Aggravated murder convictions quashed and remanded for fresh appellate hearing due to inadequate reasoning

Asupra recursurilor de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 141 din 12 octombrie 2010 Tribunalul Mureș în temeiul art. 334 C. proc. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a respins, ca nefondate, cererile care se refereau la schimbarea încadrărilor juridice ale faptelor reținute în sarcina inculpaților, formulate de apărătorii acestora, astfel:

1.) În cazul inculpatului M.T.:

- din infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., raportat la art. 73 lit. b) C. pen.

2.) În situația inculpatului M.S.:

- din infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., raportat la art. 73 lit. b) C. pen.

I. 1.) În conformitate cu art. 345 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.T. în temeiul art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 17 (șaptesprezece) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 175 alin. (1), teza finală C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzicerii exercițiului drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 6 ani și a fost privat acest inculpat de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. - adică a drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii pe 24 h, din data de 05 septembrie 2009, precum și durata arestării preventive, începând cu data de 06 septembrie 2009 și până la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (3), art. 136 alin. (1) lit. d), art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

2.) În conformitate cu art. 345 alin. (1) și (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.S. în temeiul art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 17 (șaptesprezece) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 175 alin. (1), teza finală C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzicerii exercițiului drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 6 ani și a fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. - adică a drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii pe 24 h, din data de 05 septembrie 2009, precum și durata arestării preventive, începând cu data de 06 septembrie 2009 și până la zi, iar în temeiul art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (3), art. 136 alin. (1) lit. d), art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

3.) În conformitate cu art. 345 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.G., în temeiul art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 175 alin. (1), teza finală C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzicerii exercițiului drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani și a fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. - adică a drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii pe 24 h, din data de 05 septembrie 2009, precum și durata arestării preventive, începând cu data de 06 septembrie 2009 și până la zi, iar în temeiul art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (3), art. 136 alin. (1) lit. d), art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

II. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă L.A. - în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a minorului O.A., și, în consecință, au fost obligați cei trei inculpați M.T., M.S. și M.G., în solidar, să plătească:

a.) părții civile L.A., în nume propriu, suma de 9.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale,

- minorului O.A., suma de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

b.) minorului O.A., suma de 150 lei, lunar, cu titlu de prestație periodică - rentă lunară - începând cu data de 04 septembrie 2009 și până la majoratul minorului sau până la schimbarea condițiilor de acordare.

S-au respins restul pretențiilor civile formulate de partea civilă L.A., referitoare la acordarea daunelor materiale, precum și la obligarea inculpaților la plata daunelor morale și a unei prestații periodice în favoarea minorei L.C.

III. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. inculpații au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

La adoptarea acestei soluții instanța de prim grad jurisdicțional a reținut următoarele argumente - faptice și juridice:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, înregistrat la data de 30 noiembrie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpaților:

1.) M.T., M.S. și M.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omor calificat, prev. și ped. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.

În actul de sesizare, în esență, s-a reținut faptul că, cei trei inculpați, în data de 04 septembrie 2009, împreună, au aplicat victimei O.S. - cu intenția de a-i suprima viața - mai multe lovituri, în zona capului și peste corp, cu obiecte contondente (par, lopată, furcă), lovituri puternice care au cauzat leziuni grave, ce au dus, în mod direct, la decesul victimei.

La termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2010, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina celor trei inculpați în rechizitoriu, reprezentantul M.P. a precizat că s-a strecurat o eroare de dactilografie în sensul că nu se impune reținerea agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. și prin urmare încadrarea juridică corectă a faptelor reprezintă prevederile art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (filele 56-59).

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpații au descris participarea lor la ilicitul penal dedus judecății, însă, în fața instanței, au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. și nu au dorit să dea noi declarații (filele 94-96, 100-104).

Analizând probele administrate în cauză, s-a constatat că față de inculpații M.T., M.S. și M.G., prin rezoluția emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, a fost începută urmărirea penală - la data de 04 septembrie 2009 - pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Prin rezoluția din data de 05 septembrie 2009 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de mai sus în infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., iar prin ordonanțele emise la data de 05 septembrie 2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei trei inculpați (filele 26, 27, 28).

S-a reținut că, în data de 04 septembrie 2009, ora 19,00 dispeceratul 112 a fost anunțat despre faptul că, în comuna Glodeni, a fost găsită o persoană, în stare de inconștiență, prezentând leziuni la nivelul capului. Victima a fost transportată la S.M.U.R.D. Tg. Mureș, constatându-se că se află în stare de comă, făcându-se intervențiile medicale necesare. Din primele date a reieșit că victima O.S. a fost implicată într-un conflict, petrecut în apropierea casei sale, fiind agresată de mai multe persoane.

La fața locului s-a deplasat o echipă operativă condusă de procurorul criminalist, în vederea cercetării locului faptei și a efectuării primelor investigații.

S-a constatat că locul în care a fost găsită victima, era situat într-o margine a comunei, într-un spațiu în care locuiesc mai multe persoane de etnie rromă.

La momentul sosirii echipei operative, foarte mulți săteni se adunaseră la fața locului, astfel încât cercetările au fost îngreunate, organele de poliție locale fiind obligate să ridice unele obiecte care ar fi putut avea legătură cu agresiunea.

S-a stabilit că, victima locuia, împreună cu concubina sa L.A. și copilul lor minor O.A., într-un imobil care nu avea curte, la marginea unui drum de căruțe. În imediata apropiere se afla locuința fratelui victimei, O.J.

Dincolo, de drumul mai sus amintit, se află un gard care împrejmuiește curtea în care locuiesc inculpații. Acest gard avea o poartă de lemn, prin care se pătrundea în curtea respectivă, observându-se în dreapta o poiană, iar mai jos de aceasta se află casa inculpatului M.S.

Din primele investigații, a reieșit că victima a fost găsită, căzută, chiar în fața ușii sale, motiv pentru care s-a procedat la examinarea acestui spațiu.

La 2 metri de ușa casei, pe iarbă s-au observat mai multe urme de sânge, răspândite pe o rază de cca. 60 cm. Nu s-au observat alte obiecte care să aibă legătură cu agresiunea. Din discuțiile purtate cu sătenii aflați la fața locului a reieșit că unul dintre săteni (nu a putut fi identificat) a predat jandarmilor aflați în zonă un par de lemn de cca. 1,50 m și o bucată mai mare de trunchi de copac de cca. 2,5 m. Aceștia au declarat că se aflau la cca. 3-4 m de corpul victimei. Cele două bucăți de lemn au fost găsite la jandarm și preluate de către ofițerul criminalist.

Întrucât primele suspiciuni se îndreptau către membrii familiei M., s-a procedat la cercetarea curții acestora, ocazie cu care, în colțul din spate dreapta al casei, a fost găsită - sprijinită de perete - o lopată cu coada de 1,80 m, pe care s-au observat mânjituri și pete de culoare brun roșcată, ce păreau a fi de sânge. Și acest obiect a fost ridicat de criminalist. Alte obiecte care să fi putut fi legate de comiterea agresiunii nu au fost găsite. Cercetarea a fost dificilă, întrucât s-a efectuat pe timp de noapte.

S-a procedat la audierea mai multor persoane, care au arătat că au fost martore oculare la agresiune, din declarațiile acestora reieșind că victima a fost atacată, în fața casei ei, de către cei trei inculpați, fiind lovită cu o bâtă, o lopată și o furcă, până când a ajuns în stare de inconștiență, după care inculpații s-au retras în curtea lor.

S-a stabilit că acest conflict a fost pornit de către inculpatul M.T., care i-a aplicat niște palme victimei, împrejurare în care ar fi intervenit frații acestuia, respectiv O.J. și O.G. Unul dintre aceștia l-ar fi lovit pe M.T., cu un obiect, în zona capului, împrejurare în care inculpatul s-ar fi deplasat, până în gospodăria proprie, de unde a luat o lopată și i-a strigat pe ceilalți doi inculpați, solicitându-le ajutorul.

Inculpații M.S. și M.G. au apărut imediat, având asupra lor un par, respectiv o furcă. Speriați, frații O. au fugit de acolo, însă cei trei inculpați l-au ajuns, din urmă, pe O.S., chiar în fața ușii casei sale. Toți trei au început să-l lovească cu obiectele pe care le aveau asupra lor, reieșind că M.T. a lovit cu o lopată.

După ce victima a căzut, a fost lovită, în continuare, agresiunea încetând în momentul în care victima a ajuns în stare de inconștiență și, în contextul în care, la fața locului, se adunase mai multă lume. Ulterior, M.T. și M.G. au fugit și după ceilalți doi frați O., nestabilindu-se cu certitudine dacă i-au ajuns pe aceștia.

După definitivarea cercetării la fața locului s-a procedat la audierea în calitate de învinuiți a numiților M.S. și M.T., M.G., fiind dispărut de la domiciliu.

În prima declarație, inculpatul M.S. a arătat că a auzit gălăgie, în spatele casei sale, și, în momentul în care s-a îndreptat către ieșirea la drum, a observat că, în fața ușii casei sale, era căzută în stare de inconștiență victima O.S. L-a mai observat pe fratele său M.T., care era rănit în zona capului. M.S. a arătat că el nu a lovit victima și de asemenea, nici fiul său M.G. Cu ocazia reaudierii sale, prilejuită de schimbarea încadrării juridice, a revenit asupra declarației anterioare menționând că, împreună cu M.T., a fugit după victimă și amândoi au lovit-o, până când a căzut. Declarația aceasta a fost una oscilantă, în sensul că inculpatul a arătat inițial că a lovit victima, peste spate când era căzută, în cuprinsul aceleiași declarații revenind și arătând că, atunci când a lovit-o peste spate, era încă în picioare. Despre M.T. a arătat că acesta a lovit victima, cu parul, iar despre fiul său a menționat că nu l-a văzut să lovească victima și, chiar ar fi intervenit, ar fi încercat să-l oprească să-i aplice acesteia alte lovituri.

Inculpatul M.T. a arătat, în prima declarație, că el a fost cel care i-a dat prima dată victimei, o palmă, iar după aceea ar fi fost atacat, de cei trei O., care l-ar fi lovit în cap cu o furcă, o lopată, respectiv un par. Inculpatul ar fi solicitat sprijinul familiei sale, la fața locului apărând ceilalți doi inculpați, precum și mai multe femei, inculpații având câte un par în mână. A declarat că el a fugit după O.G., iar ceilalți doi inculpați după O.S., astfel încât el nu a văzut momentul în care victima ar fi fost agresată. Cu ocazia audierii, în urma schimbării încadrării juridice, a arătat că, de fapt nu-și mai amintește exact ce a făcut, crede că a lovit și el victima, dar nu-și amintește dacă avea vreun obiect contondent în mână și nici dacă victima ar fi fost lovită de ceilalți doi inculpați.

Ulterior a putut fi audiat și inculpatul M.G. care, în declarația sa de învinuit, a menționat faptul că, în momentul în care a ajuns la fața locului, ceilalți doi inculpați fugeau după victimă, T. având un par și S. o lopată în mână. T. i-a aplicat victimei prima lovitură, din spate, cu bâta în cap, iar după ce victima a căzut, au început să o lovească, amândoi, unul cu parul, iar S. cu dosul lopeții. M.G. a arătat că și el avea asupra lui o furcă, dar că nu a lovit victima ci, dimpotrivă i-a smuls tatălui său lopata, aceasta și furca aruncându-le înapoi în curtea familiei sale. Imediat după aceea l-a tras pe tatăl său în curte, îndepărtându-l de la locul agresiunii. A menționat că el nu a aplicat victimei nici o lovitură, recunoscând doar că, ulterior, a fugit împreună cu unchiul său, după ceilalți doi frați.

Din declarațiile celor trei inculpați s-a observat, cu ușurință, că aceștia au fost nesinceri în evoluția anchetei, dând declarații, care se contraziceau între ele, atât în raport cu propriile declarații, cât și cu ale celorlalți. Ceea ce s-a conturat însă din aceste declarații a fost confirmat, în mare parte, de conținutul declarațiilor martorilor, audiați pe parcursul desfășurării procesului penal.

Au existat probe clare din care a rezultat că inculpatul M.T. a fost înarmat cu o lopată, acuzatul M.S. cu un par, iar inculpatul M.G. cu o furcă.

Singurul care nu a recunoscut că a aplicat lovituri victimei a fost inculpatul M.G., dar participarea sa la agresiune a fost confirmată în unanimitate de către martorii: K.M., C.H., S.L., L.A., O.J. și L.A. De altfel, acești martori au indicat ca, autori ai agresiunii, pe toți cei trei inculpați, reieșind că actele de agresiune au fost aproape concomitente.

Martorul K.M., în declarațiile date a arătat că, se afla la domiciliu, în jurul orei 17,30 - 18,00, când a auzit gălăgie afară. Locuiește la 50 m de locuința victimei. A ieșit din casă, observându-l pe O.S., căzut în fața casei sale, iar lângă el se aflau M.T., M.S. și fiul acestuia din urmă, care aveau niște pari în mână și care loveau toți trei victima. A mai sesizat că, în apropiere, se aflau și frații victimei, dar aceștia au fugit, fiind urmăriți imediat după aceea de către M.S. și M.G. Martorul a profitat de acest moment și s-a apropiat de victimă, observând că îi curgea sânge din zona capului. S-a apropiat de victimă, din nou, M.S., care a lovit din nou victima cu parul peste piept de mai multe ori.

Martora C.H., în faza urmăririi penale a arătat că, în jurul orei 18,00, se afla în locuința sa, situată în apropierea casei victimei. A auzit scandal afară și, când a ieșit, l-a observat pe M.T. lovind-o pe victimă, cu palma peste față. Victima nu a replicat, iar M.T. a intrat la el în curte, reapărând cu ceilalți doi inculpați. M.T. avea de data aceasta o lopată, M.S. ar fi avut un topor, iar G. o furcă. Toți trei au atacat victima, în fața casei sale, și au lovit-o cu obiectele pe care le aveau, M.T. cu lopata, peste spate, M.S. cu toporul, în cap și M.G. cu furca peste burtă.

Audiată în fața instanței de judecată martora a arătat că-și menține declarația dată în cursul urmăririi penale și a relatat, în continuare, aceleași aspecte care au fost redate în această declarație, cu o singură nuanțare, menționând că inculpatul M.S. era înarmat cu un par cu care l-a lovit pe O.S. care, din cauza acestei lovituri, a căzut, după care a fost lovit atât de inculpatul M.T., cât și de inculpatul M.G.

Martorul S.L., în declarațiile date în cursul urmăririi penale a arătat că se afla și el în casă, locuința lui fiind la 60 - 70 m de cea a victimei. Auzind gălăgie a ieșit și el din casă, observând că victima se află căzută, în fața casei sale și era lovită de M.S., cu un par și de M.G., cu o furcă. A mai precizat că nu l-a văzut pe M.T. să lovească în acele momente victima, dar a sesizat că, și el se afla în apropiere și avea în mână o bucată de lemn.

În fața instanței martorul a declarat că își menține declarația dată și, din nou, a descris aspectele pe care le cunoștea în legătură cu starea de fapt relatată.

Martorul L.A., pe parcursul desfășurării procesului penal, a precizat că se afla și el într-o locuință, din apropiere, mai precis în locuința lui G.J., care însă nu era acasă. Auzind gălăgie, a ieșit și a observat că, cei trei inculpați, îl loveau, cu bâtele, pe O.S., aplicându-i mai multe lovituri, până când victima a rămas la pământ, fără cunoștință. Martorul i-a alertat pe frații victimei, dar aceștia nu au putut interveni, fiind nevoiți să fugă de acolo, întrucât M.T. și M.G. au încercat să-i agreseze și pe ei. Și acest martor a confirmat faptul că, în timpul în care ceilalți doi inculpați fugeau după frații O., M.S. a lovit, din nou, victima care rămăsese căzută la pământ.

În cauză a fost audiat și martorul O.J. - fratele victimei, care în declarația dată, în etapa prealabilă judecății a arătat că incidentul a pornit de la M.T., care i-a aplicat victimei o lovitură, cu palma peste față, iar la scurt timp, au apărut și ceilalți doi inculpați, M.G. cu o furcă, S. cu un par, iar M.T. a luat o lopată. Toți trei au început să lovească victima O.S., până când aceasta a căzut, rămânând fără cunoștință. Acest martor a arătat că el, și cu fratele lui, O.G., au fost fugăriți de către M.G.

Audiat în fața instanței de judecată martorul a arătat că își menține declarația dată în cursul urmăririi penale și a relatat, în continuare, aceleași aspecte care au fost redate în această declarație.

L.A., concubina victimei, în declarațiile date pe parcursul desfășurării procesului penal, a menționat că, în ziua respectivă O.S., după ce a ajuns acasă, de la pescuit, s-a întâlnit cu M.T., între cei doi având loc o discuție și, în final, M.T. i-a aplicat victimei trei lovituri, cu palma, peste față, confirmând așadar și ea, că scandalul a pornit de la M.T., care s-a legat de victimă și de frații acesteia, iar la un moment dat a intrat în curtea sa, de unde a luat o lopată, strigând totodată către casa lui M.S. „Haideți că ăștia vor să mă bată!” Imediat au apărut M.S. și M.G., primul având în mână un par în lungime de aproximativ 1,50 m, iar celălalt o furcă. Frați O. au încercat să fugă, dar cei trei inculpați l-au ajuns, în fața casei sale, aproape de ușa de intrare pe O.S.

În acele momente concubina victimei, L.A., împreună cu copilul lor, minorul O.A., se aflau foarte aproape de locul, unde victima fusese agresată de cei trei inculpați, și, a arătat, că prima lovitură i-a fost aplicată, cu lopata, în spate, de către M.T., apoi victima a fost lovită, în cap, de către M.S. cu parul și de către M.G., cu furca în piept.

Ulterior căderii victimei, au lovit-o, toți trei, cu obiectele, pe care le aveau în mână, M.S. cu parul pe care îl avea, de 4-5 ori, M.T. cu coada de lopată, de vreo 2 ori, iar M.G. cu coada de la furcă o singură dată. Inculpații au încetat agresiunea abia când a început să se adune lume, persoanele prezente cerându-le agresorilor să lase victima în pace.

În cursul urmăririi penale s-a procedat și la audierea martorilor B.C. și G.I. , aceștia doi fiind persoanele care veniseră cu căruța la M.T. Ambii au arătat că au consumat băuturi alcoolice în casa lui M.T., iar când au plecat către căruță au fost conduși de acesta până la drumul din fața casei victimei. Cei doi au observat că, după ce s-au urcat în căruță și au pornit, M.T. a început să se certe, cu niște persoane, care se aflau acolo unde îl lăsaseră pe acesta. Pentru a nu fi implicați în vreun fel, cei doi și-au continuat drumul, cu căruța, mergând practic pe un alt traseu, pentru a evita acea zonă. Au mai menționat că, după câteva sute de metri, au observat doi tineri, care fugeau, după căruță, unul fiind rănit la mână. Aceștia le-au spus că au fost bătuți și că sunt fugăriți. Martorii i-au lăsat să se urce, în căruță, și s-au îndepărtat, împreună cu aceștia, de locul incidentului. Referitor la agresarea victimei O.S., ambii au arătat că nu au văzut momentul respectiv și ca atare nu-i pot indica pe autorii agresiunii.

Martorul B.C. a fost audiat, și în fața instanței, unde a relatat aceleași aspecte pe care le-a menționat și în declarația anterior arătată, însă, în aceeași etapă procesuală, audierea martorului G.I. nu a fost posibilă, deoarece acesta era plecat din țară, motiv pentru care, în privința acestuia, la termenul de judecată din 20 septembrie 2010 s-a dat eficiență juridică prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Martorul H.A. - ginerele lui M.S. - a arătat că, în după-masa zilei respective, a consumat băuturi alcoolice cu S. și cu T., precum și cu persoanele venite de la E. În jurul orei 18,00, M.T. a ieșit din casă, conducându-i pe cei de la E., la căruță, după care s-a întors având sânge pe față și afirmând că a fost lovit, fără să precizeze cine l-a agresat. Au plecat înspre casa victimei, S. și cu T., martorul precizând că a vrut să meargă și el, dar soția nu l-a lăsat, întrucât era în stare avansată de ebrietate. Ca atare, nu a văzut cine pe cine a lovit, a auzit doar a doua zi că victima ar fi fost lovită de cei trei inculpați.

În cauză, a mai fost audiată martora B.E., concubina inculpatului M.G. Referitor la momentul agresiunii, aceasta a precizat, în declarațiile date pe parcursul desfășurării procesului penal, că, a ieșit din curte împreună cu M.G. și a observat că victima era căzută, în fața casei ei, lângă ea aflându-se M.S., care avea în mână un par. În acel timp M.T. fugea după o căruță, având de asemenea un par în mână. Despre M.G., a arătat că acesta a luat o furcă, din curte, în momentul în care l-a observat pe numitul O.G., că l-a lovit pe S., cu un par în cap. Cu acea furcă a fugit după G., fără însă a-l ajunge. De aceea, s-a întors lângă tatăl său, împreună cu care a reintrat în curte.

S-a reținut că această declarație venea, în contradicție, cu toate celelalte probe testimoniale, inclusiv cu declarația inculpatului M.G., acesta din urmă, afirmând că, în momentul în care a ieșit din curte, O.S. nu fusese încă lovit, astfel că a asistat la agresarea acestuia. De asemenea, nimeni nu a confirmat lovirea de către O.G., a inculpatului M.S.

La cererea inculpaților a fost audiată și martora M.P., soția inculpatului M.S. și mama lui M.G. Aceasta, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței a dat o declarație, relativ asemănătoare cu cea a numitei B.E. Și în cuprinsul acestei declarații au existat mai multe inadvertențe: martora a declarat că, atunci când inculpații au ieșit din curtea lor și s-au deplasat către casa victimei, aceasta era deja căzută, în fața casei sale. Desigur, o asemenea afirmație nu explică cine a lovit victima anterior ieșirii celor doi inculpați. S-a observat că nici această declarație nu se corobora cu cele arătate de ceilalți martori.

În acest context, s-a hotărât ca, declarațiile martorelor B.E. și M.P. să fie înlăturate.

În etapa prealabilă judecății, tot la solicitarea inculpaților, a fost audiat și martorul M.I., acesta fiind propus pentru că ar fi văzut incidentul de la început. Martorul a arătat însă că, atunci când a ieșit din casă (locuiește la cinci case distanță de casa victimei) l-a văzut pe M.T., fugind după căruță, iar când s-a apropiat de casa lui O., a văzut victima căzută, iar lângă ea se aflau M.S. și M.G., ambii cu câte o bâtă în mână. Singurul act de agresiune pe care l-a observat martorul a fost exercitat de S., acesta lovind victima căzută, peste piept cu acea bâtă.

Audiat și în fața instanței de judecată martorul a arătat că-și menține declarația, dată în cursul urmăririi penale și a relatat, în continuare, aceleași aspecte care au fost redate în această declarație.

Tot la solicitarea inculpaților M.S., M.G. și M.T. au mai fost audiați martorii G.I., S.S., S.S.J., A.D. și C.A.

Martorul G.I., în declarațiile date în faza urmăririi penale și la prim grad jurisdicțional a arătat că nu cunoaște nimic despre împrejurările comiterii faptei și că nu a făcut nici un fel de afirmații - ulterioare - referitoare la persoanele care au participat la agresiune.

Martorul S.S., în ședința publică din 07 iulie 2010, a menționat că, într-o după masă, din cursul lunii septembrie, se afla la locuința inculpatului M.T., unde, împreună cu M.S., cu M.G., cu cumnatul lui T., numitul C., precum și cu un alt băiat, pe care nu-l cunoștea, consumau băuturi alcoolice. La un moment dat, M.T. împreună cu numitul C. au ieșit afară și când T. a revenit la locuință martorul a observat că îi curge sânge din cap și, când a întrebat ce s-a întâmplat, inculpatul M.T. nu a dat nici un fel de răspuns. Văzând acest lucru, deoarece i s-a făcut frică martorul a plecat acasă și, prin urmare, nu a văzut și nu a putut da informații legate de incidentul care s-a soldat cu decesul victimei.

Martorul S.S.J., audiat în etapa cercetării judecătorești, a menționat că, în ceea ce privește incidentul, în urma căruia victima O.S. a decedat nu a văzut nimic pentru că nu a fost acolo.

Martorul A.D., în fața instanței a precizat că, locuiește la aproximativ 200-300 m, de locul unde a avut loc incidentul, care a avut ca urmare moartea victimei. Fiindcă era acasă și, a auzit gălăgie, s-a dus să vadă ce s-a întâmplat. Când a ajuns, la locul incidentului, l-a văzut pe M.S. lovind victima - căzută la pământ - cu un par, o singură dată. Același martor a mai arătat că, atunci când a ajuns, incidentul era la sfârșit și, la scurt timp, a apărut și poliția și că nu i-a văzut în zonă pe ceilalți inculpați, pe care i-a observat mai târziu. De asemenea, martorul a mai menționat că, nu l-a văzut nici pe inculpatul M.T. și nici pe inculpatul M.G., să aplice vreo lovitură victimei. A mai arătat că l-a observat pe inculpatul M.T. prezentând urme de lovituri, având sânge în zona capului.

Martora C.A., audiată la nivelul instanței de fond a menționat că, într-o zi, după masa, deoarece lumea striga că a murit M.T., a fugit la casa lui, unde l-a văzut pe acesta, stând pe pat și curgându-i sânge din cap, motiv pentru care a luat un prosop, cu care a legat capul lui M.T., să oprească hemoragia. Cu toate că l-a întrebat, inculpatul nu i-a spus cine i-a spart capul.

Despre incidentul, soldat cu moartea victimei, a precizat că nu știe nimic întrucât nu a fost acolo.

La data de 04 septembrie 2009 victima O.S. - aflată la S.M.U.R.D. Tg. Mureș. Mureș – a fost examinată de medicul legist, putându-se stabili că prezenta un traumatism cranio-cerebral grav cu stop cardiorespirator resuscitat și comă profundă, urmare probabilă a unei agresiuni.

Victima a decedat, iar la data de 05 septembrie 2009 s-a efectuat autopsia medico-legală. În raportul de autopsie medico-legală, s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat paraliziei sistemului nervos central, urmare a edemului cerebral și bulbar, hemoragiei leptomeninge și ventriculare, în condițiile unui politraumatism, cu fractură craniană iradiată la bază, contuzii toracice și ale membrelor superioare. S-a descris un număr de trei plăgi contuze, craniene și trei echimoze de formă alungită la nivelul brațului drept (de unde a fost extrasă o așchie de lemn) și deltoidian drept, precum și pe spate. S-a arătat că leziunile s-au putut produce prin mecanismul de lovire directă repetată cu un corp contondent de formă alungită (par, bâtă, coadă de lopată etc.), având legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei. Alcoolemia victimei a fost negativă.

A fost examinat medico-legal inculpatul M.T., constatându-se că prezenta leziuni traumatice provocate cu corp dur contondent, pentru care a necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale.

S-a dispus efectuarea unei expertize biocriminalistice asupra unui par de lemn și a unei lopeți, ridicate de la fața locului. Din raportul medico-legal de expertiză biocriminalistică, a reieșit că, pe parul ridicat, din apropierea locului, în care a căzut victima, nu s-au pus în evidență urme de sânge. În schimb, pe lopată au fost identificate mai multe urme (mânjituri) de sânge uman, cu aceeași grupă cu a inculpatului M.T. Această concluzie a dus la ideea că acest inculpat a folosit lopata, după momentul inițial, acela în care a pornit incidentul între M.T. și frații O. Practic, sângele provenea de la leziunea pe care a suferit-o inculpatul, leziune constatată în raportul de la fila 105.

La solicitarea lor, cei trei inculpați au fost supus testării poligraf, iar din conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 29 martie 2010 și din 05 iulie 2010 a rezultat că:

a.) în cazul inculpatului M.T. la întrebările relevante cauzei „Tu l-ai lovit primul în cap pe O.S. în 04 septembrie 2009?” și „După ce i-ai dat două palme lui O.S. l-ai mai lovit?”, întrebări la care a răspuns negativ, inculpatul a avut un comportament simulat;

b.) în cazul inculpatului M.S. la întrebările relevante cauzei „În 04 septembrie 2009 când l-ai lovit prima oară pe O.S. acesta era încă în picioare?”, „Minți când spui că l-ai văzut pe H.F. când l-a lovit cu securea pe O.S.?” și „Minți când spui că l-ai văzut pe M.T. când l-a lovit cu lopata pe O.S.?”, întrebări la care a răspuns negativ, acuzatul a avut un comportament simulat la prima întrebare, la cea da a doua specialistul a apreciat că este imposibilă să se pronunțe asupra comportamentului simulat, iar la cea de a treia întrebare inculpatul a răspuns sincer;

c.) în cazul inculpatului M.G. la întrebările relevante cauzei „În 04 septembrie 2009 l-ai lovit pe O.S. când acesta era încă în picioare?”, „L-ai lovit cu furca pe O.S. după ce acesta a căzut?” și „Minți când spui că în 04 septembrie 2009 nu l-ai lovit deloc pe O.S.?”, întrebări la care a răspuns negativ, inculpatul a avut un comportament simulat.

S-a reținut faptul că, normele procedural penale printre mijloacele de probă înserate în economia art. 64 C. proc. pen., nu fac referire și la rezultatele obținute în urma efectuării examinării poligraf, motiv pentru care instanța fondului nu s-a raportat și la concluziile formulate în cele două rapoarte.

Starea de fapt mai sus expusă s-a probat cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, declarațiile acuzaților date în calitate de învinuiți/inculpați, declarațiile martorilor; declarațiile părții civile, raportul de constatare și autopsie medico-legală, raportul de expertiză biocriminalistică, procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, rapoartele de constatare tehnico-științifică din 29 martie 2010 și din 05 iulie 2010, referatele de evaluare și procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

Din cuprinsul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal și analizat, a reieșit că vinovăția inculpaților, în privința săvârșii infracțiunii, pentru care au fost deferiți justiției, este pe deplin dovedită.

Inculpații M.S. și M.T. au recunoscut faptul că, au lovit victima, cu corpuri contondente, aspect confirmat și de inculpatul M.G. În ceea ce-l privește pe acesta din urmă, așa cum s-a arătat martorii audiați l-au indicat cu toții - excepție făcând rudele apropiate - ca participant la agresiune, el însuși recunoscând că a avut, asupra lui, o furcă. Explicațiile lui cu privire la modul în care – având în mână furca - a reușit să smulgă lopata tatălui său, rămânând cu ambele obiecte în mână, sunt puțin credibile, având în vedere contextul în care avea loc agresiunea.

Cu privire la încadrarea juridică, s-a considerat că, inculpații au săvârșit infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în condițiile în care au aplicat victimei, mai multe lovituri, în zona capului și a corpului, cu obiecte contondente, lovituri puternice care au cauzat leziuni grave, ce au dus, în mod direct, la decesul victimei, în ciuda eforturilor medicale. Cei trei au acționat în grup, conjugându-și acțiunile - împrejurare în care devenea evidentă, intenția lor, de a suprima viața victimei. Aplicarea concomitentă a loviturilor - indiferent dacă nu toate au cauzat leziunile tanato-generatoare - a condus la concluzia că fapta a fost săvârșită de către cei trei în forma coautoratului, fiind astfel incidente prevederile art. 75 lit. a) C. pen. Ilicitul penal s-a petrecut în loc public, având în vedere că, în acea zonă, nu existau curți-garduri ale caselor și ținând cont că, de la începutul agresiunii, au fost prezente la fața locului mai multe persoane.

Inculpații au acționat în grup, înarmându-se anterior iar, în momentul în care au ajuns victima, au început s-o lovească cu bestialitate, cauzându-i leziuni care au dus direct la deces. Agresiunea a încetat abia, când victima, a ajuns în stare de inconștiență și, în contextul în care oamenii, adunați la fața locului, au cerut agresorilor să înceteze. O asemenea atitudine denotă indiferența inculpaților față de viața victimei, ținând cont că, i-au aplicat numeroase, lovituri, peste cap și peste corp, în condițiile în care, la fața locului, erau mai multe persoane, care s-au arătat revoltate de aceste acte de agresiune. Mai mult decât atât, în aceleași împrejurări, au încercat să agreseze și pe cei doi frați ai victimei, fugind după aceștia.

Contrar susținerii apărătorilor inculpaților M.T. și M.S., s-a considerat că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării - în cazul celor doi inculpați - reglementată de prevederile art. 73 lit. b) C. pen. și pentru a adopta acest punct de vedere s-au avut în vedere următoarele considerente:

Așa cum a rezultat din materialul probator administrat, instanța a reținut că în după amiaza zilei de 04 septembrie 2009 victima O.S. după ce a ajuns acasă de la pescuit s-a întâlnit cu M.T., între cei doi având loc o discuție și, în final, M.T. i-a aplicat victimei trei lovituri cu palma peste față. După acest eveniment inculpatul M.T. a fost agresat, probabil de frații victimei și, în urma examinării medico-legale, s-a constatat că prezenta leziuni traumatice, provocate cu corp dur, contondent, pentru care a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul M.T. s-a întors în gospodăria lui, i-a strigat pe ceilalți doi inculpați, s-au înarmat, inculpatul M.T. cu o lopată, inculpatul M.S. cu un par, iar inculpatul M.G. cu o furcă. Văzând acest lucru frații victimei s-au speriat și au fugit, însă cei trei inculpați l-au ajuns, din urmă, pe O.S., chiar în fața ușii casei sale și toți trei au început să-l lovească, cu obiectele, pe care le aveau asupra lor, victima decedând, în urma leziunilor suferite.

Din cele anterior menționate a rezultat, neîndoielnic, că inițial inculpatul M.T. a fost cel care a agresat victima, pentru prima oară, aplicându-i acesteia câteva lovituri, cu palma, peste față și, drept reacție la această atitudine, acuzatul a fost agresat de frații victimei, iar în replică, la un interval scurt de timp, inculpatul, împreună cu fratele și nepotul lui, au exercitat acte de violență, deosebite față de victimă, care a suferit leziuni, în zone vitale ale corpului, leziuni care au provocat decesul acesteia.

A devenit evident că, în seria actelor de violență, inițiativa a aparținut inculpatului M.T. și, în aceste condiții nu putea fi vorba despre o provocare, care să le confirme inculpaților M.T. și M.S. beneficiul circumstanței atenuante legale, reglementată de prevederile art. 73 lit. b) C. pen., pentru că, așa cum s-a mai menționat, actele de violență exercitate de frații victimei, împotriva inculpatului M.T., au fost precedate de acele lovituri, aplicate cu palma, de către acest acuzat, victimei O.S.

Prin urmare, în ceea ce privește cererile formulate de apărătorii inculpaților M.T. și M.S. privind reținerea scuzei provocării, la încadrarea juridică a faptelor, reținute în sarcina inculpaților, în actul de sesizare, s-a apreciat - raportat la particularitățile specifice și circumstanțele reale ale cauzei - că, în speța de față nu se poate discuta, sub nici o formă, despre incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., context în care cererile formulate în acest sens nu au un fundament faptic, deci au fost considerate ca nefondate, motiv pentru care în temeiul art. 334 C. proc. pen., au fost respinse.

Așadar, în drept s-a considerat că fapta inculpaților M.T., M.S. și M.G. care, în data de 04 septembrie 2009, împreună, au aplicat victimei O.S. - cu intenția de a-i suprima viața - mai multe lovituri în zone vitale, respectiv în zona capului și peste corp, cu obiecte contondente (M.T. cu o lopată, M.S. cu un par și M.G. cu o furcă), lovituri puternice, care au cauzat leziuni grave, ce au dus, în mod direct, la decesul victimei, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în situația fiecărui acuzat.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, pentru faptele penale reținute, s-au urmărit criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume:

- limitele pedepselor prevăzute în partea specială a C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat;

- gradul de pericol social concret al infracțiunii, concretizat în împrejurări care au compus conținutul constitutiv al infracțiunii de omor calificat, dar și extrinseci acestuia, cum au fost, în esență: acțiunile susținute ale inculpaților în realizarea rezultatului dorit și urmărit, locul și motivul săvârșirii acțiunii infracționale, numărul participanților, contribuția fiecăruia la comiterea activității deduse spre judecare; urmările cauzate, toate imprimând activității infracționale un grad ridicat de pericol social;

- atitudinea inculpaților față de valorile umane fundamentale subiective, care nu au ezitat să adopte o conduită extrem de violentă, față de victimă, cei trei folosind în acest sens obiecte contondente, respectiv par, lopată și furcă;

- inculpații au exercitat actele de violență, împotriva victimei, în fața concubinei și copilului minor al acestuia, în vârstă de 5 ani și 3 luni;

- mediul familial și social din care provin cei trei acuzați;

- conținutul referatelor de evaluare, întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, referitoare la factorii care influențează sau pot influența conduita generală a inculpaților și perspectivele lor de reintegrare în societate;

- dispozițiile părții generale a C. pen;

- persoana inculpaților, dintre care inculpații M.S. și M.G. se aflau la prima confruntare cu legea penală, iar inculpatul M.T., în trecut, a mai suferit o condamnare la amendă penală.

Sintetizând aceste elemente de individualizare, au fost condamnați inculpații la următoarele pedepse:

1.) inculpatul M.T.:

- la pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

2.) inculpatul M.S.:

- la pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și

3.) inculpatul M.G.:

- la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., cu convingerea că aceste sancțiuni vor reprezenta tratamente penale juste, în contextul dat, în situația fiecărui inculpat, realizându-se totodată și scopul sancțiunii penale înserat în economia art. 52 C. pen., fiind respectat și principiul proporționalității, referitor la gravitatea faptelor penale oglindită în cuantumul pedepselor stabilite.

Având în vedere prevederile art. 175 alin. (1), teza finală C. pen., s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzicerii exercițiului drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 6 ani, în situația inculpaților M.T. și M.S. și respectiv pe o durată de 5 ani, în cazul inculpatului M.G.

Deoarece, pedepsele aplicate celor trei inculpați urmează să fie executate în regim de detenție, au fost privați inculpații de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. - adică a drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și respectiv a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Organele de urmărire penală prin ordonanțele din 05 septembrie 2009, au dispus reținerea fiecărui acuzat pe 24 de ore, iar prin încheierea penală nr. 41/ C din 05 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, judecătorul delegat a dispus arestarea preventivă a inculpaților, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 06 septembrie 2009 și până la data de 04 octombrie 2009, măsură privativă de libertate care, ulterior, în cazul inculpaților a fost prelungită, prin încheierile penale nr. 44/C din 30 septembrie 2009 și 50/C din 30 octombrie 2009, pronunțate de judecătorii delegați din cadrul Tribunalului Mureș și menținută apoi de instanță, succesiv, în condițiile legii.

Având în vedere dispozițiile art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii pe 24 de h, din data de 05 septembrie 2009, precum și durata arestării preventive, începând cu data de 06 septembrie 2009 și până la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (3), art. 136 alin. (1) lit. d), art. 143, art. 148 lit. f) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, deoarece, în cazul fiecărui inculpat, temeiurile de drept și de fapt, care au stat la baza luării acestei măsuri preventive, subzistă și în prezent, dar și pentru a asigura executarea pedepselor aplicate.

Concubina victimei O.S., L.A. în actul intitulat „Constituire de parte civilă” a menționat că, împreună cu victima, avea un copil minor O.A., și pe parcursul desfășurării procesului penal, la data de 05 aprilie 2010 a mai născut un copil, pe minora L.C. despre care a afirmat că este fiica victimei și a solicitat obligarea inculpaților, în solidar, la plata următoarelor sume de bani:

- în nume propriu la suma 50.000 lei, cu titlu de daune morale și în calitate de reprezentantă legală a celor doi minori, la câte 50.000 lei, pentru fiecare minor, cu titlu de daune morale;

- 2.000 lei, despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și

- obligarea inculpaților la plata unei prestații periodice în favoarea celor doi copii începând de la data comiterii infracțiunii și până la majoratul minorilor.

Analizând conținutul certificatului de naștere al minorului O.A., s-a observat că, minorul în cauză, a fost recunoscut de tată, în condițiile în care la numele tatălui este înscris numele victimei, însă în ceea ce privește certificatul de naștere a minorei L.C. s-a reținut că, la rubrica „date privind părinții” în dreptul numelui tatălui nu apare nici o mențiune.

În legătură cu această ultimă chestiune la termenul de judecată din data de 25 august 2010 s-a solicitat punctele de vedere, ale inculpaților, care au menționat că avea cunoștință de faptul că victima trăia, în concubinaj cu L.A., însă nu știu, nu au cunoștință despre faptul că victima ar fi sau nu părintele minorei L.C.

În ceea ce privește filiația minorului O.A., față de victimă, instanța a constatat că nu există nici un fel de problemă, întrucât din conținutul certificatului de naștere al acestuia rezultă în mod cert această chestiune, în privința minorei L.C. s-a impus reținerea următoarei remarci: în condițiile în care mama minorei nu a fost căsătorită cu victima nu se putea vorbi de incidența prezumției legale de paternitate, potrivit căreia soțul mamei s-ar putea considera tatăl copilului, așadar minora are statutul unui copil din afara căsătoriei.

S-a observat faptul că, până în prezent, filiația față de tată, a acestei minore nu a fost stabilită, în condiții legale, adică pe baza unei acțiuni în justiție - singura posibilitate legală rămasă la îndemână, deoarece recunoașterea de către tată este imposibilă, datorită decesului victimei - și prin urmare cererile lui L.A., în calitate de reprezentantă legală a minorei, având ca obiect obligarea inculpaților, în solidar, la plata daunelor morale și a unei prestații periodice în favoarea minorei L.C., în acest moment și ținând cont de particularitățile specifice ale speței analizate, în opinia instanței, nu aveau un fundament juridic, adică sunt nefondate, motiv pentru care au fost respinse.

S-a mai reținut că dacă, în viitor L.A. va reglementa această situație de fapt, cu respectarea termenelor legale, va avea posibilitatea să formuleze o acțiune în justiție prin care să solicite, în calitate de reprezentantă legală valorificarea drepturilor personale ale minorei în cauză.

Relativ la daunele materiale solicitate, s-a observat că, pe parcursul desfășurării procesului penal, partea civilă nu a produs dovezi sub nici o formă - acte sau alte mijloace de probă, permise de legiuitor - care să confirme cuantumul sumei menționate cu acest titlu, cu toate că potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, cu alte cuvinte partea civilă, avea obligația să-și dovedească cele susținute, însă nu și-a îndeplinit această obligație.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea civilă L.A., în nume propriu și în calitate, de reprezentantă legală, a minorului O.A., s-a reținut că aprecierea prejudiciului moral, înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicațiilor acestuia, pe toate planurile vieții sociale, ale persoanei vătămate.

Trebuia să se aprecieze ce a pierdut persoana în cauză pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial, în ceea ce ar însemna o viață normală pentru aceasta, în momentul săvârșirii faptei penale, dar și în viitor.

În lumina celor anterior expuse, s-a apreciat că solicitarea părții civile, din punct de vedere al cuantumului daunelor morale, era exagerată, suma de 9.000 lei, acordată părții civile în nume propriu, și, respectiv suma de 10.000 lei, acordată minorului O.A., fiind în măsură să constituie o reparație justă și echitabilă a suferințelor provocate.

Ținând cont de faptul că victima O.S. era unicul întreținător al familiei, raportat la faptul că, pe parcursul desfășurării procesului penal, nu s-au produs dovezi din care să rezulte că acesta ar fi fost angajat și, prin urmare, ar fi realizat venituri stabile, însă acesta era apt de muncă și își câștiga existența prin prestarea unor munci ocazionale, s-a remarcat faptul că, prin decesul părintelui, cauzat de activitatea ilicită a celor trei inculpați, minorul O.A. a fost lipsit de unul dintre întreținătorii legali.

Față de faptul că repararea prejudiciului trebuie să-i asigure celui vătămat acoperirea integrală a daunelor suferite, restabilindu-se astfel situația anterioară faptei prejudiciabile, s-a stabilit, în sarcina inculpaților, o prestație periodică lunară - rentă lunară - în cuantum de 150 de lei, sumă care reprezintă 25% din venitul minim pe economie în valoare de 600 lei, sumă pe care putea să o obțină victima prin prestarea unor munci ocazionale, începând cu data de 04 septembrie 2009, data decesului părintelui și până la majoratul minorului sau până la schimbarea condițiilor de acordare.

Sintetizând cele mai sus expuse, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă L.A. - în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a minorului O.A., și în consecință au fost obligați cei trei inculpați M.T., M.S. și M.G., în solidar, să plătească:

a.) - părții civile L.A., în nume propriu, suma de 9.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale,

- minorului O.A., suma de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

b.) - minorului O.A., suma de 150 lei, lunar, cu titlu de prestație periodică - rentă lunară - începând cu data de 04 septembrie 2009 și până la majoratul minorului sau până la schimbarea condițiilor de acordare.

Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de partea civilă L.A., referitoare la acordarea daunelor materiale, precum și la obligarea inculpaților la plata daunelor morale și a unei prestații periodice în favoarea minorei L.C.

Această soluție de condamnare a celor trei inculpați, anterior expusă, în termen legal, a fost atacată, cu apel, de către fiecare dintre cei acuzați, M.T., M.S. și M.G.

În apelul promovat de M.T. s-a solicitat:

1. Admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate și în principal să se dispună în sensul achitării sale de sub acuza infracțiunii ce i s-a reținut în sarcină, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., aceasta fapta nefiind săvârșita de el.

2. În subsidiar s-a solicitat admiterea apelului, să se modifice în parte sentința atacată, să se admită cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, dispunând în sensul aplicării și a dispozițiilor art. 73 lit. b) din C. pen., astfel cum a solicitat în mod expres și în raport de probele dosarului să se dispună, în sensul achitării sale în considerația dispozițiilor art. 10 lit. d), raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., acesteia lipsindu-i unul din elementele constitutive și, anume acela al intenției din partea sa la producerea urmării socialmente periculoase.

3. În terțiar, s-a solicitat să se dispună, în cazul în care se va considera că se face vinovat într-o oarecare măsura de infracțiunea ce i s-a reținut în sarcina, reținând circumstanța reala a provocării, in temeiul art. 73 lit. b), raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., să se stabilească o pedeapsă sub minimul special, orientată spre minimul general al pedepsei.

4. În privința laturii civile s-a solicitat ca, raportat la petitele 2 si 3 din concluziile scrise, să se dispună în sensul respingerii acestor pretenții.

5. S-a solicitat să se admită în parte constituirea de parte civilă, raportat doar la minorul pe care victima îl avea cu partea civilă L.A., stabilind un cuantum rezonabil al acestor pretenții, ținând cont și de posibilitățile sale financiare limitate de a suporta aceste despăgubiri.

S-a susținut că soluția pronunțată de instanța de fond a fost dată cu neluarea în considerare a probelor efectiv administrate în cauză, de pozițiile exprimate de părți și, nu în ultimul rând, fără o apreciere corectă a modului de coroborare a acestor probe.

Astfel, în opinia inculpatului, instanța de fond a apreciat greșit „inițiativa" faptei ce a condus la producerea rezultatului socialmente periculos, plasând această inițiativă, în sarcina sa, desprinzând-o însă de situația pe care tot judecătorul fondului a relevat-o, în care expunea prima fază a conflictului, în care el a fost cel agresat de victimă și de frații săi.

Faptul că el a fost lovit, plin de sânge, aproape inconștient, așa cum au și relatat o serie de martori oculari.

În urma audierii unor martori, se putea trage concluzia că el nu a avut o participație atât de importantă precum cea reținută de organele de anchetă și, respectiv de instanța de fond el fiind provocat, chiar bătut după cum a rezultat din certificatul medico-legal existent la dosarul cauzei.

Coroborarea depozițiilor testimoniale cădea, evident, în sarcina instanței, aspect care nu s-a realizat în mod obiectiv.

Prima instanță soluționând cauza nu a ținut cont de toate aspectele ce puteau fi analizate, iar din evaluarea în această manieră a unor declarații se puteau trage concluzii relativ parțiale și incomplete.

Martorul S.S. a declarat la termenul din data de 07 iulie 2010 că l-a văzut venind în casa sa, plin de sânge, care .. „îmi curgea din cap ..”, lucru de altfel confirmat și de martora C.A. audiată la termenul din 25 august 2010. Această martoră a relatat, că deși l-a întrebat cine l-a lovit, nu a putut să-i spună nimic, că a stat pe jos mai mult timp aproape inconștient și, că l-a legat la cap. Toate acestea se întâmplau în timp ce salvarea chemată de oamenii din sat se ocupa de victimă.

De altfel, faptul că el, a fost lovit, în mod repetat, în cap și că îi curgea sânge, din cap, a fost confirmat inclusiv de coinculpați, dar chiar și de martorii părtinitori și subiectivi, rude cu victima ce au fost audiate în cauză. Că aceștia nu au mai declarat și faptul că n-au văzut, de fapt, ca el să fi lovit victima, este o chestiune secundară și de înțeles până la urmă pentru rudele victimei.

Cei trei frați O. (inclusiv victima) l-au atacat cu lopeți, furci, astfel încât el a fost nevoit să fugă, moment în care au venit coinculpații care, ei au fost cei care au avut aportul real la lovirea victimei astfel încât, să se producă consecința decesului acesteia.

Au fost audiați martorii G.I., H.A., S.L., persoane care au fost de față la aproape întreg incidentul și, care au confirmat că l-au văzut lovind victima, indicându-i pe coinculpați ca autorii principali ai agresiunii.

În lumina tuturor probelor testimoniale administrate s-a apreciat că, în concret, contribuția sa la producerea consecințelor periculoase ale agresiunilor reciproce produse între ei și victima împreună cu frații acesteia, poate fi decelată și apreciată mult mai corect, putând conduce la concluzia că acest grad de participare poate fi apreciat ca insuficient pentru a conduce la condamnarea sa pentru o faptă atât de gravă, motiv pentru care a solicitat ca, raportat la încadrarea juridică reținută de acuză, să se constate că această faptă nu se poate corobora cu activitatea sa infracțională, care s-ar putea reduce cel mult la infracțiunile prevăzute de art. 180 și următoarele C. pen.

Inculpatul a susținut că foarte multe persoane, care au fost de față la întreg incidentul, fie nu au vrut să dea declarații, fie dacă au dat declarații l-au luat pe „nu l-am văzut” în brațe și, în aceste condiții a devenit destul de dificil să se scoată realitatea la lumină.

Lista martorilor care au nu au văzut mai nimic sau chiar nimic este mai lungă decât a celor care asistând la incident au putut relata fragmente din acest incident. Insă indiferent la care se va raporta instanța, cert este că numărul celor care au confirmat că el a lovit victima se reduce la 1 sau 2, între care se află partea vătămată - parte civilă L.A., profund subiectivă din calitatea de fostă concubină a victimei.

L.A., rudă cu aceasta a declarat la 11 iunie 2010 că l-a văzut lovind victima, însă nu cu parul ci, că i-a tras două palme. Aspectul a fost confirmat și de martora B.E. audiată la același termen de judecată. Insă, ca și majoritatea martorilor audiați, amândoi au declarat că l-au văzut pe M.S. lovind victima cu parul în cap.

Aceștia deși mai relatează că jumătate din țigănime era de față la întreg incidentul, totuși nu au putut nominaliza persoane pe care să le fi văzut, astfel încât să poată fi audiate de instanță.

De asemenea relevante au fost și declarațiile martorilor M.P., respectiv M.I. audiați la același termen de judecată, în privința participației sale la incident.

Astfel în opinia inculpatului nu au fost probe concludente si suficiente ca să se dispună condamnarea sa pentru infracțiunea reținută în rechizitoriu.

Din aceste considerente s-a arătat că infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, raportat la activitatea sa infracțională recunoscută și, respectiv dovedită, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. c) respectiv d) C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat achitarea sa.

În această ordine de idei, desigur ca și laturii civile urmează a i se da cuvenita soluție de respingere a pretențiilor formulate față de el pentru ipoteza în care se va adopta o astfel de soluție pe latură penală.

Inculpatul învederează că în urma analizării declarațiilor martorilor audiați se puteau constata următoarele chestiuni:

I. Care martori l-au văzut lovind victima cu parul: L.A.;

II. Care martori l-au văzut dându-i două palme victimei: L.A., B.E.;

III. Care martori nu l-au văzut lovind deloc victima (dintre cei care erau de față): S.L., H.A., B.C., A.D., M.I., M.P., S.S.S., K.M.;

IV. Care martori nu au văzut incidentul sau au ajuns la finalul său: G.I., B.C., S.S.J., G.I.;

V. Care martori l-au văzut pe M.S. sau M.G. lovind victima: L.A., A.D., M.I., M.P., B.E., L.A., S.H., K.M.;

VI. Frații victimei au declarat că au fost și sunt în dușmănie cu el;

VII. Care martori declară că l-au văzut plin de sânge, chiar inconștient, în urma agresiunilor la care a fost supus de victima și frații săi: S.S.S., B.E., M.P., M.I., C.A.

S-a susținut că din coroborarea acestor probe se va confirma poziția expusă constant de el, de nevinovăție.

În calea de atac exercitată de către inculpatul M.S. s-a solicitat ca, în urma admiterii apelului și a desființării hotărâri judecătorești în parte, să i se aplice o pedeapsă al cărei cuantum să se situeze sub minimul special al pedepsei, pentru fapta ce i-a fost reținută în sarcină, ca urmare a reținerii în favoarea sa a scuzei provocării. În memoriul aflat la fila 49 din dosarul Curții de Apel Tg. Mureș, acest inculpat-apelant a înțeles să-și suplimenteze motivele de apel inițial expuse, invocând aspecte de ordin faptic, personal și familial, ce antrenau, în opinia sa, reducerea substanțială a pedepsei inițial stabilite.

În memoriul de apel aflat la filele 68-79 din dosarul acestei instanței, inculpatul M.G. a înțeles să solicite:

Admiterea acestei căi de atac, modificarea în tot sau în parte a sentinței atacate și în principal, achitarea sa, de sub acuza infracțiunii reținute în sarcină, în temeiul art. 10 lit. c) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., această faptă nefiind săvârșită de el;

În subsidiar, s-a solicitat să se modifice în parte sentința atacata și să se admită cererea sa de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcină, în cele prevăzute de art. 180 C. pen., și în sensul aplicării și a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., să se dispună în sensul achitării sale în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., acesteia lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii, și anume: cel al intenției din partea sa la producerea urmării socialmente periculoase.

Nu în ultimul rând, s-a solicitat să se dispună în cazul în care se va concluziona că se face vinovat într-o oarecare măsură de infracțiunea ce i se reține în sarcină, să se rețină circumstanța reală a provocării, în temeiul art. 73 lit. b), raportat la art. 76 alin. (1) pct. a C. pen., să se dispună în sensul stabilirii unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, orientat spre minimul general al pedepsei.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în principal, s-a solicitat respingerea acestor pretenții.

În subsidiar, s-a solicitat să se admită doar în parte constituirea de parte civilă, raportat doar la minorul pe care victima îl avea cu partea civilă L.A., stabilind un cuantum rezonabil al acestor pretenții, ținând cont si de posibilitățile sale financiare limitate de a suporta aceste despăgubiri.

Soluția pronunțată de Tribunalul Mureș în operațiune a fost dată fără a se lua în considerare și a se reține probele efectiv administrate în cauză, de pozițiile exprimate de părți, de depozițiile martorilor audiați și, nu în ultimul rând, fără o apreciere corecta a modului de coroborare a acestor probe.

În urma audierii părților și mai ales audierii martorilor, se putea concluziona că el nu a avut o participație la moartea victimei, el nu a lovit-o și nici nu i-a produs leziuni de nici un fel.

Prima instanță, soluționând cauza nu a ținut cont de toate aspectele ce puteau fi analizate atunci când a pronunțat soluția de condamnarea a sa.

Martorii audiați, în primă instanță, au fost martori oculari la producerea incidentului și au confirmat că nu l-au văzut să lovească victima, indicându-i pe coinculpați ca autori principali ai agresiunii.

Astfel, analizând probele testimoniale administrate, contribuția sa la producerea consecințelor periculoase ale agresiunilor produse, putea fi defalcată și apreciată mult mai corect, putând conduce la concluzia ca acest grad de participare putea fi apreciat ca insuficient pentru a duce la condamnarea sa pentru o faptă atât de gravă, motiv pentru care s-a solicitat ca, raportat la încadrarea juridică reținută, să se constate că această faptă nu se poate corobora cu activitatea sa infracțională, care s-ar putea reduce cel mult la infracțiunile prevăzute de art. 180 și următoarele C. pen.

În ceea ce privește depozițiile martorilor audiați de către instanța de fond, s-a arătat că aceștia s-au contrazis în depozițiile lor între ei. Concluzia a fost că foarte multe persoane care au fost de față la întreg incidentul, fie nu au vrut să dea declarații, fie dacă au dat declarații aceștia nu au relatat nimic, spunând că nu știu și nu au văzut nimic.

Cert, este că, nu sunt probe concludente și suficiente ca să se poată dispune condamnarea sa pentru infracțiunea reținută în rechizitoriul parchetului.

De aceea s-a arătat că infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, raportat la activitatea sa infracțională recunoscută și dovedită, îi erau aplicabile dispozițiile art. 10 lit. c), respectiv lit. d), C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat achitarea sa.

Pe cale de consecință și pretențiile civile formulate în cauză solicită a fi respinse față de el.

Și acest inculpat-apelant a înțeles să invoce, în circumstanțiere, aspectele personale favorabile ce le prezintă.

Prin Decizia penală nr. 13 din 21 ianuarie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpații M.T. (fiul lui G. și E.), M.Ș. (fiul lui G. și E.) și M.G. (fiul lui S. și P.), în prezent toți deținuți în Penitenciarul Târgu Mureș, împotriva sentinței penale nr. 141 din 12 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 2820/102/2009.

Menținând starea de arest preventiv a fiecărui inculpat apelant, a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia perioada arestului preventiv executată de la data pronunțării hotărârii criticate - 12 octombrie 2010 la zi.

A obligat pe inculpatul M.S. să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 700 lei, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pe seama sa, va fi avansată Baroului Mureș din fondul special al Curții de Apel Târgu Mureș.

A obligat pe inculpații M.T. și M.G. să plătească fiecare statului cu titlu de cheltuieli judiciare câte 500 lei, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul avocaților desemnați din oficiu pe seama lor ce le-au asigurat apărarea până la prezentarea avocaților angajați, se va avansa Baroului Mureș din fondul special al Curții de Apel Târgu Mureș.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim control judiciar a apreciat situația de fapt corect reținută de instanța de fond, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită.

S-a considerat în mod judicios soluționată latura civilă, iar pedepsele au fost corect stabilite, în funcție de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații M.T., M.Ș. și M.G., solicitând în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, iar într-un prim subsidiar, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar dacă nu se va aplica această soluție, reindividualizarea pedepselor prin reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. În ceea ce privește latura civilă recurentul inculpat M.T. a solicitat respingerea pretențiilor părților civile, iar în ceea ce privește pe partea civilă L.A. - stabilirea unui cuantum rezonabil al pretențiilor acesteia.

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpații au învederat faptul că instanța de apel nu a stabilit contribuția fiecărui inculpat pe baza probelor existente, nu a răspuns motivat criticilor invocate de către ei. De asemenea, se impunea reducerea cuantumului pedepselor prin reținerea circumstanței atenuante a provocării, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 14 și 17 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate (art. 3859 pct. 9, 10, 14 și 17 C. proc. pen.) și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., le consideră fondate, prioritar pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

Cenzurând cauza sub acest aspect, se constată că instanța nu a analizat punctual criticile invocate de către inculpați, cu trimitere la probele administrate în cauză, limitându-se la a aprecia că: „sentința apelată este caracterizată de legalitate și temeinicie, magistratul, de la prim grad jurisdicțional a stabilit o stare de fapt corectă, ce a primit o încadrare juridică adecvată, față de fiecare dintre inculpați” /../ „Firul desfășurării evenimentelor .. a fost stabilit în mod corect de instanța de prim grad jurisdicțional, în urma unei analize, obiective și imparțiale”.. după care a redat situația de fapt reținută de instanța de fond.

În cauză este evidentă lipsa motivării deciziei reculate și, implicit a elementelor necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc de către instanța de recurs, caz de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., fapt ce impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Din considerentele deciziei nu rezultă care au fost motivele pentru care instanța de control nu a apreciat întemeiate criticile invocate de inculpați; susținerile acestora privind achitarea și reindividualizarea pedepsei, prin reținerea circumstanței atenuante a provocării, nu au fost analizate, ignorându-se dispozițiile art. 383 C. proc. pen. și dispozițiile art. 6 paragr. 1 din C.E.D.O.

Instanța de prim control judiciar nu a efectuat un examen propriu și obiectiv al probelor și mijloacelor de probă, nu a răspuns detaliat criticilor formulate atât în scris, cât și oral de către inculpați, ci s-a limitat în a face aprecieri generale fără trimitere la probele administrate și învederate de către inculpați a fi avute în vedere.

Aspectele invocate de către inculpați erau esențiale în aflarea adevărului, conform art. 3 C. proc. pen., de natură să asigure realizarea scopului procesual penal și anume acela ca orice infractor să fie pedepsit numai în măsura vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

În cazul constatării existenței faptei, trebuie cunoscute împrejurările de loc, de timp, de mod, de mijloace, de scopul în care s-a săvârșit fapta, împrejurările care influențează asupra gradului și caracterului răspunderii, fie în defavoarea, fie în favoarea inculpaților, aspecte asupra cărora instanța de prim control judiciar, căreia îi revenea sarcina administrării probelor (conform art. 65 C. proc. pen.) nu s-a aplicat, astfel încât vinovăția inculpatului să rezulte cu certitudine din probele care trebuiau analizate sub toate aspectele.

În considerarea prezumției de nevinovăție și în scopul aflării adevărului, instanța judecătorească trebuie să-și îndrepte atenția și spre administrarea și analizarea probelor din care ar putea reieși nevinovăția inculpaților, aspect care rezultă din dispozițiile art. 3, art. 4, art. 6 și art. 287 C. proc. pen.

Aflarea adevărului se face pe baza probelor, fapt ce implică pentru instanța de judecată desfășurarea unei activități probatorii complete cu verificarea tuturor împrejurărilor de fapt și de drept în vederea aflării adevărului.

Instanța de control judiciar s-a limitat a prelua motivarea hotărârii instanței de fond, deși avea obligația de a verifica dacă faptele și împrejurările reținute prin hotărârea atacată reprezintă adevărul material, complet și cert întemeiat.

Pentru a putea efectua un control al hotărârii reculate în calea de atac a recursului, este necesar a se cunoaște care a fost starea de fapt reținută de instanța a cărei hotărâre este atacată și pe baza căror probe s-a ajuns la această stabilire. Acest lucru nu poate fi verificat decât pe baza motivării hotărârii reculate.

Instanțele de judecată trebuie să efectueze o cercetare judecătorească complexă, să verifice apărările inculpaților pentru a nu le încălca dreptul la apărare și a le aduce o gravă vătămare intereselor lor legitime.

Din cele expuse mai sus, reiese că, în cauză, instanța de prim control judiciar nu a supus analizei și interpretării logice toate contradicțiile semnalate de către inculpați existente în probatoriul administrat, care erau necesare a fi luate în considerare în soluționarea cauzei sub toate aspectele, putând influența soluția cauzei.

Chiar dacă obligația impusă instanței naționale prin dispozițiile art. 6 din Convenție de a-și motiva deciziile (cauza Boldea împotriva României) nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, C.E.D.O. a decis că trebuie să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse analizei instanței, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunțarea acestora.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional. Hotărârea judecătorească nu reprezintă un act discreționar, ci este rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești.

Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză.

Instanța de apel nu se poate limita să preia total sau parțial motivarea instanței de fond (cauza Boldea împotriva României), ci printr-o nouă examinare a cauzei, trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți.

Instanța de control judiciar este datoare să procedeze la un examen propriu al pricinii, chiar dacă își însușește concluziile și motivele instanței a cărei hotărâre este atacată, fiind obligată să verifice ori să dea o apreciere proprie materialului probator.

În consecință, în raport cu considerentele expuse, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile declarate, va casa decizia atacată prioritar pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureș, unde instanța va răspunde criticilor formulate de către inculpați referitor la toate aspectele învederate de către aceștia (latură penală - achitare, individualizarea pedepsei, reținerea circumstanței atenuante a provocării și modul de soluționare a laturii civile), va verifica apărările acestora, arătând motivat care sunt probele pe care își fundamentează hotărârea și care au fost înlăturate.

Având în vedere că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând pericol pentru ordinea publică, Înalta Curte va menține starea de arest preventiv a inculpaților.

Conform art. 383 alin. (3) C. proc. pen. va menține actele de procedură efectuate până la data de 21 ianuarie 2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații M.T., M.Ș. și M.G. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor inculpaților la aceeași instanță.

Menține actele de procedură efectuate până la data de 21 ianuarie 2011.

Menține starea de arest a inculpaților.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații M.Ș. și M.G., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul M.J.

Onorariul apărătorului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului M.T., în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2011.