Validity of criminal convictions for trafficking and sexual exploitation of minors based on coercive financial dependency and digital evidence of child pornography

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 590 din 04 decembrie 2008, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul H.S. fiul lui fiul lui H.I. și I. (fostă H.) O., la următoarele pedepse:

- 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001;

- 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) Legea nr. 678/2009 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003;

- 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe care inculpatul o va executa.

Pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului H.S. și s-a dedus, conform art. 88 alin. (1) C. pen., din pedeapsa stabilită, durata reținerii și arestării preventive de la 2 noiembrie 2007 la zi.

În baza art. 19 din Legea nr. 672/2001 cu referire la art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat un apartament situat în Bârlad, județul Vaslui și în baza art. 118 lit. b) C. pen. un hard disk portabil marca W.D., laptop marca G.H., laptop H.C., unitate centrală1 de calculator F., laptop marca A. și un telefon marca S.E. - bunuri aflate la camera de corpuri delicte a instanței și înregistrate în registrul de corpuri delicte la poziția nr. 68/2007.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a restituit inculpatului H.S. 6 DVD, un CD, un plic care conține mai multe documente și o casetă video - bunuri aflate la camera de corpuri delicte a instanței și înregistrate în registrul de corpuri delicte la poziția nr. 68/2007. Restituie inculpatului un autoturism marca O.A.C. autoturism cu privire la care s-a ridicat sechestrul asigurător prin încheierea din 13 martie 2008 și un apartament situat în mun. Bârlad, jud. Vaslui cu privire la care s-a instituit sechestrul asigurător prin Ordonanța nr. 2/D/P/2006 din 2 aprilie 2007, sechestru pe care instanța l-a ridicat prin prezenta hotărâre.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de martora victimă H.A.F. și obligat inculpatul H.S. să-i achite acesteia suma de 2000 lei cu titlu de daune morale.

Au fost respinse restul pretențiilor formulate de H.A.F. ca neîntemeiate, respectiv obligarea inculpatului la plata de daune morale până la concurența sumei de 3500 lei.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de martora-victimă D.A.A. și obligat inculpatul H.S. să-i achite acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale. Au fost respinse restul pretențiilor civile până la concurența sumei de 100.000 lei ca neîntemeiate.

S-a luat act că celelalte martore victime nu s-au constituit părți civile în cauză.

A fost obligat inculpatul H.S. la plata sumei de 6.200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul H.S. are vârsta de 47 ani și are domiciliul în municipiul Bârlad, județul Vaslui. Are studii superioare și este administrator unic al SC L. SA Bârlad. Nu este căsătorit și are un copil minor dintr-o relație de concubinaj.

La 5 septembrie 2005 organele de urmărire penală au fost sesizate de către numitul C.M. cu faptul că minora B.E., în vârstă de 15 ani, aflată sub tutela sa, a dispărut de la domiciliu în luna iunie 2005 iar în luna august a aceluiași an, când a revenit, a relatat că în perioada cât a lipsit a fost exploatată sexual într-un apartament din municipiul București de către persoane necunoscute. Prin cercetările efectuate s-a stabilit că minora B.E. a fost exploatată sexual în București de către numiții D.V.G. și S.E.D. care conduceau o rețea de traficanți. S-a mai stabilit că recrutarea minorei s-a făcut în timp ce aceasta se afla în apartamentul lui H.S. de către o persoană din anturajul acestuia rămasă neidentificată.

Din cercetări a rezultat că inculpatul H.S. obișnuia să recruteze personal sau prin intermediul altor persoane, tinere cu o situație materială precară care nu aveau loc de muncă și aveau nevoie de bani pentru a-și asigura traiul zilnic, pe care le-a transportat în Franța, de unde au fost preluate de alte persoane care le-au exploatat sexual.

De asemenea, s-a mai stabilit că în perioada 2003-2007 inculpatul H.S. a atras în anturajul său un număr însemnat de minore cu vârste cuprinse între 14-17 ani provenind din mediul rural sau urban, de obicei eleve la diferite școli din municipiul Bârlad, în scopul de a avea raporturi sexuale cu acesta sau pentru a le exploata sexual în sensul de a le determina să întrețină raporturi sexuale cu alte persoane cu care el avea relații de afaceri sau de altă natură, asigurându-și astfel diferite avantaje.

Pentru derularea acestei activități de recrutare și cazare în scopul exploatării sexuale a minorelor inculpatul folosea în special un apartament pe care îl are în Bârlad, și care era pus la dispoziția fetelor, prietenilor acestora, precum și prietenilor săi, fiind astfel create condițiile ca întâlnirile să fie facile și deschise relațiilor pe care inculpatul dorea să le realizeze.

În acest apartament inculpatul avea aparatură electronică - calculatoare, aparate de fotografiat., cameră de filmat. O parte dintre minorele recrutate în vederea exploatării sexuale au fost filmate sau fotografiate de către inculpat în poziții cu conotații sexuale sau pornografice, fotografiile și filmele fiind folosite ulterior pentru a le șantaja pe minore să întrețină relații sexuale cu el sau cu persoane din anturajul său, sub amenințarea că va pune imaginile filmate sau fotografiate la dispoziția părinților sau a colegilor de clasă. O parte dintre aceste fotografii au fost difuzate pe rețeaua internet și au ajuns astfel la cunoștința colegilor, a cunoștințelor minorelor, cu toate că inculpatul promisese că nu vor ajunge acele imagini la dispoziția altor persoane și că le va șterge din sistemul informatic în care erau stocate. De multe ori, pentru a le crea victimelor impresia că a șters din sistem fotografiile, inculpatul se prefăcea că dă comenzi în acest sens calculatorului, dar de fapt imaginile nu erau șterse și erau de multe ori transferate în alte foldere sau fișiere.

Recrutarea tinerelor o făcea inculpatul fie personal, prin abordarea acestora în locuri publice din municipiul Bârlad, fie prin participarea ca membru în juriul de premiere la concursuri de „miss" unde sponsoriza premierea concurentelor sau prin intermediul altor tinere deja recrutate care îi făceau cunoștință cu prietene de-ale lor.

La selectarea victimelor inculpatul avea în vedere ca acestea să aibă un aspect fizic plăcut, să provină din mediul rural sau din familii cu posibilități materiale reduse. Pe cele pe care intenționa să le atragă în anturajul său inculpatul le curta cu asiduitate, folosind tot felul de mijloace inclusiv promisiuni cu avantaje materiale, rezolvarea unor probleme personale și financiare, plimbarea cu mașina personală, cazarea temporară sau pentru o durată mai lungă în apartamentul său a celor care aveau sau își creaseră probleme cu părinții sau cu familia.

Inculpatul se oferea să le ajute financiar pe minorele recrutate pe care le împrumuta cu diferite sume de bani, cu toate că era evident că victimele nu vor fi în măsură să restituie suma împrumutată. Crea astfel o stare de dependență a minorelor față de el, determinându-le să accepte să întrețină relații sexuale cu el ori cu prieteni sau cunoștințe de ale sale. Avansurile inculpatului începeau de regulă cu acte cu caracter obscen pe care inculpatul le săvârșea fată de minore în sensul că le cerea să-i mângâie organul sexual, să-l masturbeze sau el însuși se masturba în prezența acestora. Au fost situații în care inculpatul a întreținut relații sexuale cu alte persoane în prezența minorelor.

După ce întrețineau relații sexuale cu inculpatul, minorele erau determinate să întrețină relații sexuale și cu prieteni sau parteneri de afaceri de-ai acestuia. Multe dintre martorele-victimă identificate au susținut că au fost constrânse de către inculpat să aibă astfel de relații sexuale prin șantaj, fiind amenințate că vor fi difuzate fotografiile sau filmele pe care le deținea sau prin valorificarea acelei stări de dependență pe care inculpatul reușea să o creeze victimelor prin diferitele forme de ajutor material pe care le acorda acestora.

Au fost identificate o parte dintre martorele-victimă care au fost exploatate de către inculpat în sensul arătat mai sus.

Astfel, în cursul anului 2002, martora-victimă A.L.M., în vârstă la acea dată de 30 de ani și care suferea de tulburare schizotipală l-a cunoscut pe inculpat căruia i-a relatat situația grea în care se afla întrucât în starea precară de sănătate pe care o avea trecuse printr-un divorț, nu avea loc de muncă și nu dispunea de resurse financiare pentru a-și cumpăra medicamentele necesare. Inculpatul i-a propus să-l însoțească în Franța promițându-i un loc de muncă decent și bine plătit.

Înainte de plecarea în Franța inculpatul s-a întâlnit cu martora-victimă și cu alte tinere printre care și B.A.P. la restaurantul P. din municipiul Bârlad. Pe timpul întâlnirii inculpatul insista să le convingă pe acele tinere să meargă în Franța unde vor fi așteptate de alte persoane care le vor asigura un loc de muncă.

Dată fiind starea dificilă în care se afla martora-victimă A.L.M. a acceptat propunerea inculpatului care, pentru a o convinge de seriozitatea ofertei sale, a cazat-o, câteva zile în apartamentul său din Bârlad.

În ziua de 26 martie 2002 martora-victimă A.L.M. a părăsit România prin PTF Nădlac cu autoturismul condus de către inculpatul H.S. În autoturism se mai aflau B.M., M.A.P. și T.E.M. Pe timpul deplasării inculpatul le-a asigurat pe tinerele din autoturism că vor fi așteptate în Franța de V.P., că vor avea unde locui și că vor avea loc de muncă. În Paris inculpatul s-a întâlnit cu V.P. și cu R.C.M., zis G., într-o parcare la o benzinărie. În noaptea ce a urmat martora victimă a fost cazată la un hotel, după care a fost predată unor persoane neidentificate care au dus-o în Spania unde a fost obligată să se prostitueze timp de o lună și jumătate, toți banii fiind luați de către cei care o exploatau. A fost bătută de mai multe ori și când s-a întors în tară starea ei de sănătate era cu mult înrăutățită față de situația în care plecase. În timpul urmăririi penale martora-victimă a declarat că nu se constituie parte civilă iar la judecată nu s-a prezentat.

În cursul anului 2003, când avea vârsta de 15 ani, martora-victimă D.A.A. l-a cunoscut pe inculpatul H.S. prin intermediul altor minore care se aflau de mult timp în anturajul acestuia.

Martora-victimă a făcut o vizită în apartamentul inculpatului după care acesta a vizitat-o la Liceul Pedagogic unde ea era elevă. Inculpatul s-a prezentat ca fiind om de afaceri care are bani, două case în Deltă, o fabrică de cărămidă și alte bunuri. I-a precizat martorei-victimă că o poate ajuta cu bani ori de câte ori are nevoie și îi poate cumpăra un telefon mobil și îi poate oferi alte avantaje. Martora-victimă a început să frecventeze apartamentul inculpatului unde i-a cunoscut și pe alți prieteni ai acestuia, A., C.T., V., Z. Acel apartament era frecventat de asemenea de mai multe tinere de vârsta ei care aveau acces la calculatorul din apartament, la frigiderul care era aprovizionat de către inculpat. Inculpatul a început să-i facă avansuri sexuale și pentru că martora-victimă a refuzat inculpatul a apelat la ajutorul prietenei sale B.D. care a încercat să o convingă pe martora-victimă că dacă va avea raporturi sexuale cu inculpatul acesta o va ajuta în orice problemă. Martora-victimă a acceptat și a avut raport sexual cu inculpatul.

Într-una din zile, în timp ce martora-victimă era la calculator împreună cu B.C. și comunicau pe messenger cu mai multe persoane, printre care și martorul A.C., inculpatul s-a dezbrăcat și a avut un raport sexual cu B.D. în aceeași cameră. Ulterior, martorul A.C. i-a spus martorei-victimă că a urmărit și el raportul sexual pe care inculpatul l-a avut cu Bercea Denisa, acest lucru fiind posibil întrucât camera web care era montată în acea cameră fusese pusă în funcțiune.

Inculpatul le spunea fetelor care frecventau acel apartament să fie atente cu prietenii săi și „să sară pe ei", în sensul de a avea raporturi sexuale cu aceștia. Dând curs acestei dorințe a inculpatului, martora-victimă a avut și ea raporturi sexuale cu A. și cu C.T. A precizat martora-victimă că în apartamentul inculpatului se țineau petreceri la care participa un cerc restrâns de prieteni, se consuma alcool, după care se întrețineau raporturi sexuale între cei care erau prezenți. La insistențele inculpatului martora-victimă a întreținut cu acesta și cu B.C. un raport sexual în trei. Martora-victimă a văzut în apartamentul inculpatului fotografii cu fete dezbrăcate și fetele i-au povestit că au fost fotografiate de către inculpat în acele poziții.

Într-una din zile, când martora-victimă era pe stradă cu A.C., care avea vârsta de 12 ani, i-a făcut cunoștință inculpatului cu aceasta. Inculpatul a achitat suma pe care fetele o datorau la o sală de internet, după care au mers într-un apartament de pe strada S.D., care era al unui prieten de-al inculpatului și unde acesta a avut raport sexual cu A.C. Inculpatul i-a cerut martorei-victimă să-i facă cunoștință cu alte fete ce aveau vârsta între 15 și 17 ani și pe care el le numea „bunăciuni". „prospături". Inculpatul obișnuia să facă sex în baie, să umble dezbrăcat în prezența fetelor și să le explice cum să facă sex.

În anul 2004, când avea 17 ani și era elevă la Liceul Teoretic, martora-victimă L.M.I. l-a cunoscut pe inculpat și a început să frecventeze apartamentul de pe strada L. Inculpatul a început să facă avansuri sexuale și într-una din zile când erau în mașina i-a cerut să-i mângâie organul sexual și, de asemenea, el a început să o mângâie în zona organelor genitale. Inculpatul îi oferea martorei-victimă diferite cadouri iar de ziua ei i-a încărcat cartela telefonică. La cererea martorei-victimă inculpatul a sponsorizat deschiderea unui cabinet la liceul unde aceasta era elevă. În zilele următoare inculpatul i-a cerut martorei-victimă să aibă cu el raporturi sexuale și când a fost inițial refuzat inculpatul i-a imputat că doar nu a sponsorizat degeaba. Martora-victimă a avut în mai multe rânduri raporturi sexuale cu inculpatul și odată, împreună, cu H.A.F. au avut un raport sexual în trei. Inculpatul continua să-i facă diverse cadouri martorei-victimă și o îndemna pe aceasta să-și cumpere haine și alte bunuri pe care el le achita. Această modalitate de a o îndatora pe martora-victimă era o practică a inculpatului pentru a o determina pe aceasta să accepte consumarea unor raporturi sexuale cu el sau cu prietenii săi. Astfel, la îndemnul inculpatului, partea vătămată a avut raporturi sexuale cu Z. și cu D. zis F.

În vara anului 2005 partea vătămată avea nevoie de niște bani și i-a cerut inculpatului. Acesta i-a spus că el cunoaște o persoană care ar putea să o ajute însă trebuie să aibă raporturi sexuale cu aceasta. Martora-victimă a avut astfel, la sugestia inculpatului raporturi sexuale cu R.V., care i-a dat pentru aceasta suma de un milion lei.

Într-una din zile când a ieșit din baie, înfășurată doar cu prosopul inculpatul a început să o mângâie în prezența martorei-victimă Ț.D.H. Inculpatul a explicat martorei-victimă I.M. că a făcut acest lucru întrucât vroia să o determine pe Ț.D. să accepte să aibă raporturi sexuale cu el.

În luna septembrie 2004, martora-victimă Ț.D.E. a fost contactată de colega ei de clasă I.M. care i-a povestit că inculpatul a văzut-o pe stradă și că dorește să o cunoască. I.M. l-a prezentat pe inculpat ca fiind om de afaceri și care ajută diferite fete în sensul că le cumpără haine, le asigură un credit pe telefon și ajută chiar și cu bani pe fetele care ies cu el. Martora-victimă a fost de acord și l-a cunoscut pe inculpat care, în zilele următoare, a sunat-o foarte des la telefon, propunându-i să meargă la plimbare și să-i viziteze apartamentul.

La câteva zile, inculpatul a acostat-o pe martora-victimă, a început să o mângâie și i-a cerut să-i pună mâna pe organul sexual. În zilele următoare, inculpatul a condus-o pe martora-victimă în apartamentul din centrul orașului, unde a dezbrăcat-o și a început un raport sexual cu acesta. Nu a reușit să termine întrucât martora-victimă era virgină. Inculpatul i-a cerut martorei-victime să-l masturbeze și, întrucât aceasta nu a fost de acord, inculpatul a mers după ea în baie și în prezența ei s-a masturbat. Ulterior inculpatul a avut mai multe raporturi sexuale cu martora-victimă. În apartamentul inculpatului martora-victimă a văzut mai multe fotografii cu tinere dezbrăcate sau în poziții cu conotații sexuale, printre care a recunoscut și fotografia unei colege de-a ei, D.

Într-una din zile inculpatul i-a cerut martorei-victimă efectuarea unui act sexual oral și întrucât aceasta a refuzat a determinat-o să accepte să-l facă el ei un cunnilingus, lucru care s-a și realizat.

În cursul anului 2005, când avea vârsta de 16 ani și era elevă în clasa a noua martora-victimă H.A.F. l-a cunoscut pe inculpatul H.S. prin intermediul colegei sale de școală Ț.D. Întrucât martora-victimă trecea printr-o perioadă dificilă din punct de vedere material și sentimental inculpatul i-a oferit sfaturi și ajutor material, dacă are nevoie. Martora-victimă i-a cerut o sumă de bani având în vedere oferta pe care inculpatul i-o făcuse. Inculpatul a împrumutat-o cu bani stabilind ca datoria să fie restituită la o dată ulterioară, deși era evident că martora-victimă nu avea cum să-i restituie acei bani. La insistențele inculpatului martora-victimă a început să frecventeze apartamentul inculpatului de pe strada L., iar inculpatul îi făcea mici favoruri și îi încărca uneori cartela de telefon. În aceste condiții martora-victimă a început să aibă probleme cu frecvența și cu rezultatele la învățătură. După aproximativ o lună de la data la care martora-victimă a intrat în anturajul inculpatului, acesta i-a propus să aibă raporturi sexuale cu el. Pentru a că a fost refuzat inițial inculpatul i-a amintit că-i datorează o sumă de bani. Inculpatul a insistat și a efectuat acte cu caracter obscen asupra martorei-victimă, a mângâiat-o pe sâni, a dezbrăcat-o, a pus-o să-i mângâie organul sexual după care i-a făcut sex oral.

În perioada care a urmat, cu ocazia altor vizite, efectuate în apartamentul inculpatului martora-victimă a fost fotografiată de acesta, sumar îmbrăcată, în poziții indecente și cu conotații sexuale, fotografii care au fost postate de către inculpat în sistemul informatic pe care îl deținea la domiciliu.

În contextul în care martora-victimă avea o datorie financiară față de inculpat și la care s-au adăugat amenințările precum că acesta va pune la dispoziția părinților ei și a altor persoane fotografiile pe care el le făcuse, la solicitarea inculpatului martora-victimă a avut relații sexuale cu numitul R.V. Potrivit declarațiilor date de martora-victimă, pentru că ea a avut raporturi sexuale cu R.V., acesta i-a dat inculpatului piese de schimb pentru mașină. La solicitarea inculpatului martora-victimă împreună cu I.M.I. au avut cu inculpatul un raport sexual în trei.

În sistemele informatice ridicate de la inculpat cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate s-au găsit fotografii ce o reprezintă pe martora-victimă H.A.F. în poziții cu conotații sexuale și parțial dezbrăcată.

În cursul anului 2005, când avea vârsta de 15 ani, martora-victimă l.A.I., elevă în clasa a IX-a la Grupul Școlar A.I.C. din Bârlad, l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul colegei sale de clasă N.A. Inculpatul a participat în juriul ce a premiat tinerele ce au participat la concursul de „miss". Inculpatul i-a fixat mai multe întâlniri martorei-victimă și cu ocazia acestora a aflat că martora-victimă nu avea unde să locuiască întrucât fusese dată afară de mătușa ei unde stătea în gazdă. Inculpatul i-a propus să locuiască în apartamentul său, lucru care s-a și întâmplat. De câte ori venea în apartament inculpatul încerca să o convingă pe martora-victimă să aibă relații sexuale cu el promițându-i că-i va da bani, îi va cumpăra diverse lucruri de care avea nevoie, îi va alimenta cartela telefonică și o va ajuta când va avea probleme. La insistențele inculpatului și dată fiind situația de dependență a martorei-victimă față de inculpat aceasta a acceptat să aibă raporturi sexuale cu el. Inculpatul îi cerea martorei-victimă să-i mângâie organul genital și de multe ori a pus-o să-l masturbeze.

Apartamentul în care locuia martora-victimă era frecventat și de alte tinere cu vârste între 15-16 ani, cărora inculpatul le dădea mici sume de bani, le alimenta cartelele telefonice și cu care întreținea raporturi sexuale. Printre acestea, martora-victimă amintește pe N.A., A.H., R., A., M. Inculpatul obișnuia să intre în baie când martora-victimă făcea baie și chiar dacă ea nu era de acord inculpatul avea raport sexual cu ea.

Inculpatul le-a tăcut cunoștință fetelor cu prietenii săi, respectiv Z. care era din Cluj, V.D., A., R.V., D. zis F. Le cerea să aibă raporturi sexuale cu aceștia și în acest context martora-victimă a avut raporturi sexuale cu Z., cu D. și cu R.V. Aceștia îi dădeau diferite sume de bani pentru că întreținea raporturi sexuale cu ei. La starea de dependență a martorei-victimă față de inculpat s-a adăugat și situația că mătușa acesteia îi făcuse o plângere penală pentru sustragerea unor bunuri în perioada în care a locuit la ea. Inculpatul a asigurat-o că nu va păți nimic și că o va ajuta el.

A declarat martora-victimă că inculpatul le punea pe fete să se fotografieze între ele, sunt îmbrăcate sau dezbrăcate, în poziții indecente și cu conotații sexuale, fotografii care erau apoi descărcate în sistemul informatic pe care el îl avea în apartament. Martora-victimă a văzut în apartamentul inculpatului o cameră web. Ca și celorlalte martore-victimă inculpatul i-a cerut martorei-victimă I.A.I. să-i facă cunoștință cu alte fete, colege de-ale ei, pe care să le atragă în anturajul său.

În toamna anului 2005, martora-victimă N.N.A. avea vârsta de 16 ani. A participat la un concurs de „miss" organizat la Liceul A.I.C. din Bârlad unde era elevă și unde inculpatul era membru în juriu. Peste câteva zile, inculpatul a contactat-o pe martora-victimă prin intermediul lui D.V. care i-a spus că are mai multe fotografii făcute cu ocazia concursului și că va trimite pe un prieten al său, respectiv inculpatul H.S., să-i aducă acele fotografii. La întâlnirea ce a urmat, inculpatul i-a spus martorei-victimă, că el a făcut parte din juriu la concursul care a desemnat câștigătorii concursului de „miss" și că datorită lui ea a reușit să ocupe locul al III-lea.

În perioada ce a urmat martora-victimă a inițiat o relație cu D.V. și cu care a mers de mai multe ori în apartamentul inculpatului de pe str. L. De fiecare dată când mergea acolo martora-victimă a văzut că acel apartament era frecventat de mai multe fete cu vârste de 15-16 ani care erau eleve la diferite licee din oraș și care fumau, petreceau, aveau acces la calculator. După ce martora-victimă a întrerupt relația cu D.V. a fost căutată cu insistență de către inculpat care a invitat-o la el în apartament. I-a propus să aibă relații sexuale și din cauza insistențelor lui ea a acceptat. Inculpatul a început să-i facă mici favoruri în sensul că îi alimenta cartela telefonică, îi dădea mici sume de bani pentru care, în schimb, îi cerea să aibă raporturi sexuale cu el și să-i facă cunoștință cu alte colege de-ale ei. Martora-victimă i-a făcut astfel cunoștință inculpatului cu I.A. și B.E. împreună cu acestea martora-victimă a continuat să frecventeze apartamentul inculpatului, acesta întreținând raporturi sexuale cu ele. Inculpatul le spunea că este om de afaceri, că are bani și relații și că le poate ajuta în orice problemă.

Datorită modului de viață pe care inculpatul îl încuraja martora-victimă a început să aibă probleme cu frecvența la școală și cu învățătura astfel că a ajuns în situația de a rămâne repetentă. Pentru a-și rezolva într-un fel situația, cu acordul mamei sale, martora-victimă a apelat la inculpat care i-a dat suma de 10 milioane lei, urmând să-i restituie.

În repetate rânduri, inculpatul i-a spus martorei-victimă că trebuie să-l evite pe D.V. și să întrețină raporturi sexuale cu ceilalți prieteni ai lui. A îndemnat-o să aibă relații sexuale cu Z. din Cluj despre care inculpatul i-a spus că este om de afaceri și are bani. Fiind îndatorată și obligată față de inculpat, martora-victimă a avut de 4-5 ori relații sexuale cu Z. care s-a oferit să-i cumpere diferite bunuri pe care ea și le-ar fi dorit. Când Z. venea în Bârlad, inculpatul o contacta telefonic pe martora-victimă și îi spunea să meargă la apartament pentru că a venit Z., înțelegându-se prin aceasta că trebuie să meargă acolo pentru a întreține relații sexuale cu Z. Susține martora-victimă că inculpatul nu i-a cerut numai ei, ci și celorlalte fete care frecventau anturajul său să întrețină relații sexuale cu prietenii inculpatului, modul de a proceda fiind același.

La un moment dat, când I.A. a părăsit apartamentul inculpatului fără să-l anunțe, acesta s-a arătat nemulțumit de această situație, a devenit violent și a lovit-o pe N.N.A., reproșându-i că nu l-a anunțat din vreme despre plecarea celeilalte martore-victime.

Datorită stării de dependență pe care inculpatul o crease față de martora-victimă, precum și a constrângerii morale exercitată permanent, aceasta a avut relații sexuale cu P.Z. și M.A.

În perioada în care a frecventat apartamentul inculpatului, martora-victimă N.N.A. a fost fotografiată de către inculpat în timp ce era dezbrăcată, în poziții indecente și cu conotații sexuale, în baia apartamentului, fotografii care au fost ulterior stocate în sistemul informatic al inculpatului. Martora-victimă i-a solicitat inculpatului să șteargă acele fotografii din sistemul informatic și acesta a asigurat-o că fotografiile compromițătoare fuseseră șterse, că a păstrat doar fotografii decente care oricum erau în siguranță întrucât nimeni nu avea acces la sistemul lui informatic, acesta fiind parolat. Inculpatul a arătat ulterior fotografiile pe care le avea stocate în sistemul său informatic mai multor persoane, printre acestea este și martora B.E.A., în vârstă la acea dată de 15 ani. Printre fetele care erau fotografiate martora a recunoscut fotografii ale martorelor-victimă I.A. și N.N.A. O parte dintre fotografii au fost postate pe internet și acest lucru i-a fost adus la cunoștință martorei-victimă de către unii colegi. Acest lucru este confirmat și de către martora V.M. care a însoțit-o pe martora-victimă la Liceul Industrial din Bârlad unde aceasta dorea să-și vadă unele foste colege. Susține martora că la liceu mai mulți tineri i-au strigat martorei-victimă „Te-am văzut pe internet coardo".

După momentul relatat mai sus, când inculpatul a lovit-o pe martora-victimă aceasta a încercat să întrerupă relațiile cu inculpatul și după terminarea anului școlar în 2006, martora-victimă a întrerupt relațiile cu inculpatul și a plecat la muncă în Italia. În timp ce se afla acolo părinții au sunat-o și i-au spus că a fost căutată la domiciliu de inculpat care a solicitat restituirea datoriei de 1.000 lei.

În luna august 2007, martora-victimă s-a întâlnit în Bârlad cu inculpatul și i-a explicat că nu are să-i restituie banii. Acesta i-a spus că nu este nevoie să-i restituie acei bani însă i-a povestit că este cercetat și că urmează să fie chemată și ea pentru a da declarații.

La urmărirea penală, prin constatarea tehnico-științifică efectuată, martora-victimă a fost identificată că apare dezbrăcată și în poziții cu conotații sexuale în fotografiile ce se regăsesc la pozițiile 166-180 din albumul foto întocmit.

În anul 2005, când avea 15 ani, martora-victimă F.R.A. a fost vizitată la Spitalul de Copii unde era internată de o colegă pe nume L.B. ce era însoțită de inculpatul H.S. Inculpatul i-a cerut martorei-victimă să-i dea numărul de telefon și el i l-a dat pe al lui, spunându-i să-l sune în cazul în care are nevoie de ceva întrucât el poate să o ajute inclusiv cu bani. În perioada ce a urmat inculpatul a căutat-o insistent la telefon pe martora-victimă și a invitat-o pe aceasta la apartamentul său din strada L. Acolo martora-victimă a recunoscut la petrecerea organizată mai multe tinere care erau eleve la diferite licee din Bârlad. În timpul petrecerii inculpatul a insistat ca martora-victimă să întrețină relații sexuale cu el spunându-i că o va ajuta cu sume de bani atunci când va avea nevoie însă martora-victimă l-a refuzat.

În luna martie 2006, martora-victimă l-a rugat pe inculpat să o împrumute cu suma de 80 lei. Acesta i-a spus că îi dă suma cerută dacă merge cu el la apartament pentru a întreține relații sexuale.

Susține martora-victimă în declarația sa că, fiind nevoită să împrumute acei bani întrucât părinții aveau o situație materială precară, a acceptat propunerea inculpatului și a mers cu el în apartament unde au întreținut relații sexuale. Ulterior, martora-victimă i-a mai cerut inculpatului diferite sume de bani și acesta îi condiționa acordarea acelor sume de întreținerea relațiilor sexuale cu el. Inculpatul i-a propus să întrețină și raporturi anale și orale. Martora-victimă a refuzat însă inculpatul i-a făcut cunnilingus.

Martora-victimă a cunoscut și alte tinere de vârsta ei care mergeau în apartamentele inculpatului și le-a menționat numele în declarațiile date la urmărirea penală.

Tot în cursul anului 2005 și tot la vârsta de 15 ani martora-victimă U.I.N. l-a cunoscut pe inculpatul H.S. la barajul de la R.A. prin intermediul unei colege. De cum a cunoscut-o inculpatul a început să-i facă diverse complimente și în discuțiile care au urmat inculpatul a aflat că martora-victimă terminase clasa a VIII-a și urma să meargă la liceu. Inculpatul a sunat-o pe telefonul mobil și inițial martora-victimă a refuzat să discute cu el. Ulterior, martora-victimă a răspuns la apelurile inculpatului și acesta insista prin propunerile sale precum că îi poate rezolva problemele pe care le are și că îi poate cumpăra haine.

Într-una din zile, când se afla prin oraș, inculpatul a abordat-o pe partea vătămată, i-a cerut să urce în autoturismul său și a condus-o la apartamentul din strada L. Acolo inculpatul i-a creat martorei-victime impresia că dispune de sume mari de bani întrucât îi cerea acesteia să-i facă cunoștință cu fete cu o situație materială precară pe care el le poate ajuta, le poate întreține. Ulterior, inculpatul a sunat-o pe martora-victimă de mai multe ori la telefon insistând să întrețină relații sexuale cu el deși aceasta îi spusese că nu-și începuse viața sexuală.

Martora-victimă a început să frecventeze apartamentul inculpatului care îi cerca insistent să aibă relații sexuale cu el. Martora-victimă a refuzat, reamintindu-i că este virgină. Pentru a se convinge de acest lucru inculpatul i-a cerut să se dezbrace și a săvârșit asupra acesteia acte cu caracter obscen în sensul că i-a introdus un deget în vagin. Cu această ocazie inculpatul ar fi constatat că martora-victimă prezenta o infecție vaginală și a dus-o la un cabinet medical. Pe cheltuiala lui i s-a tăcut martorei-victime un examen medical de specialitate și ulterior tot el a ridicat înscrisul pe care erau consemnate rezultatele analizelor. A amenințat-o pe martora-victimă că dacă nu va întreține relații sexuale cu el va arăta rezultatul acelor analize părinților ei. Cu toate insistențele inculpatului martora-victimă a refuzat să aibă relații sexuale cu el și ulterior a întrerupt legăturile cu acesta.

În anul 2006, când avea vârsta de 14 ani, martora-victimă H.C. l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul unei colege L.C. Martora-victimă se pregătea pentru examenul de capacitate și în discuția care a avut loc, inculpatul a aflat aceasta. Inculpatul i-a cerut numărul de telefon și i-a spus că atunci când va avea nevoie de ceva sau când va cunoaște fete de vârsta ei cu care ar putea să-i facă cunoștință, să-l sune. Martora-victimă i-a spus că nu are credit pe telefon și atunci inculpatul i-a transferat el un dolar.

Ulterior acestei întâlniri inculpatul s-a mai întâlnit cu martora-victimă și pe care a invitat-o la plimbare prin oraș cu mașina lui. În timpul acestor plimbări inculpatul a întrebat-o pe martora-victimă dacă este virgină și s-a oferit să o învețe cum să aibă un raport sexual și ce trebuie să facă în astfel de situații. Pe timpul acestor plimbări inculpatul îi oferea martorei-victimă dulciuri, sucuri și într-una din zile a invitat-o în apartamentul din strada L. A invitat-o apoi în dormitor pentru a o învăța „niște chestii". Acolo inculpatul a început să-i facă avansuri sexuale, să o strângă în brațe, i-a luat mâna și a încercat să i-o bage în pantalonul cu care era îmbrăcat, solicitându-i să-l masturbeze. Martora-victimă a refuzat însă inculpatul a insistat, solicitându-i să-i mângâie organul genital. Martora-victimă a ridicat tonul și discuția a fost auzită din bucătărie de L.C. care a intrat în dormitorul unde se aflau cei doi.

La vizitele următoare pe care martora-victimă le-a făcut în apartamentul inculpatului, acesta i-a cerut ei cât și unei colege de-a acesteia care o însoțea, C.A., să-i permită să le facă niște fotografii. Le-a fotografiat îmbrăcate doar în lenjeria intimă, fotografiile fiind descărcate în sistemul informatic deținut de inculpat. Inculpatul a asigurat-o pe martora-victimă că acele fotografii sunt în siguranță și că nu vor fi puse la dispoziția altor persoane. La aproximativ 2 ore de la realizarea fotografiilor și de la plecarea martorei-victimă din apartamentul inculpatului, aceasta a fost anunțată de colegii de școală că se găsesc pe internet postate niște fotografii în care ea apare dezbrăcată. În timpul urmăririi penale martora-victimă a declarat că în ziua în care a fost fotografiată a văzut în laptop-ul inculpatului mai multe fotografii cu fete de vârsta ei care erau fotografiate complet dezbrăcate și în poziții care induceau în mod clar ideea unui act sexual. Din raportul de constatare tehnico-științifică, întocmit în timpul urmăririi penale cu privire la sistemele informatice ridicate la perchezițiile domiciliare, efectuate la domiciliul inculpatului rezultă că acestea conțin stocate materiale pornografice cu minori printre care și fotografii în care martora-victimă H.C. apare dezbrăcată și în poziții cu conotații sexuale, fotografii care se regăsesc în albumul foto anexă a raportului de constatare tehnico-științifică la pozițiile 99-114.

Tot în cursul anului 2006, când avea vârsta de 16 ani, martora-victimă T.A. l-a cunoscut pe inculpat la terasa barului L. din Bârlad, unde ea lucra temporar ca barman. Inculpatul a invitat-o în oraș însă martora-victimă a refuzat. În discuțiile ce s-au purtat inculpatul i-a spus că obișnuia să sponsorizeze premiile pentru concursurile de „miss" organizate la diferite licee din oraș, menționând că știa că și martora-victimă participase anterior la un astfel de concurs pe care îl câștigase. Cu ocazia întâlnirilor ulterioare inculpatul o întreba pe martora-victimă dacă a început viața sexuală și i-a propus să facă niște fotografii, menționând că a cumpărat cearceafuri speciale pentru a crea decoruri în care a pozat tinere ale căror fotografii sunt păstrate în lap-top-ul și în telefonul său. Inițial martora-victimă a refuzat însă la insistențele inculpatului a acceptat să facă poze și a mers în apartamentul acestuia. În sufrageria din apartamentul de pe strada L., inculpatul i-a făcut martorei-victimă mai multe fotografii cu telefonul său marca S.E. și care ulterior au fost descărcate în sistemul informatic pe care acesta îl deținea Ulterior, ca urmare a insistentelor inculpatului, martora-victimă a mers de mai multe ori în apartamentul acestuia și a fost fotografiată de inculpat dezbrăcată și în poziții cu conotații sexuale.

Pe la mijlocul lunii aprilie 2007, când martora-victimă întrerupsese relațiile cu inculpatul, o colegă de-a acesteia, M.R., i-a spus că o cunoștință de-a ei i-a trimis două fotografii care o reprezentau în lenjerie intimă și, respectiv, complet dezbrăcată și că aceste fotografii se aflau pe rețeaua internet. Martora-victimă a avut o discuție telefonică cu inculpatul, însă el a negat că le-ar fi transmis pe rețeaua internet sau că le-ar fi pus la dispoziția vreunei persoane, însă i-a sugerat martorei-victimă ca în cazul în care va fi întrebată să declare că acele fotografii nu au fost făcute de el ci de verișoara ei și că el doar le-a copiat în calculatorul său. La 18 aprilie 2007, martora-victimă a depus o plângere la Poliția municipiului Bârlad prin care sesiza despre difuzarea fotografiilor sale pe rețeaua internet și solicita să fie identificate persoanele care au tăcut acest lucru.

În luna mai 2006, martora-victimă C.R.C., când avea 17 ani l-a cunoscut pe inculpatul H.S. prin intermediul unei persoane care făcea menaj în apartamentul inculpatului. Inculpatul a sunat-o ulterior de mai multe ori la telefon pe martora-victimă care îi făcea complimente cu privire la aspectul său fizic și o invita să iasă împreună pentru a se cunoaște mai bine. La refuzul repetat al martorei-victimă inculpatul îi cerea să-i facă cunoștință cu vreo prietenă de-a sa. La terminarea anului școlar martora-victimă a mers la bunicii ei în comuna Berezeni. Inculpatul a aflat acest lucru într-o convorbire telefonică pe care a avut-o cu aceasta și a anunțat-o că o va vizita și o va invita la un grătar. În timp ce se aflau la iarbă verde inculpatul i-a cerut martorei-victimă și prietenei acesteia, tot minoră, să se dezbrace pentru a fi fotografiate. Inculpatul le-a făcut celor două minore fotografii cu telefonul mobil în poziții cu conotații sexuale, mimând acte sexuale. La solicitarea celor două minore inculpatul a promis că va șterge fotografiile din telefonul mobil, însă acesta, nu numai că nu s-a ținut de promisiune ci a descărcat acele fotografii în sistemul său informatic. Fotografiile în care martora-victimă apare dezbrăcată și în poziții cu conotații sexuale se regăsesc în albumul foto anexă la raportul de constatare tehnico-științifică efectuată în cauză în timpul urmăririi penale. În perioada următoare martora-victimă a vizitat în mai multe rânduri apartamentul inculpatului din strada L. Acolo a întâlnit două tinere, A. și M., care locuiau de mai mult timp în acel apartament, fiind întreținute de proprietarul acestuia, H.S. Ulterior primei vizite, inculpatul a sunat-o de mai multe ori la telefon cerându-i să meargă în apartamentul său pentru a întreține relații sexuale cu el. Pentru a putea discuta cu martora-victimă la telefon inculpatul i-a transferat de mai multe ori credit pe cartelă acesteia. La una din vizite inculpatul a invitat-o pe martora-victimă în camera lui și i-a propus să aibă relații sexuale cu el. Când aceasta l-a refuzat inculpatul i-a cerut să-l lase măcar să-i facă cunnilingus. Martora-victimă a înțeles că inculpatul avea relații sexuale cu tinerele care erau cazate la el în apartament, umbla sumar îmbrăcat în fața acestora și le cerea și lor același lucru.

După întâmplarea relatată mai sus martora-victimă a întrerupt relațiile cu inculpatul și a refuzat să mai meargă în apartamentul acestuia.

La urmărirea penală, cât și la judecată a fost audiată sub identitate protejată în condițiile art. 861 C. proc. pen. martora-victimă D.A. Aceasta a relatat că l-a cunoscut pe inculpat cu mai mulți ani în urmă pe când era minoră și că acesta i-a propus să întrețină raporturi sexuale cu el în schimbul unor avantaje materiale. A susținut martora-victimă că a acceptat să întrețină relații sexuale cu inculpatul mai mult forțat. Ulterior, a constatat că fusese filmată în timp ce întreținea raporturi sexuale cu inculpatul, acesta prezentându-i filmul tăcut cu acea ocazie. Șantajată de această situație, întrucât inculpatul o amenința că va face cunoscut acel film, martora-victimă a fost forțată de acesta să întrețină relații sexuale și cu alte persoane cu care el avea relații de afaceri sau de altă natură. Martora-victimă a solicitat să fie audiată sub identitate protejată întrucât îi este teamă de inculpat. A susținut că acesta, chiar dacă nu este violent, este cinic și în stare să se răzbune.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor.

Cu privire la recrutarea, cazarea și transportul martorei-victimă A.L. inculpatul a susținut că a cunoscut-o pe aceasta prin intermediul unei prietene de-a lui și a transportat-o pe martora-victimă și pe o vecină de-a ei în Franța la rugămintea prietenei sale. Le-a lăsat pe cele trei femei la periferia orașului Paris în fața unui bar.

Susținerile inculpatului sunt contrazise de declarațiile martorei-victimă, a surorii acesteia, martora G.G., ale martorului V.P. Acesta din urmă a susținut că inculpatul a venit în Franța însoțit de martora-victimă și a discutat cu numitul R.I.G., zis G., care a preluat-o pe martora-victimă. Și în alte situații inculpatul a transportat femei în Franța pentru a practica prostituția.

Martora B. (fostă M.) A.P. l-a însoțit pe inculpat și pe V.P. în Franța, cu ocazia unei alte deplasări când cei doi au transportat două fete care urmau, să practice prostituția. La o parcare din apropierea unei benzinării au fost așteptați de G. care a preluat fetele. La plecarea spre România inculpatul H.S. primit o sumă de bani. Peste câteva zile martora s-a întâlnit cu inculpatul la barul P. din Bârlad. Inculpatul era însoțit de martora-victimă A.L. și de o alta tânără din Deleni. Cele două tinere știau că vor merge în Franța la V.P. care le va asigura cazare, și va avea grijă de ele.

Martora l-a însoțit pe inculpatul H.S. în Franța și a asistat la întâlnirea acestuia cu V.P. și cu G. Procedura, practic, s-a repetat ca și la călătoria anterioară. Este evident că inculpatul obișnuia să recruteze și să transporte femei în vederea exploatării sexuale a acestora în străinătate sau pentru practicarea prostituției.

Mai mulți martori audiați în cauză, printre care L.C., B.L., au susținut că era cunoscut faptul că inculpatul recruta și transporta femei pentru astfel de situații și chiar că ar avea o firmă în Galați prin intermediul căreia trimitea femei în străinătate pentru practicarea prostituției. Predarea martorei-victime A.L. unei persoane cu care inculpatul a discutat este confirmată și de martora Ț.E.M., care i-a însoțit până în Franța.

În acest context probator Tribunalul reține ca fiind dovedită fapta de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce privește situațiile referitoare la celelalte martore-victime, inculpatul a recunoscut că le-a cunoscut, au frecventat apartamentul din strada L., că le-a tăcut fotografii cu telefonul mobil sau cu un aparat foto, însă erau fotografii normale și nu au fost difuzate pe internet de pe sistemele informatice pe care le deține și unde au fost stocate. A mai susținut că unele dintre fotografii și le-au făcut martorele-victime singure, reciproc sau de către martorul D.V. cu aparatul foto.

A recunoscut că a avut relații intime doar cu I.A. iar cu I.M. nu reține dacă a avut sau nu astfel de relații.

Declarațiile martorelor-victime în care sunt descrise situațiile arătate mai sus sunt confirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză, de rezultatele perchezițiilor domiciliare sau ale sistemelor informatice, de rapoartele de constatare tehnico-științifice din care rezultă că în sistemele informatice ce aparțin inculpatului au fost stocate fotografii cu minore în poziții indecente și cu conotații sexuale ce pot fi caracterizate ca fiind materiale cu caracter obscen în sensul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 196/2003 privind prevenirea și combaterea pornografici.

Este confirmată învinuirea adusă inculpatului și de notele de redare a convorbirilor telefonice, înregistrate în baza autorizațiilor nr. 94 și nr. 95 emise la 3 noiembrie 2005 de Tribunalul Vaslui.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză atât la urmărirea penală cât și la judecată rezultă în esență că inculpatul recruta tinere cu vârste între 15 și 18 ani, cu situații materiale și familiale precare, pe care le atrăgea în anturajul său, le promitea și le oferea avantaje materiale cum ar fi încărcarea cartelelor telefonice, cumpărarea de haine, împrumuturi pe care știa că acestea nu au cum să le refuze și le invita în special în apartamentul său din strada L., unde se consuma alcool, se organizau petreceri și unde inculpatul, prin diferite metode de constrângere morală determinată de îndatorarea tinerilor în modul arătat mai sus și prin șantaj rezultat din amenințarea cu difuzarea fotografiilor și filmelor compromițătoare făcute le obliga pe acestea să aibă raporturi sexuale cu el sau cu alte persoane cu care avea interese de afaceri sau de altă natură. Rezultă din declarațiile martorilor-victimă cât și martorilor audiați că fetele recrutate și atrase în anturajul inculpatului începeau să aibă probleme cu frecvența și pregătirea la școală și din această cauză apăreau și problemele familiale în sensul că se certau cu părinții, plecau de acasă și în astfel de situații inculpatul le găzduia în apartamentul său din strada L. Aceste declarații ale martorilor contrazic susținerile inculpatului precum că el le statuia pe minore să nu lipsească de la școală, să se pregătească și să aibă bune relații cu părinții. Este evident că insistențele inculpatului prin telefoanele pe care le dădea acestor minore la orice oră din zi și din noapte, invitațiile pe care le făcea în oraș sau în apartamentele sale, petrecerile pe care le organiza și la care minorele participau le perturbau acestora conduita normală pentru vârsta lor și pentru statutul lor special.

În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen. sentința pronunțată a fost apelată de inculpatul H.S., fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivându-și apelul, inculpatul a susținut că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate, întrucât nu este motivată. Un paragraf din hotărâre menționează generic că declarațiile martorelor-victime sunt confirmate de depozițiile martorilor audiați în cauză de rezultatul perchezițiilor domiciliare și a sistemelor informative și de rapoartele de constatare tehnico-științifică.

S-a subliniat că astfel de mențiuni nu reprezintă o motivare care, să permită atât inculpatului cât și instanței de control judiciar să verifice justețea soluției pronunțate.

Pentru acest motiv s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

- Cu privire la infracțiunea de pornografie infantilă, prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003 și care a fost reținută în sarcina inculpatului, s-a arătat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale laturii obiective și s-a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a stabilit că imaginile foto care sunt îndosariate în volumul II - dosar urmărire penală nu se știe cui aparțin și oricum ele nu se constituie în elemente de natură a realiza conținutul acestei infracțiuni.

Martorele victimă N.N.A., T.A. și H.C. ale căror imagini au apărut pe internet au fost cele care i-au solicitat inculpatului câte un CD cu pozele ce le aparțineau, trimiterea lor fiind făcută prin poșta electronică.

- A mai precizat apărătorul ales al inculpatului că pentru infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001, prima instanță nu a indicat în motivare victimele acestei infracțiuni. Așa zisele victime ale acestei infracțiuni, au declarat în fața instanței de: apel că inculpatul nu le-a solicitat să întrețină relații intime cu alte persoane - oameni de afaceri cu care acesta avea relații economice.

În acest sens au fost exemplificate declarațiile martorelor: H.C., N.N.A., I.M.I., F.R.A.

În legătură cu infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 s-a subliniat că prin nici un mijloc de probă nu s-a dovedit că inculpatul ar fi traficat pe martora-victimă A.L.M.; declarațiile acesteia nu se coroborează cu alte mijloace de probă, ea a refuzat să se prezinte în instanță, iar actul medical trimis pentru a-și justifica lipsa creează serioase îndoieli.

- Cu privire la infracțiunile de act sexual cu un minor și corupție sexuală prev. de art. 198 alin. (3) și art. 202 C. pen. s-a precizat că au fost reținute în mod nejustificat în sarcina inculpatului.

Inculpatul întreținea cu martorele relații intime normale și care aveau la bază o legătură de prietenie aflată in derulare, la un moment dat.

Micile cadouri pe care inculpatul le oferea acestor tinere aveau aceeași motivație, respectiv legătura de prietenie.

Cu această motivare, s-a solicitat a se dispune achitarea inculpatului și pentru aceste infracțiuni.

Prin Decizia penală nr. 146 din 24 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3809/89/2007, al Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul H.S. împotriva sentinței penale nr. 590 din 4 decembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, care a fost desființată în parte.

În rejudecare a fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza I C. pen., aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13, alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, art. 51 din Legea nr. 161/2003 și art. 198 alin. (3) C. pen., precum și cea dispusă prin pedeapsa rezultată.

Totodată, a fost înlăturată și pedeapsa accesorie prev. de art. 64, lit. a), teza I C. pen., aplicată.

A fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 4 decembrie 2008 până la 24 noiembrie 2009.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei din urmă decizii, inculpatul H.S. a declarat recurs, invocând prin apărătorul ales, cazurile de casare prev.de art. 3859, pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen., iar personal a susținut cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prev.art. 3859, alin. (3) C. proc. pen., comb.cu art. 3856, alin. (1) și art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Susținerea apărării că atât instanța de fond cât și cea de apel au comis o gravă eroare de fapt întrucât au preluat și consacrat în mod mecanic situația de fapt stabilită prin actul de sesizare în care este în contradicție cu probatoriul administrat în cauză, este nejustificată și nu poate fi primită.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 1 C. proc. pen. român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege. în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Normele procesual penale obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă un rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul la apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în procesul penal.

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.

Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

În legătură cu acest principiu, Înalta Curte constată că în jurisprudența C.E.D.O. s-a statuat că „prezumția de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului.

Acuzării îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea dezbaterii în contradictoriu" (Plenul Hotărârii nr. 6 din decembrie 1988, cauza Barbera, Mesesegne și Jabprdo vs. Spania).

Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței de judecată.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Pe de altă parte, în raport cu dispozițiile cuprinse în art. 62, art. 63 C. proc. pen. raportat la art. 1, art. 200 și art. 289 C. proc. pen., hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.

Așa cum rezultă din prevederile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., este exclusă o ordine de preferință, neputându-se face distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.

De asemenea, enumerarea mijloacelor de probă prin care se constată elementele de fapt făcută în art. 64 alin. (1) C. proc. pen. nu echivalează cu o clasificare în funcție de valoarea probantă a acestora.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În prezenta cauză, atât instanța de fond cât și instanța de prim control judiciar au făcut o apreciere completă și corectă a probelor administrate atât în baza de urmărire penală cât și în baza de cercetare judecătorească, stabilind o situație de fapt în deplin acord cu acestea.

În cazul tuturor celor 5 infracțiunii imputate inculpatului, instanțele au analizat pe larg elementele constitutive ale acestora și au reținut vinovăția pe baza unui probatoriu solid, dispunând, în mod justificat, condamnarea inculpatului H.S.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane prev de art. 12, alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, din probele reținute în actul de inculpare și confirmate în fața instanței rezultă, fără echivoc, faptul că inculpatul, în primăvara anului 2002, a recrutat-o pe martora victimă A.L.M., fostă D. a cazat-o în apartamentul proprietatea sa și pe data de 26 martie 2002 a transportat-o în Franța unde urma să practice prostituția, predând-o unei alte persoane.

Înalta Curte, constată, de asemenea, că în cauză s-au conturat și elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prev.de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. Astfel amplul material probator administrat confirmă activitatea infracțională a inculpatului, care, în perioada 2003 – 2006, a recrutat și apoi găzduit în apartamentul său din municipiul Bârlad, pe diverse perioade de timp, mai multe minore cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani, pe care prin oferirea de bani, cadouri sau prin constrângere morală sau violență fizică (cazul martorei-victime I.A.I.), le-a exploatat sexual în interesul său, sau al prietenilor săi.

Simpla afirmație a inculpatului că organele judiciare au stabilit o legătură artificială între două elemente distincte: oferirea de cadouri, atenții, găzduire, plimbări cu mașina și întreținerea de raporturi sexuale cu el sau cu prietenii săi, încercându-se astfel să se scoată în evidență constrângerea și scopul infracțiunii (exploatarea sexuală) nu poate fi primită, neavând acoperire în probele existente la dosar.

În legătură cu infracțiunea de pornografie infantilă prev.de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., Înalta Curte constantă că și aceasta a fost reținută în mod justificat în sarcina inculpatului. Raportul de constatare tehnico-științifică din 7 mai 2007, întocmit în cauză, DVD-urile anexa, declarațiile minorelor T.A., H.C., P.A., I.A.I., N.N.A., confirmă faptul că inculpatul a deținut fără drept, în sistemele informatice, fotografii cu caracter pornografic ale minorelor victime cu scopul de a le pune la dispoziția altor persoane.

Înalta Curte constată de asemenea, că în cauză este pe deplin dovedit faptul că inculpatul H.S. a determinat minorele victime să întrețină relații sexuale cu el oferindu-le sume de bani cu titlu de împrumut, sau de recompensă, cadouri, spații de locuit, cartele telefonice, astfel că sunt întrunite și elementele constitutive de infracțiunii prev. de art. 198, alin. (3) C. pen., în aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere cele care preced, Înalta Curte constată că nu se impune achitarea inculpatului, H.S. în temeiul art. 10, lit. d) C. proc. pen.

Nejustificată este și solicitarea schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev.de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev.de art. 12, alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Astfel, potrivit disp. art. 2, lit. a) din actul normativ sus-arătat constituie agravantă săvârșirea traficului de persoane de două sau mai multe persoane. Așa cum rezultă din materialul probator aflat la dosar, martora victimă A.L.M., a fost recrutată, cazată și transportată de inculpat în Franța cu autoturismul proprietatea sa predând-o unei alte persoane, cu scopul de a fi exploatată sexual. Nu are nicio relevanță faptul că față de învinuitul V.P. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev.de art. 12, alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu motivarea că nu el este persoana căruia i-a fost lăsată victima după cum nu are nici o relevanță faptul că față de adevăratul făptuitor (R.C.M.) nu a fost începută urmărirea penală, în condițiile în care rezultă, fără putință de tăgadă că inculpatul a lăsat victima A.L.M. în Franța, unei alte persoane.

În atare situație, condiția prevăzută de textul de lege arătat mai sus este îndeplinită, scopul traficării (exploatarea sexuală) neputându-se realiza dacă ar fi existat cea de a doua persoană.

Lipsită de temei este și solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev.de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. de art. 13, alin. (1) C. pen. din cele expuse anterior reieșind, fără putință de tăgadă, faptul că în vederea obținerii favorurilor sexuale pentru sine sau pentru prieteni inculpatul s-a folosit de constrângere, de violență și de oferirea unor sume de bani sau alte foloase.

Neîntemeiată este și critica privind cazul de casare prev.de art. 3859, pct. 9 C. proc. pen.

Hotărârea prin care instanța soluționează fondul cauzei trebuie să cuprindă în considerente, descrierea faptelor reținute de instanță în sarcina inculpatului forma și gradul de vinovăție, circumstanțele agravante și cele atenuate, stare de recidivă, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale și a celei civile a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, precum și analiza oricăror elemente de fapt, pe care se sprijină soluția dată cauzei. De asemenea, trebuie să cuprindă temeiurile de drept care justifică soluția dată cauzei judecate.

În apel decizia trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la admiterea sau la respingerea căii de atac, iar în caz de admitere, temeiurile care justifică schimbarea sau modificarea soluției de fond.

Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând posibilitatea părților din proces și opiniei publice să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de apel sau de recurs, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

În prezenta cauză atât hotărârea instanței de fond cât și cea a instanței de prim control judiciar, corespund cerințelor arătate mai sus, astfel că nu se impune casarea lor nici sub acest aspect.

Nu poate fi primită nici critica privind greșita individualizare a pedepsei.

Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și nu mijloc de reducere a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiunii.

Ca măsură de constrângere pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.

Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanțele de fond și apel au reținut și au dat eficiență, atât împrejurărilor corecte ale comiterii faptelor cât și aspectelor de circumstanțiere personală invocate de inculpat interpretând și aplicând corect prev. art. 72 C. pen.

Exigențele impuse de principiul legalității nu se rezumă doar la cerința ca individualizarea, pedepsei să se facă în limitele stabilite prin norma de incriminare ci, pe lângă acestea, este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere, determinate, de asemenea, de lege.

Alegerea mijloacelor de individualizare a pedepsei și a modalității de executare nu se face în mod arbitrar ci, dimpotrivă, instanța este obligată să țină seama de anumite criterii prevăzute de lege.

Înalta Curte, apreciază că pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite într-un cuantum corespunzător (excepție făcând pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev.de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, care a fost coborâtă sub minimul special de 7 ani închisoare fără a fi reținute circumstanțe atenuante - dar operează principiul prev.de art. 3858 alin. (1) C. proc. pen. în cauză existând doar recursul inculpatului), valorificându-se eficient criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Împrejurările referitoare la lipsa antecedentelor penale, conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunilor, statutul de angajat și pregătirea universitară sunt într-adevăr circumstanțe personale favorabile acestuia pe care însă instanțele le-au avut în vedere la momentul dozării pedepselor.

Nu trebuie ignorat faptul că astfel de conduite sunt atitudini normale firești ale oricui om care respectă legea și normele de conduită și nu trebuie să se constituie într-un „titlu de glorie”, pentru cel în favoarea căruia se rețin, rămânând la aprecierea instanței (fiind o facultate a acesteia nu o obligație) de a le califica sau nu ca circumstanțe atenuante, în funcție de specificul cauzei, de natura și gravitatea faptelor, de consecințele produse.

În cauză, faptele deduse judecății sunt dintre cele mai grave ce vizează invioabilitatea sexuală a persoanei în perioada minorității, iar împrejurările concrete în care au fost săvârșite îl exclud pe inculpat de la reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu prev.art. 38515 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.S. împotriva Deciziei penale nr. 146 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 38517, alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 383, alin. (2) comb. cu art. 381, alin. (1) C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 2 noiembrie 2007 la 3 mai 2010.

În baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de inculpatul H.S. împotriva Deciziei penale nr. 146 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 2 noiembrie 2007 la 3 mai 2010.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 1600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 3 mai 2010.