Maintenance of preventive detention for drug trafficking in recidivism despite conviction

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 639/2/2011 a fost menținută starea de arest a inculpatei C.V. (fiica D.).

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 548/ F din 6 decembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpata a fost condamnată la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că la datele de 4 martie 2010 orele 11,30 și orele 16 și de 24 aprilie 2010, orele 14,30 a vândut prin intermediul inculpatului S.F. unui colaborator sub acoperire cantitatea de 4 doze, conținând 0,65 grame heroină cu suma de 50 lei doza și de la percheziția de la domiciliul inculpatului s-au mai găsit 10 doze, conținând 0,77 grame heroină destinate vânzării și a considerat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata C.V., aceasta susținând că măsura arestării preventive nu se mai justifică și că se impune revocarea ei și judecarea în stare de libertate.

Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art. 3002 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat instanța este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din aceleași cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate instanța, prin încheiere motivată dispune menținerea stării de arest.

Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate dacă este reținută legal în baza condamnării pronunțate de un tribunal competent.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că arestarea inculpatei C.V. s-a dispus la 29 aprilie 2010, existând motive verosimile de a bănui că a comis infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că la datele de 4 martie 2010 și 29 aprilie 2010 a vândut 4 doze de heroină unui colaborator sub acoperire prin intermediul inculpatului S.F., condamnat în aceeași cauză și că la domiciliul său au mai fost găsite 10 doze de heroină destinată vânzării.

Aceste motive verosimile au dobândit certitudine și, având în vedere probele de vinovăție administrate și ținând seama că inculpata a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. primul termen al recidivei fiind o pedeapsă de 7 ani aplicată pentru fapte similare, Tribunalul București a dispus condamnarea recurentei la 10 ani închisoare.

Luând în considerare probatoriul cauzei și soluția de condamnare pronunțată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acesteia de către Curtea de Apel București sesizată cu apelul inculpatei este pe deplin justificată și conformă cu dispozițiile legale evocate și că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică derivat din natura, gravitatea și rezonanța în comunitate a faptelor și din împrejurările comiterii lor.

Prin urmare, criticile formulate de recurenta inculpată nu sunt întemeiate.

Față de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.V. și a obliga pe aceasta la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.V. împotriva încheierii din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 639/2/2011.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2011.