Damages action annulled for unpaid stamp duty upheld in final appeal

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 400 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 3394.1/108/2008 a fost anulată ca insuficient timbrată acțiunea civilă în despăgubiri formulată de reclamantul U.F. împotriva pârâților P.C.M. și V.F.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de daune morale întrucât, prin articolul publicat în ziarul Observator din 10 iunie 2008 i-a fost prejudiciat dreptul la imagine.

În raport de obiectul cauzei, instanța a stabilit cuantumul taxei de timbru datorată de reclamant potrivit prevederilor Legii 146/1997 la suma de 9.186,523 lei taxă judiciară de timbru și 5,00 lei timbru judiciar.

Reclamantul a solicitat ajutor public judiciar constând în scutire de la plata taxelor judiciare de timbru, cerere soluționată în ședința Camerei de Consiliu din data de 24 noiembrie 2008 prin admitere în limita plafonului prevăzut de O.U.G. nr. 51/2008 pentru anul 2008, respectiv pentru suma de 6.480 lei. Reclamantul a fost obligat să achite diferența de taxă de timbru în sumă de 2.706,52 lei și 5 lei timbru judiciar.

Prin cererea înregistrată la data de 8 decembrie 2008 la dosar nr. 3394/108/2008 reclamantul U.F. a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii din data de 24 noiembrie 2008 prin care tribunalul l-a obligat la plata diferenței de taxă de timbru, solicitând admiterea cererii și scutirea în întregime de la plata taxei judiciare de timbru.

În motivare, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, apreciind că acest act normativ îi împiedică liberul acces la justiție, contravenind prevederilor art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (2), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 304/2004 precum și dispozițiilor Legii nr. 30/1994, care îi garantează liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, fără a putea fi discriminat.

Prin decizia civilă nr. 264 din 24 februarie 2009 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 51/2008, invocat de reclamant.

La termenul de judecată din 30 septembrie 2009 instanța i-a pus în vedere reclamantului să achite diferența de taxă judiciară de timbru, însă acesta a arătat că nu are posibilități financiare.

În aceste condiții, tribunalul a făcut aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a anulat ca insuficient timbrată acțiunea.

Împotriva sentinței a declarat apel în termen reclamantul care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând desființarea ei cu trimitere spre rejudecare în fond a cererii.

În motivare a invocat că, prin sentința apelată, i-a fost încălcat liberul acces la justiție în sensul art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituție, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 6 din C.E.D.O., art. 4 din Protocolul 7 la C.E.D.O.

În decizia civilă nr. 314 din 9 decembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 400 din 30 septembrie 2009 a Tribunalului Arad.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Reclamantul nu contestă cuantumul taxelor de timbru astfel cum a fost el stabilit de instanță ci susține că, fiind obligat la achitarea acestor taxe, îi este împiedicat liberul acces la justiție.

Instanța de apel constată că liberul acces la justiție nu interzice statului să stabilească anumite taxe ce trebuie achitate în situația promovării anumitor cereri de chemare în judecată, ci impune ca acestea să nu fie atât de împovărătoare încât persoanele interesate să-și vadă accesul la justiție golit de conținut și de posibilitatea efectivă în a-l exercita.

De aceea, legislația a prevăzut atât situațiile în care acțiunile în justiție sunt scutite de taxele de timbru și, prin O.U.G. nr. 51/2008 aprobată prin Legea nr. 153/2008 a stabilit condițiile și procedura de urmat pentru asigurarea ajutorului public judiciar persoanelor ale căror posibilități financiare nu le permit achitarea taxelor cerute de lege pentru legala sesizare a instanțelor civile.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul U.F. care a susținut că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 1, 3, 4 și 9 C. proc. civ., fiind interpretate greșit dispozițiile art. 6 și art. 13 din C.E.D.O., art. 6 și art. 10 din Legea nr. 304/2004.

Se solicită admiterea recursului declarat și insistă ca instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate cu respectarea dreptului „beneficiarului la recurs echitabil și corect”.

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu poate fi primit pentru considerentele ce succed:

Prin decizia civilă nr. 314/2009 Curtea de Apel Timișoara în mod corect a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 30/2009 a Tribunalului Arad, aplicând și interpretând în mod just dispozițiile legale incidente în cauză și anume art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc. civ. prevăd că modificarea unei hotărâri poate fi cerută dacă instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente sau dacă hotărârea este lipsită de temei legal.

Așa cum s-a considerat și de instanța de apel, reclamantul a beneficiat de scutire de la plata taxelor în tumul prevăzut de susmenționatul act normativ, act normativ apreciat ca fiind constituțional de Curtea Constituțională care, prin decizia nr. 264 din 24 februarie 2009 a respins excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant.

Pe de altă parte, faptul că taxa de timbru datorată de reclamant depășește cuantumul în care operează scutirea de plată (ca formă a ajutorului judiciar) este consecința cuantumului pretențiilor bănești ale reclamantului.

În acest context, este de menționat că în cauza Kupiec vs. Polonia, Curtea peana a Drepturilor Omului a reținut că, inclusiv în situația în care disputa dintre este una reală și serioasă (această prezumție relativă operând în favoarea reclamantului), dacă cererea de despăgubiri pare a fi exagerată și nerealistă, taxa de timbru nu poate fi considerată disproporționată.

Transpunând aceste considerente în prezentul litigiu, instanța corect a reținut că pretențiile reclamantului sunt exagerate și lipsite de o bază reală, acesta fiind dator să accepte ideea că un cuantum exagerat și nerealist al pretențiilor atrage o taxă de timbru într-un cuantum corespunzător, speranța sa într-o scutire totală de la plata taxelor nefiind rezonabilă.

Nefiind incidente motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc. Civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 614/2009 a Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul U.F. împotriva deciziei civile nr. 314 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.