Inadmissibility of appeal against order admitting constitutional referral; limitation of extraordinary remedy under Law No. 47/1992
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the defendant’s appeal as inadmissible, leaving in force the Court of Appeal’s decision that had partially admitted a request to refer constitutional questions to the Constitutional Court while rejecting the remainder as inadmissible. The case involved a civil dispute where the defendant challenged the procedural legality of the lower court’s hearing order, arguing that the exception of unconstitutionality raised by the plaintiff regarding specific provisions of Decree No. 32/1954 and the Civil Procedure Code was inadmissible, thereby precluding the lower court from seising the Constitutional Court. Relying on Article 29 of Law No. 47/1992 and Article 137 of the Civil Procedure Code, the Court held that the extraordinary remedy of appeal is exclusively available against interlocutory orders dismissing a request to refer to the Constitutional Court as inadmissible; consequently, an appeal against an order admitting such a referral is procedurally barred, rendering the defendant’s challenge inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 256 C. proc. civ, art. 34 alin. (2) C. proc. civ, art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, art. 34 alin. (1) C. proc. civ, art. 137 C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against order admitting constitutional referral; limitation of extraordinary remedy under Law No. 47/1992: Conform art. 5 al acestui articol calea extraordinară de atac a recursului este deschisă doar împotriva încheierilor prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale întrucât excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea de ședință de la 31 martie 2010, în majoritate, a admis în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenta-reclamantă V.N.A. cu privire la dispozițiile art. 5 din Decretul nr. 32/1954 și art. 34 alin. (2) C. proc. civ.; în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 a dispus suspendarea soluționării recursului și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la dispozițiile art. 34 alin. (1) C. proc. civ. ca inadmisibilă.
Împotriva încheierii a declarat recurs intimatul pârât N.S.A., criticând-o pentru nelegalitate deoarece excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Decretul nr. 32/1954 este inadmisibilă.
Înalta Curte, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac exercitată de intimatul pârât.
Legea de organizare și funcționare a instanței constituționale nr. 47/1992 stabilește la art. 29 procedura de urmat în fața instanțelor judecătorești ori de câte ori se invocă excepții privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare.
Conform art. 5 al acestui articol calea extraordinară de atac a recursului este deschisă doar împotriva încheierilor prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale întrucât excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
Din motivarea cererii de recurs rezultă că intimatul-pârât invocă neegalitatea sesizării Curții Constituționale întrucât excepția formulată era inadmisibilă.
Cum legiuitorul a limitat exercitarea căii de atac doar cu privire la încheierile de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, recursul declarat împotriva încheierii prin care Curtea Constituțională a fost învestită să decidă asupra excepțiilor invocate este inadmisibilă.
Înalta Curte, pentru argumentele ce preced, va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul N.S.A. împotriva încheierii de ședință din 31 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul 9950/300/2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2010.