Tenant's claim for compensation of kiosk improvements on leased commercial land: lessor's liability for useful expenses versus purchaser's non-liability under Civil Code Arts. 969 and 1347
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant claimant's appeal for failure to pay the mandatory judicial fee and dismissed the defendant company's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision that held the original lessor, rather than the subsequent purchaser, liable for the value of useful improvements made to a rented commercial kiosk. The dispute arose from a commercial lease agreement where the tenant constructed a structure on land later sold by the original lessor to a third party, with the tenant claiming higher compensation based on an expert assessment that included non-essential investments, while the purchaser argued it was not a party to the lease and thus not liable. The court applied Articles 969 and 1347 of the Civil Code, ruling that the lessor is only obligated to reimburse "useful expenses" necessary for the commercial space, excluding investments that merely increase the value of the leased property, and enforced procedural dismissal under Article 20 of Law 146/1997 and Methodological Norms Article 35 due to the non-payment of the advance stamp duty.
Legislator headnote
AI generatedTenant's claim for compensation of kiosk improvements on leased commercial land: lessor's liability for useful expenses versus purchaser's non-liability under Civil Code Arts. 969 and 1347: The dispute arose from a commercial lease agreement where the tenant constructed a structure on land later sold by the original lessor to a third party, with the tenant claiming higher compensation based on an expert assessment that included non-essential investments, while the purchaser argued it was not a party to the lease and thus not liable. The court applied Articles 969 and 1347 of the Civil Code, ruling that the lessor is only obligated to reimburse "useful expenses" necessary for the commercial space, excluding investments that merely increase the value of the leased property, and enforced procedural dismissal under Article 20 of Law 146/1997 and Methodological Norms Article 35 due to the non-payment of the advance stamp duty.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThese provisions served as the basis for annulling the claimant's appeal due to the failure to pay the mandatory advance judicial stamp duty.
Full text
S-a luat în examinare recursul declarat de S.C. „C. P” SRL Deva împotriva deciziei nr.791/A/2001 din 2 noiembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia-Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
La apelul nominal nu s-au prezentat părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recurenta reclamantă a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 al.2 Cod procedură civilă.
C U R T E A
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr.573/6 aprilie 2001, Tribunalul Hunedoara a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. „C. P.”SRL Fizești și a obligat pârâta S.C. „D.F”. SRL Simeria să-i plătească reclamantei 73.634.700 lei cu titlu de despăgubiri.
Au fost respinse capetele de cerere privind alte despăgubiri și stabilirea dreptului de retenție față de aceeași pârâtă.
Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea reclamantei față de pârâta S.C. „A.” SA Deva.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de părți a reținut că în baza unui contract de închiriere încheiat între reclamantă și pârâta S.C. „A.” SA Deva, cea dintâi a folosit un teren pe care și-a construit un chioșc în valoare de 73.634.700 lei, în perioada 19 februarie 1991- 31 decembrie 1998. Deoarece pârâta S.C. „A.”SA a vândut acel teren ulterior, pârâtei S.C”.D. F.” SRL Simeria instanța a considerat că pentru investiția făcută reclamanta trebuie despăgubită de această pârâtă.
Împotriva sentinței au declarat apel S.C. „C.P.”căt și pârâta S.C. „D:F.”SRL Simeria.
Prin apelul său reclamanta a solicitat majorarea sumei la care urma să fie obligată pârâta la 103.684.061 lei valoarea investiției stabilită de expert, expertiză pe care instanța în mod nejustificat a înlăturat-o.
La rândul său pârâta S.C. „D.F.”Simeria a criticat sentința sub aspectul greșitei sale obligări la despăgubiri față de reclamantă deoarece în calitate de cumpărătoare a terenului pe care se afla chioșcul reclamantei nu și-a asumat o astfel de obligație.
Prin decizia nr.791 din 2 noiembrie 2001 pronunțată în dosarul nr.4507/2001 Curtea de Apel Alba Iulia, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei, constatându-se că suma de 73.644.700 lei stabilită de expertul tehnic reprezintă cheltuieli utile pentru amenajarea spațiului comercial pentru care locatorul este obligat la restituire conform art.969 și 1347 Cod civil, restul fiind investiții ce sporesc contravaloarea lucrului închiriat la care locatarul nu este îndreptățit a le pretinde.
Prin aceeași decizie s-a admis apelul pârâtei S.C. „D. F.” SRL Simeria și schimbându-se sentința a fost respinsă acțiunea față de această parte și obligată pârâta S.C. „A..” la plata aceleiași sume cu același titlu față de reclamantă.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâta S.C. „A.” SA cât și reclamanta S.C „C. P.” SRL Deva.
1.Recursul reclamantei urmează a fi anulat ca netimbrat deoarece așa cum rezultă din dovada de la fila 28, deși aceasta a fost legal citată pentru termenul de astăzi, 11 aprilie 2003 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1.232.081 lei și 30.000 lei timbru judiciar, aceasta nu a dat curs cererii.
Or., potrivit art.20 pct.1 și 3 din Legea 146/1997 și art.35 pct.1 și 5 din Normele metodologice de aplicare a legii ,taxele judiciare se plătesc anticipat iar neplata lor până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea recursului.
2. Prin recursul pârâtei se critică hotărârea susținând că litigiul dintre ea și reclamantă nu ar fi un litigiu comercial, critică total nejustificată față de caracterul comercial al raporturilor contractuale dintre ele.
Pe de altă parte susține că reclamanta trebuia obligată la 103.684.068 lei și nu la 73.634.700 lei. Față de caracterul lucrărilor, corespunzând valorii la care reclamanta a fost obligată de lucrări necesare stabilite de expertul tehnic, în mod corect curtea de apel a obligat-o în limita acestora conform art.969 și 1347 Cod civil, critica fiind neîntemeiată.
Față de considerentele ce preced la pct.(2) recursul se va respinge ca nefondat.
Așa fiind, Curtea:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta S.C. „C.P.”SRL Deva, împotriva deciziei nr.791/A/2001 din 2 noiembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia-Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. „A.” SA Deva, împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.