispune confiscarea de la inculpata G.M. a sumei de 900 de euro, iar de la inculpata L.A. a sumei de 2100 euro și 1270 lei.

Obligă pe inculpata G. să restituie martorei denunțătoare S.M. suma de 3700 euro.

Obligă pe inculpatele G.M., L.A. și C.L. la către stat a sumei de cîte 5500 lei,cu titlu de cheltuieli judiciare, iar pe ceilalți inculpați la plata sumei de cîte 1000 de lei, cu același titlu.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

În cursul anului 2006 inculpata G.M. a fost contactată de către numitul S., fost agent de poliție în cadrul Serviciului Poliției Rutiere Vâlcea, care i-a solicitat să îl ajute pe numitul I.M. pentru obținerea permisului de conducere categoria B, îndrumând-o în acest sens, să ia legătura cu inculpata L.A., secretară la S.P.R.Vâlcea. în acest context, inculpata G.M. a pretins și primit de la numitul I.M., suma de 1.000 euro, lăsând să se înțeleagă că are influență și poate interveni asupra unor ofițeri examinatori din cadrui S.P.C.R.P.C.I.V. Vâlcea. Ulterior, G.M. a contactat-o pe inculpata L.A., căreia i-a înmânat suma de 1.000 euro și dosarul necesar înscrierii la examen a lui I.M., prezentând-o totodată pe soția acestuia, I.R.N., ocazie cu care L.A. a dat asigurări că în schimbul sumei de bani în valută primite, va facilita obținerea frauduloasă a permisului de conducere auto pentru I.M.

În cursul lunii septembrie 2006, inculpata L.A. i-a pretins lui I.M., prin intermediul Iui G.M. produse alimentare (carne de miel și brânză de vacă), produse în valoare totală de cca.5.720.000 lei, date personal de către I.M. lui L.A., în prezența inculpatei G.M., ocazie cu care acesta a fost încă o dată asigurat că va promova examenul auto fără nici un fel de probleme.

În baza aceleiași rezoluții infracționale, în luna decembrie 2006, inculpata L.A. i-a cerut lui I.R.N. o jumătate de porc, tot în scopul de a-l ajuta pe soțul acesteia să obțină permisul de conducere, cantitatea de cca. 60 kg carne, în valoare totală de cca. 8.000.000 Iei, fiind dată personal lui L.A., la sediul Serviciului Poliției Rutiere Vâlcea.

Se constată de asemenea că inculpata G.M. se face vinovată de săvîrșireas infracțiunii de trafic de influență prin aceea că a pretins și primit în cursul lunii octombrie 2007 de la numitele I.R.N. și I.L. suma de câte 300 euro, prevalându-se de o influență reală asupra funcționarilor Direcției pentru Protecția Copilului Vâlcea, pentru ca fiecăreia dintre acestea să le fie atribuit un copil în plasament.

În cauză s-a făcut dovada pretinderii, și primirii efective, în data de 22 mai 2008, a sumei de 7.500 euro de la denunțătoarea S.M.D., prevalându-se de o influență reală asupra unor funcționari din cadrul Primăriei municipiului Rm. Vâlcea, în scopul obținerii a câte unei locuințe sociale pentru denunțătoare și o rudă a acesteia,faptă care la rîndul său întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.

În baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunii mai 2008, inculpata G.M. a pretins și a acceptat promisiunea privind primirea sumei de 7.500 euro de la denunțătoarea S.M.D., pentru obținerea unei locuințe sociale pentru aceasta și ruda acesteia. Și de această dată, numita G.M. s-a prevalat de o influență reală asupra unor funcționari din cadrul Primăriei municipiului Rm. Vâlcea, care aveau atribuții pe linia alocării unei locuințe sociale.

În cursul zilei de 22 mai 2008, inculpata G.M. a fost prinsă în flagrant, după ce a primit suma de 7.500 euro de la denunțătoarea S.M.D., în scopul celor menționate anterior, inculpata recunoscînd săvîrșirea infracțiunii.

De asemenea, fapta inculpatei G.M. de a pretinde în cursul 1 ianuarie 2008 suma de 1.500 euro de la martora I.R.N. prevalându-se de o influență reală asupra unor ofițeri examinatori din cad S.P.C.R.P.C.I.V. Vâlcea, în scopul obținerii frauduloase a permisului conducere auto categoria D, soțului acesteia, numitul I.M. ca și recunoașterea inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență ca act material al infracțiunii unice continuate.

În vara anului 2007, inculpata G.M. a pretins și primit de la soții B.B. și B.F. suma totală de 3.200 euro, în schimbul promisiunii că le va facilita acestora obținerea permiselor de conducere auto, lăsându-i să creadă că are influență asupra unor ofițeri examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Vâlcea la rîndul său inculpata L. facîndu-se vinovată de săvîrșirea respectivei infracțiuni prin primirea de la inculpata G. a sumei de bani pentru facilitarea obținerii pentru soții B. a permiselor de conducere auto, urmare a influenței asupra unor ofițeri examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Vâlcea, faptă dovedită prin declarația inculpatei G. și înregistrarea convorbirii telefonice purtată cu aceasta la data de 21 februarie 2008, la ora 14:18.

Astfel în luna aprilie 2007, prin intermediul inculpatei C.L., învinuiții L.I. și L.M. i-au dat inculpatei L.A., suma de 500 euro în scopul obținerii frauduloase a permisului de conducere auto, categoria B de către învinuita L.M., inculpata L.A., lăsându-i să creadă că-i poate ajuta în acest sens, prevalându-se de o influență reală asupra lunor ofițeri examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Vâlcea.

În luna iulie 2007, tot prin intermediul inculpatei C.L. învinuita P.G., zisă R. (cunoștință a învinuiților L.I. și L.M.), i-a dat inculpatei L.A. suma de 500 euro și o sticlă de whisky, în scopul obținerii frauduloase a permisului de conducere categoria B, inculpata L.A. lăsând-o să creadă că o poate ajuta în acest sens, prevalându-se de o influență reală asupra unor ofițeri examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Vâlcea.

De asemenea, din probele cauzei rezultă că în luna decembrie 2007 inculpata a primit de la învinuitul T.D.D. suma de 400 euro, prevalându-se de o influență reală asupra unor ofițeri examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Vâlcea în scopul obținerii frauduloase a permisului de conducere auto categoria C de către învinuitul susmenționat.

Inculpata C.L., rezultă fără dubiu că aceasta i-a dat inculpatei L.A., suma de 500 euro, primită de la soții L., în scopul obținerii frauduloase a permisului de conducere auto, categoria B de către L.M. și suma de 500 euro și o sticlă de whisky, primită de la inculpata P.G., în scopul obținerii frauduloase a permisului de conducere categoria B, faptele sale, caracterizate prin acte de ajutor material și moral acordat inculpaților L. și P., constituind acte de complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, ci nu de trafic de influență, motiv pentru care se va dispune schimbarea încdrării juridice inițiale și condamnarea acesteia conform noii încadrări juridice.

Faptele celorlalți inculpați, respectiv L.I., L.M., L.G. și T.D.D., astfel cum au fost descrise, dovedite și reținute mai sus, corelative infracțiunilor săvârșite de către inculpatele G. și L., de a promite, oferi sau da bani, daruri ori alte foloase, inculpatelor G. sau L., care au influență sau au lăsat să se creadă că au influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu în scopul obținerii frauduloase a permisului de conducere auto, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzut de dispozițiile art. 61 din Legea nr. 78/2000, motiv pentru care se va dispune condamnarea acestora.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, serviciul teritorial Pitești și inculpații G.M., L.A., C.L., L.I., L.M.P.G., și T.D.D.

În motivele de apel, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte:

În motivarea apelului, reprezentantul parchetului apreciază că în mod gre prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C.L. din infracțiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 257 alin. (1); la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen., raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., apreciind că cauză trebuia menținută încadrarea juridică a acestei inculpate pentru care a fost trimisă judecată, întrucât din probele administrate rezultă că aceasta a ajutat pe inculpata L.A. să primească suma de 1.000 euro și o sticlă de wisky.

Totodată, reprezentantul parchetului apreciază că în mod greșit s-a dis revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea întrucât temeiurile pentru care a: luată această măsură se mențin, existând și o hotărâre de condamnare a inculpatei.

De asemenea, apreciază că, cuantumul pedepselor aplicate inculpat G.M. și L.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzute de art. 257 alin. (1) rap. la art. 5 alin. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, săvârșii cursul anului 2006, nu realizează o individualizare corectă a acesteia, astfel că se impune aplicarea unor pedepse mai mari decât minimul prevăzut de lege.

Cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatelor C.L. și T.D.D. de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate la infracțiune cumpărare de influență și respectiv cumpărare de influență, cât și a modalității de executare a acestora, reprezentantul parchetului apreciază că nu se impuneau având în vedere faptul că inculpata C.L. nu a recunoscut săvârșirea faptei și nici inculpatul T.D.D. în fața instanței de judecată nu a mai recunoscut săvârșirea faptei. Astfel, aprecia modalitatea de executare a pedepselor pentru acești inculpați trebuia să se facă cu apli dispozițiilor art. 57 C. pen.

În concluzie, reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

Avocat I.G. pentru apelanta inculpată L.A. prima are în vedere dispozițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., aprecii magistratul de la instanța de fond trebuia să admită excepția invocată și să restituie cauza la parchet, deoarece departamentul anticorupție nu este competent să judece infracțiunea care este trimisă în judecată și condamnată în primă instanță inculpata L.A., în vedere competența după materie a DNA.

Astfel, inculpata L.A. are un act material săvârșit în anul 2007 împreună cu inculpata G., un alt act material în anul 2007 împreună cu soții B. pentru suma de 3.200 euro, un act material de 400 euro cu inculpatul T. și un altul pentru 300 euro cu L. și P.G., în total fiind vorba de 5.600 euro. Trebuie verificat dacă în speță există o cauză de indivizibilitate sau conexitate pentru ca inculpata L.A. să fie anchetată de către DNA.

Așa fiind, apărătorul inculpatei L.A. apreciază că ancheta trebuia să fie efectuată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea ca competentă deoarece obiectul infracțiunii de corupție la această inculpată nu d 10.000 euro. Mai mult, nu există nicio rezoluție sau ordonanță de conexare a materiale ale inculpatelor G. și L., motiv pentru care solicită admiterea aj restituirea cauzei la organul competent.

Avocat I.G. solicită achitarea inculpatei L.A. art. t 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pe considerentul că actele de care este acuzată aceasta nu există.

În susținerea acestui motiv de apel, solicită înlăturarea ca probe ă interceptărilor convorbirilor telefonice dintre inculpata L. și celelalte părți din dosar, făcând trimitere la dispozițiile art. 915 și următoarele, referindu-se la instanța care a autorizat acestea, fiind vorba de competență după materie. Astfel, cei doi ofițeri de poliție C. și D. din anul 2005 au fost transferați la Serviciul Public Comunitar Permise Auto, pierzându-și calitatea de ofițeri de poliție judiciară, astfel că autorizarea interceptărilor telefonice nu trebuia făcută de Curtea de Apel Pitești, aceste probe intrând sub incidența dispozițiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen., sunt obținute ilegal și trebuie înlăturate.

În sprijinul acestei susțineri, arată că reprezentanții parchetului au observat că au greșit, întrucât atunci când inculpata C.L. a fost arestată, a solicitat tribunalului autorizarea interceptărilor telefonice.

Totodată, avocat I.G. solicită achitarea inculpatei L.A. potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru actele materiale ce vizează pe I.R. și soțul acesteia și B. Acuzațiile se bazează pe acele interceptări telefonice, pe declarația lui I. și Ș., iar din probele dosarului nu rezultă că inculpata L.A. a pretins de la numita Ionică ceva, aceasta în declarația sa, a făcut trimitere numai la inculpata G. și nu a precizat că ar fi dat inculpatei L. vreo sumă de bani sau vreun bun. în legătură cu suma de 5.000.000 lei și 100 euro nu a fost vorba de vreo restituire, ci un împrumut, lucru confirmat de martora Ionică în fața magistratului și tocmai de aceea aprecia că se impune audierea acesteia de către instanța de apel.

De asemenea, apreciază că în mod greșit s-a reținut că inculpata L. ar fi primit de la soțul lui I.R. în anul 2006, doi miei, martorul a declarat că aceste bunuri au fost lăsat lui G. pentru inculpata L., însă nu se cunoaște dacă au ajuns în posesia celei din urmă, astfel că pentru acest act material nu poate fi acuzată.

De altfel, martora Ș. în declarațiile sale a făcut trimitere numai la inculpata G.M., referindu-se la principiul indubio pro reo.

În ceea ce privește cazul B., referindu-se la același principiu, solicită achitarea tot în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., solicită a fi avute în vedere declarațiile martorilor C.A. și G.M., care au declarat că nepotul lor au vorbit cu inculpata care i-a cerut o sumă de bani și s-a oferit să-i obțină permisul de conducere. Apreciază că nu sunt temeiuri suficiente pentru ca instanța să fie convinsă că inculpata L. este vinovată.

În ceea ce privește actele materiale vis-a-vis de inculpatele T., L. și P., temeiul achitării este 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vederelatura obiectivă a infracțiunii de trafic de influență, astfel că, chiar dacă instanța va reține că inculpata L. ar fi primit vreo sumă de bani sau bunuri de la aceste trei persoane, nu se probează pentru ce anume le-ar fi primit și ce ar fi trebuit sa facă în schimbul acestora.

În subsidiar, în situația în care instanța apreciază că inculpata L. este vinovată, apărătorul acesteia apreciază că pedeapsa aplicată acestei inculpate este mult prea aspră, fiind la jumătatea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, solicitând reducerea acesteia aproape de minimul special, astfel ca ea să-și atingă scopul.

Apărătorul inculpatei L.A., avocat I.G., solicită respingerea apelului declarat de parchet pentru aceleași motive pentru care a susținut apelul declarat de inculpată.

Avocat F.M. pentru apelanta inculpată G.M. achiesează la concluziile puse de apărătorul apelantei inculpate L.A. numai în ceea ce privește faza cercetării și a urmăririi penale, apreciind astfel că se impune restituirea cauzei pentru a se completa urmărirea penală.

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de prima instanță, întrucât pedeapsa aplicată inculpatei G.M. este prea mare și solicită reducerea acesteia la minimul special având în vedere probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată. Inculpata G.M. a recunoscut faptele de care se face vinovată și solicită aplicarea unei pedepse minime care să o determine pe inculpată că aceste fapte nu trebuie repetate.

Apărătorul apelantei inculpate G.M. solicită respingerea apelului declarat de parchet, ca nefondat, apreciind că nu se impunerea majorarea pedepsei pentru niciun inculpat din prezenta cauză.

Avocat B.C. pentru inculpata C.L. critică hotărârea atacată, într-un prim motiv, pentru faptul că în mod greșit s-a apreciat că în cauză, în faza de urmărire penală, există competența materială a D.N.A. Potrivit art. 13 lit. a) din Ordonanța nr. 43/2002, era necesar a se fi efectuat cercetări penale față de un ofițer de poliție judiciară, ceea ce nu este cazul, iar pe de altă parte cuantumul sumei trebuia să fie de minim 10.000 euro pentru ca urmărirea penală să fi fost efectuată de către D.N.A. În ceea ce o privește pe inculpata C. trebuia să existe unul din cazurile de indivizibilitate pentru a se putea face urmărirea penală și față de aceasta de către D.N.A.

Astfel, apreciază că urmărirea penală s-a făcut de către un organ necompetent din punct de vedere material, prin urmare soluția de condamnare a inculpatei C. este greșită.

În concluzie, apărătorul apelantei inculpate C.L. solicită admiterea apelului, desființarea soluției pronunțate de prima instanță, trimiterea cauzei la parchet. În situația în care instanța de apel apreciază că în mod greșit a procedat Tribunalul Vâlcea, având în vedere faptul că inculpata C.L. a executat prin privare de libertate o parte din pedeapsa dispusă de instanța de fond, solicită reducerea pedepsei și aplicarea uneia sub minimul prevăzut de textul incriminator, în oricare dintre forme, fie în forma în care a fost trimisă în judecată, fie în forma în care a fost făcută noua încadrare juridică.

Solicită respingerea apelului declarat de parchet, având în vedere că succesiunea în timp a infracțiunilor este foarte importantă pentru a da o calificare corectă faptei. Arată că sensul cum a funcționat presupusa infracțiune de trafic de influență nu este așa cum este descris în rechizitoriu pentru argumentul că inculpata C. nu avea cum să cunoască că inculpata P. și L. au nevoie de permise de conducere, decât în ipoteza că acestea au venit și i-au specificat acest lucru. Este vorba doar de o complicitate la cumpărare de trafic de influență. Apreciază că încadrarea juridică făcută de instanța de fond este legală și temeinică.

Avocat B.C., apreciază că apelul parchetului nu este întemeiat nici în ceea ce privește critica referitoare la faptul că pedeapsa este prea mică și că trebuia menținută măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Arată că unul din argumentele pentru care inculpata C. a fost pusă în libertate a fost și acela că actele materiale pe care le-a săvârșit inculpata C. și le-a însușit, le-a relatat instanței, astfel că susținerea parchetului din motivele de apel că inculpata C. nu a recunoscut săvârșirea faptelor nu este ancorată în realitate. Această inculpată a motivat de ce a avut o altă atitudine.

Instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără ca pedeapsa să fie una privată de libertate, apreciind că cuantumul pedepsei corespunzător, aceasta efectuând o parte din pedeapsă. De altfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care inculpata C. a fost trimisă în judecată sau pentru care s-a schimbat încadrarea juridică, minimul este de la doi ani, astfel că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă. Trebuie avut în vedere că inculpata C. anterior săvârșirii faptei, era o persoană de încredere, care-și câștiga în mod onest existența, are familie, copii, conduce un local din municipiul Rm. Vâlcea, conduce și o filială a acestuia în orașul Băbeni, este la prima abatere. De asemenea, instanța a apreciat că nu mai există riscul alterării procesului penal și în prezent nu există riscul ca aceasta să se sutragă de la judecată, s-a prezentat la toate termenele .

În concluzie, avocat B.C., solicită admiterea apelului declarat de inculpata C.L., în principal trimiterea cauzei la parchet întrucât urmărirea penală nu a fost efectuată de un organ competent, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei și respingerea ca nefondat a apelului declarat de parchet.

Apărătorul apelanților inculpați L.I., L.M. și P.G., avocat T.M., solicită admiterea apelului declarat de aceștia, desființarea sentinței atacate, iar pe fond reducerea cuantumului pedepsei și respingerea apelului declarat de parchet.

În susținerea motivelor de apel, arată că instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art. 19 din Ordonanța de Urgență nr. 43/2002, instanța de fond a reținut corect atitudinea pe care inculpații au avut-o pe parcursul procesului, circumstanțele acestora, însă nu li s-a dat o mai mare eficiență acestora pentru a li se aplica o pedeapsă proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

De asemenea, apreciază că instanța de fond în mod greșit nu a reținut circumstanțele atenuante ale inculpaților, fiind persoane care nu au mai săvârșit fapte penale, au avut o atitudine sinceră, și-au dat concursul pentru stabilirea cât mai exactă a situației de fapt, astfel că instanța putea să coboare pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, după ce făcea aplicarea dispoz. art. 19 din Ordonanța de Urgență nr. 43/2002.

Avocat C.M. pentru inculpatul T.D.D., critică soluția pronunțată de instanța de fond întrucât nu a făcut aplicarea dispoz. art. 74, 76 C. pen. și a dispoz. art. 19 din Ordonanța de Urgență nr. 43/2002 conform căreia putea să reducă la jumătate limita pedepsei prevăzute de lege. Solicită admiterea apelului declarat de inculpatul T.D.D., desființarea sentinței apelate și aplicarea unei pedepsei într-un cuantum mai redus, acesta a recunoscut fapta și a regretat-o.

În ceea ce privește apelul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia, la dosar există declarația inculpatului T. la momentul la care nu era asistat de un apărător (fila 190-191 dosar) prin care a arătat că scopul pentru care a contactat-o pe inculpata L. a fost acela de a obține o programare pentru examenul în vederea obținerii permisului auto. Acesta nu a avut o atitudine nesinceră, având în vedere și interceptările telefonice, perioada era în preajma sărbătorilor de iarnă și programările erau altele și voia obținerea permisului pentru a nu pierde un post de șofer.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat că reeducarea inculpatului T. se poate face prin aplicarea dispoz. art. 81 C. pen.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelurilor declarate de inculpați, ca nefonate, potrivit art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 7/ A din data de 20 ianuarie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a dispus următoarele:

Având în vedere toate aceste argumente, și pentru că din oficiu nu s-au constatat alte motive care să determine nulitatea hotărârii apelate, conform dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea va admite apelurile D.N.A. și ale inculpatelor G. și L., desființând sentința sub aspect penal, în sensul că:

V-a desființa în parte sentința sub aspect penal, se vor înlătura dispozițiile art. 865, 85 alin. (1) C. pen. privind anularea suspendării executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei G.M. prin sentința penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului București, cât și dispozițiile art. 36 C. pen., 34 lit. b) și art. 35 C. pen. prin care s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedepsele nou aplicate.

Va fi înlăturată de asemenea, schimbarea de încadrare juridică a faptelor inculpatei C.L. privind infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Se vor descontopi pedepsele rezultante de 6 ani închisoare și 5 ani închisoare aplicate inculpatelor G.M. și respectiv L.A., în pedepsele componente.

În baza art. 334 C. proc. pen. va fi schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimise în judecată inculpatele G.M. și L.A., din infr. prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33, art. 34 C. pen., în art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., reținând art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpata G.M.

În raport cu noua încadrare juridică se va dispune condamnarea inculpatelor G.M. și L.A. pentru infracțiunea unică de trafic de influență prev.de art. 257 alin. (1) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpata G.

Conform art. 864 C. pen., va fi revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei G.M. prin sentința penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007 de Tribunalul București ce se va cumula cu pedeapsa de 4 ani închisoare nou aplicată, urmând ca inculpata să execute în total, 8 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

De asemenea, se va dispune condamnarea inculpatei C.L. pentru infracțiunea de complicitate la trafic de influență, încadrare juridică la care a ajuns în cele din urmă curtea, potrivit argumentelor de la punctul 4 din hotărâre.

De asemenea, conform art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., vor fi respinse, ca nefondate apelurile inculpaților C.L., L.I., L.M., P.G. și T.D.D. împotriva aceleiași sentințe obligându-i potrivit art. 192 C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.

Admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești și de inculpatele G.M., fiica lui N. și F., și L.A., fiica lui I. și T. - secretară în cadrul I.P.J. Vâlcea - Serviciul Poliției Rutiere, împotriva sentinței penale nr. 80 din 2 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în Dosarul nr. 3282/90/2008.

Desființează în parte sentința sub aspect penal, în sensul că:

Înlătură dispozițiile art. 865, 85 alin. (1) C. pen. privind anularea suspendării executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei G.M. prin sentința penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului București.

Înlătură dispozițiile art. 36 C. pen., art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. prin care s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedepsele nou aplicate.

Înlătură schimbarea de încadrare juridică a faptelor inculpatei C.L. privind infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Descontopește pedepsele rezultante de 6 ani închisoare și 5 ani închisoare aplicate inculpatelor G.M. și respectiv L.A., în pedepsele componente.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimise în judecată inculpatele G.M. și L.A., din infr. prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33, 34 C. pen., în art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., reținând art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpata G.M.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., condamnă inculpata G.M., la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 864 C. pen., revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei G.M. prin sentința penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007 de Tribunalul București pe care o cumulează cu pedeapsa de 4 ani închisoare nou aplicată, urmând ca inculpata să execute în total, 8 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 257 alin. (1) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă inculpata L.A. la 3 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Conform art. 71 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen., rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă inculpata C.L. la 2 ani închisoare.

Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.

Conform art. 381 C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatelor G.M. și L.A. și deduce la zi prevenția.

Respinge, ca nefondate apelurile inculpaților C.L., L.I., L.M., P.G. și T.D.D. împotriva aceleiași sentințe pe care îi obligă la câte 900 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400 lei onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile M.J.

Cheltuielile judiciare în cuantum de 800 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatele G.M. și L.A. se vor avansa din fondurile M.J.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

1. În legătură cu apelul parchetului, raportat la al doilea motiv privind greșita schimbare de încadrare juridică a faptelor inculpatei C.L. din complicitate la trafic de trafic de influență în complicitate la cumpărare de influență, curtea îl consideră întemeiat.

Ceea ce caracterizează complicitatea față de celelalte forme ale participației penale este caracterul său de contribuție indirectă la săvârșirea infracțiunii, complicele înlesnind prin sprijinul pe care îl dă autorului ca acesta să săvârșească mai ușor, mai repede și mai singur fapta incriminată.

De aceea în raport cu instigarea sau autoratul, complicitatea reprezintă o formă de participație secundară accesorie, înserându-se în antecedența cauzală a faptei, atrăgând calitatea de participant a complicelui.

Această contribuție a complicelui trebuie să fie efectivă, adică să fi folosit în mod concret la comiterea de către autor a infracțiunii.

Așa cum rezultă din circumstanțele comiterii faptelor, și după cum în mod corect a reținut și prima instanță, cele două inculpate, respectiv G. și L., prin modul lor de acțiune au format o echipă, canalizată pentru facilitarea traficului de influență.

În cadrul acestei echipe funcționale încă din anul 2006, a fost atrasă începând cu luna aprilie 2007 și inculpata C.L.

În ce privește contribuția materială, traficantul de influență era inculpata L., secretar la S.P.R. Vâlcea, care prin intermediul celorlalte două inculpate G. și C., primea diferite sume de bani și bunuri de la cumpărătorii de influență.

Este indiscutabil astfel, că activitatea inculpatelor G. și C. privită din această perspectivă funcțională a activității infracționale de grup, a susținut efectiv comiterea traficului de influență de către inculpata L., integrându-se în antecedența cauzală a acestei din urmă infracțiuni.

De esența complicității este intenția de a sprijini activitatea materială desfășurată de autor, și așa cum se desprinde din ansamblul contribuțiilor celor trei inculpate, intenția inculpatei C. a fost aceea de a o sprijini traficul, și nu cumpărarea de influență (declarația învinuitului L.I., vol. III 151-152 u.p., unde se menționează că prin intermediul numitei C.L. a oferit împreună cu soția sa suma de 500 euro numitei L.A. în scopul obținerii frauduloase a permisului de conducere).

Și dacă inculpatele G. și C., chiar și având o contribuție diferită sub aspect cantitativ, activitatea lor materială este aceeași fiind evident că faptele trebuie să primească aceeași încadrare juridică, și anume aceea de complicitate la trafic și nu la cumpărare de influență, cum în mod greșit a apreciat prima instanță.

În ce privește greșita revocare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpata C.L., pe care parchetul o susține întrucât temeiurile care au stat la baza acesteia o impun și pentru viitor, curtea își însușește argumentele primei instanțe în legătură cu egalitatea de tratament juridic față de ceilalți inculpați care au primit același regim sancționator ca și inculpata, și care nu sunt supuși altor măsuri restrictive de libertate.

Pe de altă parte, din înscrisurile depuse de această inculpată în apel, rezultă că este o persoană integrată social, cu doi copii minori, lucrează ca director de restaurant la SC A.F. SRL Vâlcea, calitate ce impune între altele, coordonarea activității unor subunități din localitatea Băbeni, ceea ce determină deplasarea în afara județului.

Aceste aspecte în opinia curții reprezintă elemente noi care nu mai fac necesară măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpata C.L.

Sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate tuturor inculpaților pe care parchetul le consideră prea mici, curtea apreciază cu excepția inculpatelor G. și L. că pedepsele aplicate reflectă cerințele unei juste individualizări atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, apreciind că individualizarea efectuată de prima instanță este subordonată criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., cât și scopurilor pedepsei menționate de legiuitor în art. 52 C. pen., astfel încât nu este necesară majorarea acestora, cum solicită parchetul.

Inculpații C., L., P. și T., sunt la prima confruntare cu legea penală, au manifestat o atitudine sinceră și cooperantă, au răspuns de fiecare dată la chemările organelor judiciare, sunt persoane integrate în familie și societate cu șanse mari de reeducare, în raport cu inculpatele G. și L. au avut o contribuție mult mai redusă la comiterea faptelor, astfel încât aplicarea unor pedepse mai severe nu reprezintă o măsură care să contribuie așa cum s-a arătat la realizarea scopurilor preventiv, coercitiv și educativ menționate de legiuitor în art. 52 C. pen.

2. În ce privește apelul inculpatei L.A., sub aspectul că urmărirea penală nu era în competența D.N.A., având în vedere faptul că valoarea obiectului infracțiunii de corupție nu depășește 10.000 de euro, motiv susținut și de inculpații G.M. și C.L., curtea arată cum în mod corect a reținut și prima instanță că într-o fază premergătoare, ancheta a vizat ofițerii de poliție judiciară D.I. și C.M.

În conformitate cu dispozițiile art. 13 lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002, competența de a efectua urmărirea penală aparține D.N.A., indiferent de valoarea pagubei materiale în cazul în care faptele de corupție sunt comise de către ofițeri de poliție.

Competența rămâne câștigată, chiar dacă ulterior această condiție privind calitatea subiecților activi dispare, așa încât susținerile inculpaților sub acest aspect sunt neîntemeiate.

În legătură cu nelegalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice dintre inculpata L. și celelalte părți din dosar și acest aspect este nefondat, pentru aceleași rațiuni legate de calitatea de ofițeri de poliție judiciară a susnumiților, aspect ce ar fi determinat competența de soluționare în primă instanță a Curții de Apel Pitești, instanță care a autorizat efectuarea acestor interceptări.

Așa cum a arătat și prima instanță, competența în discuție se raportează la momentul solicitării autorizării interceptărilor, neavând nici un fel de relevanță împrejurarea că ulterior cei doi și-au pierdut calitatea de ofițeri de poliție judiciară.

Sub aspectul ultimului motiv de apel susținut de inculpata L.A., referitor la severitatea sancțiunii aplicate, curtea îl găsește întemeiat.

În acest sens, curtea apreciază că pedeapsa de 5 ani aplicată de prima instanță având ca modalitate executarea în regim de detenție, este prea aspră și având mai mult un efect intimidant servește numai scopului represiv.

Prin aplicarea pedepsei concrete în urma individualizării se urmărește prin voința legiuitorului, nu numai represiunea și coerciția, ci și reintegrarea socială, reeducarea infractorului pentru a forma în conștiința acestuia o atitudine corectă față de valorile sociale ocrotite de lege.

La aceste consecințe nu se poate ajunge decât printr-o aplicare echilibrată a criteriilor stabilite imperativ de legiuitor în art. 72 C. pen.

Indiscutabil că fapta inculpatei este gravă, și cu atât mai mult cu cât, aceasta a înțeles să o privească drept o îndeletnicire profitabilă, elemente ce raportate la succesiunea și frecvența actelor materiale și la escaladarea fenomenului infracțional privind corupția, justifică regimul sancționator în detenție pe care prima instanță l-a ales corect.

În aceeași măsură însă, trebuiesc luate în considerare elementele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatei, integrată în familie, la primul conflict cu legea penală, cu o poziție relativ sinceră în fața organelor judiciare, aspecte ce pledează pentru aplicarea unei pedepse către minimul special prevăzut de legiuitor.

3. Primul motiv de apel invocat de inculpata G. se referă la lipsa de competență a D.N.A. în instrumentarea urmăririi penale pe care curtea nu și-l însușește pentru aceleași argumente menționate la pct. 2, alin. (1), (2) și (3) din prezenta hotărâre, la care facem trimitere.

În al doilea rând, în ce privește pedeapsa pe care inculpata o consideră prea severă, curtea apreciază întemeiată această critică.

În acest sens, curtea apreciază că pedeapsa de 5 ani aplicată de prima instanță având ca modalitate executarea în regim de detenție, este prea aspră și având mai mult un efect intimidant servește numai scopului represiv, așa cum s-a arătat și în cazul inculpatei L.A., la pct. 2 alin. (7) - (10) din prezenta hotărâre, la care facem trimitere, astfel că și de această dată se justifică diminuarea pedepsei aplicate.

4. Inculpata C.L. a susținut două critici, prima referitoare la necompetența D.N.A. de a efectua urmărirea penală, ce a fost deja analizată, iar cealaltă privind individualizarea pedepsei aplicate, care în opinia sa este prea severă.

În ce privește severitatea pedepsei, această critică este neîntemeiată, inculpata a fost condamnată la 2 ani închisoare cu suspendare conform art. 81, art. 82 C. pen., sancțiune ce se subordonează în opinia curții atât coordonatelor impuse de legiuitor în art. 72 C. pen., cât și scopurilor preventiv, coercitiv și educativ menționate în art. 52 C. pen., nejustificându-se o diminuare a acesteia.

5. Inculpații L.I., L.M., P.G. și T.D.D. au criticat sentința deoarece instanța nu a aplicat dispozițiile art. 19 din Ordonanța nr. 43/2002 și nici nu a reținut circumstanțe atenuante, ceea ce ar fi determinat reducerea pedepselor aplicate la jumătate.

În legătură cu acest motiv de apel pe care curtea îl apreciază neîntemeiat, pertinente sunt argumentele primei instanțe, conform cu care art. 19 din Ordonanța nr. 43/2002, pentru a fi aplicabil impune îndeplinirea unor condiții cumulative și anume, ca persoana cercetată pentru fapte de corupție în timpul urmăririi penale să denunțe și să faciliteze identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au comis astfel de infracțiuni.

Așadar, pe lângă efectuarea denunțului, persoana cercetată pentru fapte de corupție trebuie în plus să faciliteze organelor de anchetă identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane ce au comis fapte de corupție, ceea ce nu se poate reține în atitudinea apelanților precizați, cum în mod just a reținut și argumentat prima instanță la filele 29, 30 din hotărârea atacată.

6. Având în vedere dispozițiile art. 370 C. proc. pen., curtea a reținut din oficiu în legătură cu faptele inculpatelor G.M. și L.A. următoarele:

Atât parchetul prin actul de inculpare cât și prima instanță au reținut în ce privesc ambele inculpate câte o infracțiune de trafic de influență comisă în anul 2006 și câte o infracțiune de același tip în formă continuată compusă din mai multe acte materiale, ce s-au derulat în cursul anilor 2007 și 2008.

Ca unitate legală de infracțiune, infracțiunea continuată se caracterizează prin întrunirea mai multor condiții și anume, o pluralitate de acțiuni sau inacțiuni comise la intervale diferite de timp, acțiunile sau inacțiunile să fie săvârșite de aceeași persoană, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și să prezinte fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

Pe lângă celelalte criterii, unitatea rezoluțiunii infracționale reprezintă principalul suport faptic al unității legale în cazul infracțiunii continuate.

Acest lucru reflectă hotărârea făptuitorului de a repeta activitatea infracțională până la realizarea proiectului său, fiind suficientă o reprezentare în linii generale a acțiunilor proiectate.

Unitatea de rezoluție infracțională rezultă din modul în care au fost comise actele materiale ce compun infracțiunea continuată, în orice caz, concluzia la care se ajunge fiind aceea că nu a intervenit o nouă rezoluția infracțională.

Așa cum s-a mai arătat anterior, inculpatele G. și L., au format o echipă, punând în comun contribuția fiecăreia pentru comiterea traficului de influență cu scopul de a obține diferite sume de bani.

Această hotărâre infracțională a fost adoptată de către inculpate, încă din anul 2006, continuând în 2007 și 2008 în vederea atingerii aceluiași obiectiv.

Fiind vorba de o hotărâre infracțională unică, în opinia curții, atât parchetul, cât și prima instanță, ar fi trebuit să rețină în sarcina inculpatelor câte o singură infracțiune în formă continuată de trafic de influență și nu două, asemenea infracțiuni în concurs, sens în care potrivit dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., curtea va dispune schimbarea de încadrare juridică.

În aceste condiții, curtea observă în privința inculpatei G.M. că această faptă de trafic de influență în formă continuată s-a epuizat în termenul de încercare al condamnării anterioare de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007 de Tribunalul București, ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen., împrejurare ce atrage potrivit art. 864 C. pen., revocarea acestei suspendări.

Având în vedere toate aceste argumente, și pentru că din oficiu nu s-au constatat alte motive care să determine nulitatea hotărârii apelate, conform dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea va admite apelurile D.N.A. și ale inculpatelor G. și L., desființând sentința sub aspect penal, în sensul că:

V-a desființa în parte sentința sub aspect penal, se vor înlătura dispozițiile art. 865, 85 alin. (1) C. pen. privind anularea suspendării executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei G.M. prin sentința penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului București, cât și dispozițiile art. 36 C. pen., art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. prin care s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedepsele nou aplicate.

Va fi înlăturată de asemenea, schimbarea de încadrare juridică a faptelor inculpatei C.L. privind infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Se vor descontopi pedepsele rezultante de 6 ani închisoare și 5 ani închisoare aplicate inculpatelor G.M. și respectiv L.A., în pedepsele componente.

În baza art. 334 C. proc. pen. va fi schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimise în judecată inculpatele G.M. și L.A., din infr. prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33, 34 C. pen., în art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținând art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpata G.M.

În raport cu noua încadrare juridică se va dispune condamnarea inculpatelor G.M. și L.A. pentru infracțiunea unică de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpata G.

Conform art. 864 C. pen., va fi revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei G.M. prin sentința penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007 de Tribunalul București ce se va cumula cu pedeapsa de 4 ani închisoare nou aplicată, urmând ca inculpata să execute în total, 8 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev.de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

De asemenea, se va dispune condamnarea inculpatei C.L. pentru infracțiunea de complicitate la trafic de influență, încadrare juridică la care a ajuns în cele din urmă curtea, potrivit argumentelor de la punctul 4 din hotărâre.

De asemenea, conform art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., vor fi respinse, ca nefondate apelurile inculpaților C.L., L.I., L.M., P.G. și T.D.D. împotriva aceleiași sentințe obligându-i potrivit art. 192 C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 7/ A din data de 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au formulat recurs, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești și inculpații G.M., C.L., L.A., P.G., L.I. și L.M.

În ședința publică din data de 14 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, inculpații recurenți C.L., L.A., P.G., L.I. și L.M. declară că își retrag recursurile declarate, împotriva deciziei instanței de apel.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Pitești al D.N.A., critică soluția instanței de apel ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

În mod greșit instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimise în judecată inculpatele G.M. și L.A.

Astfel, inculpatele au fost trimise în judecată pentru două infracțiuni de trafic de influență, una simplă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea 78/2000 săvârșită în vara anului 2006 și una în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită în perioada iulie 2007 - mai 2008.

Instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimise în judecată inculpatele, reținând o singură infracțiune de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fără să o pună în discuția părților, cu motivarea că inculpatele au adoptată o hotărâre unică infracțională din anul 2006 care a continuat și în anii 2007 și 2008, în vederea atingerii aceluiași obiectiv și că nu a intervenit o nouă rezoluție infracțională.

Potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. infracțiunea continuată se realizează prin săvârșirea de către aceiași persoană, la intervale de timp diferite, însă în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a unei acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

Această unitate infracțională legală se întemeiază pe anumite legături care unesc între ele faptele din care este alcătuită.

Astfel, acțiunile sau inacțiunile care alcătuiesc infracțiunea continuată sunt legate între ele printr-o triplă unitate și anume - unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluție infracțională (toate sunt realizate pe baza aceleiași hotărâri) și unitatea de conținut (fiecare prezintă conținutul aceleiași infracțiuni).

Unitatea de rezoluție infracțională trebuie să rezulte din modul în care au fost săvârșite diferitele acțiuni sau inacțiuni ce compun infracțiunea continuată și este dependentă și de mărimea intervalului de timp în care au fost săvârșite acțiunile.

Astfel, inculpatele G.M. și L.A. au săvârșit, prima faptă de trafic de influență în vara anului 2006 și apoi în vara anului 2007 împreună, iar ulterior singure, respectiv G.M. 4 fapte (octombrie 2007, noiembrie 2007, ianuarie 2008 și mai 2008), iar L.A. 2 fapte (aprilie - iulie 2007 și decembrie 2007).

Apreciem că intervalul mare de timp, de un an, între prima faptă de trafic de influență și următoarea din vara anului 2007, săvârșite de inculpate, duce la concluzia că acestea au renunțat la rezoluția infracțională unică și au luat o nouă rezoluție cu atât mai mult cu cât doar fapta din vara anului 2007 au săvârșit-o împreună.

Prin urmare, încadrarea juridică corectă era cea reținută prin rechizitoriu, respectiv două infracțiuni de trafic de influență, una simplă săvârșită în vara anului 2006 și alta continuată săvârșită în perioada 2007-2008, aflate în concurs.

De asemenea, apreciem că instanța de apel în mod greșit a dispus din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimise în judecată inculpatele G.M. și L.A., fără ca aceasta să fie pusă în discuția pârtilor.

Astfel, potrivit art. 334 C. proc. pen. dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare juridică și să atragă atenție inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai Ia urmă sau eventual amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea, aceste condiții constituind o garanție a dreptului la apărare cât și a soluționării corecte a cauzei.

Prin schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatelor, respectiv o infracțiune continuată de trafic de influență în loc de o infracțiune simplă și una continuată, s-a cauzat inculpatei G.M. o situație mai gravă, în sensul că reținând o infracțiune continuată s-a dispus conform art. 86 C. pen. revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicate inculpatei prin sentința penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului București, pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare, urmând ca inculpata să execute 8 ani închisoare.

Astfel, inculpatele au fost private de posibilitatea de a formula o apărare în raport cu fapta în noua ei încadrare juridică.

În mod greșit instanța de apel a aplicat inculpatelor G.M. și L.A. ca pedeapsă accesorie și complementară interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I, și nu a aplicat inculpatei L.A. ca pedeapsă accesorie și complementară, interzicerea dreptului de a ocupa o funcție și de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura celeia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (2) din C. pen. condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) C. pen. (dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii).

Însă acest text de lege urmează a fi aplicat în concordanță cu prevederile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, și ale prevederilor adiționale care împreună cu Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului formează un bloc de convențional itate direct aplicabil în sistemul de drept românesc, având forță constituțională și legislativă potrivit art. 20 din Constituția României.

Astfel, în raport cu deciziile Marckx contra Belgiei (reclamată sub aspectul forței obligatorii și executorii a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului), S. și P. contra României, C. și M. contra României, H. contra Marii Britanii (relevante sub aspectul incidenței art. 8 din convenție), apreciem că în mod greșit instanța a interzis inculpatelor G.M. și L.A. ca pedeapsă accesorie și complementară dreptul de a alege prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I din C. pen.

În acest sens exemplificăm și Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii, se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I din C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) din C. pen.

Întrucât inculpata L.A. pentru desfășurarea activității infracționale s-a folosit de funcția deținută, respectiv secretară în cadrul S.P.R. Vâlcea, instituție publică, instanța de apel trebuia să aplice acesteia ca pedeapsă accesorie și complementară interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

3. Apreciem că hotărârea instanței de apel este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatei L.A.

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Apreciază Parchetul că pedeapsa aplicată inculpatei L.A. de 3 ani închisoare, nu satisface cerințele unei juste individualizări, având și în vedere faptele comise, numărul mare de acte materiale, modul și împrejurările în care au fost comise, scopul urmărit precum și limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracțiunile săvârșite.

Aceste aspecte, coroborate cu atitudinea nesinceră a inculpatei în cursul procesului penal, conduc la concluzia că instanța de apel trebuia să aplice inculpatei o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatei L.A. nu este de natură a realiza scopurile menționate în art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpaților și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Inculpata-recurentă G.M. critică soluția instanței de apel ca fiind nelegală și netemeinică prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Astfel în primul caz de casare, cel prevăzut de dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. (când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii) se învederează că instanța de fond a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor săvârșite de recurentă.

Referitor la cel de-al doilea caz de casare, cel prevăzut de dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege), recurenta solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei urmând a se da o mai mare relevanță circumstanțelor personale ale acesteia.

Pentru inculpata recurentă L.A. se solicită a se respinge recursul parchetului ca nefondat sub aspectul majorării pedepsei aplicate, precizându-se totodată că recursul parchetului urmează a fi admis numai sub aspectul aplicării pedepselor accesorii și complementare aplicate inculpatei.

Examinând legalitatea și temeinicia soluției instanței de apel din punct de vedere al motivelor de recurs formulate, Înalta Curte urmează a admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești numai cu privire la pedepsele accesorii aplicate inculpatelor G.M. și L.A. și cu privire la neaplicarea pedepsei complementare privind pe inculpata L.A.

Referitor la recursul declarat de inculpata G.M. împotriva aceleiași decizii urmează ca acesta să se respingă ca nefondat.

Înalta Curte va lua act de retragerea recursurilor formulate de inculpații C.L., L.A., P.G., L.I., L.M.

Motivele pe care se bazează această hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt următoarele:

În ceea ce privește primul caz de casare invocat de parchet, în sensul că în mod greșit Curtea de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimise în judecată G.M. și L.A., Înalta Curte constată critica formulată ca fiind nefondată deoarece:

Infracțiunea continuată se caracterizează printr-o pluralitate de acțiuni sau inacțiuni comise la diferite intervale de timp, de aceiași persoană în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prezentând fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Ceea ce trebuie subliniat în mod deosebit este că unitatea de rezoluție infracțională rezultă din modul în care au fost comise actele materiale ce compun infracțiunea continuată, neintervenind o nouă rezoluție infracțională.

Din tot probatoriul dosarului rezultă în mod clar că hotărârea infracțională a fost adoptată de către inculpatele G. și L., încă din anul 2006, continuând cu anul 2007 și 2008 în vederea atingerii aceluiași obiectiv, respectiv prin trafic de influență să obțină diferite sume de bani.

Deci rezultă că este vorba de o singură rezoluție infracțională de săvârșire a infracțiunii de trafic de influență.

Pentru aceste considerente Înalta Curte considera această critică ca nefondată.

Referitor la cea de-a doua critică, formulată de parchet, în sensul că în mod greșit instanța de apel a aplicat inculpatelor G.M. și L.A. ca pedeapsă accesorie și complementară interzicerea dreptului de a alege prevăzută de art 64 alin. (1) lit. a), teza I și nu a aplicat inculpatei L.A. ca pedeapsă accesorie și complementară, interzicerea dreptului de a ocupa o funcție și de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura celeia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c), C. pen., Înalta Curte constată această critică ca fiind fondată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a apreciat încă din anul 2007 că dispozițiile art. 71 C. pen., referitoare la pedepsele accesorii, se vor interpreta în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. c), C. pen. nu se va face în mod automat, ci se va supune aprecierii instanței în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Față de această situație și având în vedere și prevederile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale cât și Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte va admite recursul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești, va casa decizia penală atacată numai cu privire la pedepsele accesorii aplicate inculpatelor G.M. și L.A. cât și cu privire la neaplicarea pedepsei complementare privind pe inculpata L.A.

Urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să se admită recursul formulat de Parchet și să se caseze în parte decizia penală a instanței de apel.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpata G.M., Înalta Curte constată criticile formulate de aceasta ca fiind nefondate, urmând a respinge recursul formulat ca nefondat, pentru următoarele motive:

Referitor la prima critică formulată de inculpata-recurentă G.M. în sensul că instanța de fond a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor săvârșite, Înalta Curte a arătat de ce această încadrare juridică nu subzistă în motivarea respingerii recursului formulat de parchet (prima critică), considerent pentru care nu va mai relua încă o dată motivarea.

În ceea ce privește a doua critică formulată de recurentă, prin care se solicită reducerea pedepsei și acordarea unei mai mari ponderi circumstanțelor personale ale inculpatei G.M., Înalta Curte constată că și această critică este nefondată, urmând a respinge și acest motiv de recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Constatându-se că inculpata-recurentă G.M. a săvârșit o faptă penală de trafic de influență în formă continuată care s-a epuizat în termenul de încercare al condamnării anterioare de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1321 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului București, constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii prevăzute de art. 37 lit. a), C. pen., împrejurare ce atrage conform art. 864 C. pen., revocarea acestei suspendări.

În rest, instanța de apel nu a făcut altceva, reținând împrejurarea arătată mai sus, decât să înlăture conform legii, dispozițiile art. 865, art. 85 alin. (1) C. pen. privind anularea suspendării executării pedepsei de 4 ani închisoare și să contopească pedeapsa cu pedepsele nou aplicate.

Instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei conform dispozițiilor art. 72 C. pen., având în vedere criteriile generale de individualizare, ținând cont de limitele de pedeapsă fixate, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatei G.M.

În aplicarea pedepsei orientate spre minim, instanța de apel a avut în vedere faptul că recurenta a colaborat cu organele de urmărire penală, a recunoscut săvârșirea faptelor, că are probleme de sănătate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte urmează ca în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b), C. proc. pen. să respingă ca nefondat, recursul formulat de inculpata recurentă G.M.

Totodată, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 369 C. proc. pen. raportat la art. 3854 C. proc. pen. va lua act de manifestările de voință ale inculpaților recurenți C.M., L.A., P.G., L.I. și L.M., de retragere a recursurilor declarate împotriva Deciziei penale nr. 7/ A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 192 C. proc. pen. va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești împotriva Deciziei penale nr. 7/ A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie.

Casează parțial decizia penală atacată numai cu privire la pedepsele accesorii aplicate inculpatelor G.M. și L.A. și cu privire la neaplicarea pedepsei complementare privind pe inculpata L.A.

În baza art. 71 C. pen. aplică inculpatei G.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. alături de pedeapsa principală.

În baza art. 71 C. pen. aplică inculpatei L.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. alături de pedeapsa principală.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatei L.A. dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Deduce din pedepsele aplicate inculpatelor G.M. și L.A., durata reținerii și arestării preventive de la 25 septembrie 2008 la 14 mai 2010.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.M. împotriva Deciziei penale nr. 7/ A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie.

Ia act de manifestarea de voință a inculpaților C.L., L.A., P.G., L.I. și L.M. de retragere a recursurilor declarate împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurenții inculpați G.M., P.G., L.I. și L.M. la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Obligă recurentele inculpate C.L. și L.A. la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2010.