Abuse in office for penal procedure delay: service defects at the wrong chosen domicile as ground for cassation

Asupra recursului de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 138 din 13 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, in baza disp. art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată plângerea formulată de petentul Z.l. împotriva rezoluției nr. 364/P/2010 din data de 20 mai 2010 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a rezoluției nr. 713/11/2/2010 din 03 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Prin plângerea formulată petiționarul Z.l. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de intimatul G.F.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constând în aceea că acesta a lăsat „cu știință în nelucrare Dosarul penal nr. 2799/P/2009" al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, cu consecința cauzării „unei vătămări a interesului legal, interes ocrotit prin dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României combinate cu dispozițiile art. 2 C. proc. pen.".

Prin rezoluția nr. 364/P/2010 din 20 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul G.F.A. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă.

Ca urmare a sesizării formulate de către Z.l., la data de 06 ianuarie 2010 procurorul care supraveghea urmărirea penală în cauză a apreciat că făptuitorul a tergiversat efectuarea cercetărilor cu motivarea că „organele de cercetare ale poliției judiciare au efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale la data de 18 august 2009 și 20 august 2009" dată de la care până la soluționarea plângerii de tergiversare nu s-a mai efectuat nici un act. în consecință s-a admis plângerea de tergiversare formulată, s-a stabilit termen de finalizare a cercetărilor penale la data de 05 martie 2010 și s-a dispus efectuarea actelor necesare pentru lămurirea tuturor cauzelor și împrejurărilor cu privire la faptele reclamate.

La data de 09 martie 2010 făptuitorul a început urmărirea penală împotriva învinuiților G.V. și C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., după care cauza a fost preluată de subcomisar de poliție A.A. care la data de 11 martie 2010 a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale prin care a propus, în baza art. 234 C. pen. și art. 256 C. pen., punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a învinuiților C.M. și G.V.

S-a apreciat de procuror că pentru existența elementului material al infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. este necesar să se constate că făptuitorul, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, fie că a omis să facă un act, care potrivit atribuțiilor sale trebuia să-l efectueze, deci a dat dovadă de pasivitate, deci o faptă de comisiune, dar l-a îndeplinit în mod greșit, defectuos, necorespunzător conținutului îndatoririlor sale.

S-a constatat de procuror că lucrătorul de poliție din data de 20 august 2009 până la data de 15 februarie 20010, dată la care procurorul care efectua supravegherea urmăririi penale a examinat plângerea de tergiversare a cercetărilor, nu a efectuat nici un act de urmărire penală, însă prin neefectuarea actelor de urmărire penală în cauză nu s-a adus o vătămare a intereselor legale ale persoanei în condițiile în care nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, termen care ar fi împiedicat punerea în mișcare a acțiunii penale.

Plângerea formulată de petiționarul Z.l., în temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva modului de soluționare a Dosarului penal nr. 364/P/2010 a fost respinsă prin rezoluția nr. 713/11/2/2010 din 03 iunie 2010 emisă de Procurorul general al unității de parchet

În termenul prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere împotriva rezoluțiilor procurorului, înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 16 iunie 2010, sub nr. 603/42/2010.

Curtea, examinând plângerea formulată, prin prisma dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen., în raport de motivele invocate, de starea de fapt așa cum a fost reținută și de dispozițiile legale în materie, a constatat că aceasta este nefondată.

Astfel, s-a reținut că, în mod legal și temeinic Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a apreciat prin rezoluțiile atacate faptul că nu poate fi reținută întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., cu privire la conduita făptuitorului G.F.A., care în Dosarul nr. 2794/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște a tergiversat soluționarea acestuia pentru o perioadă de timp îndelungată, faptele acestuia putând constitui eventual o abatere disciplinară.

Totodată, analizând plângerea penală, Curtea constată că petentul nu a justificat în vreun fel suferirea unui prejudiciu material sau moral de o anumită gravitate ca urmare a modului de comportare a intimatului. Este adevărat că acesta a indicat în plângerea sa faptul că în urma nerealizării cu celeritate a cercetării penale în cauză a avut de suferit din punct de vedere afectiv, având o stare de anxietate, însă aceste susțineri au fost apreciate corect în rezoluția atacată, în sensul că ele nu exprimă existența unui prejudiciu care să realizeze latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs petiționarul Z.l., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracțiunilor sesizate.

Concluziile reprezentantului M.P. au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Cu privire la recursul peste termen exercitat de petiționarul Z.l. înregistrat la Curtea de Apel Ploiești la data de 17 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație si Justiție constata ca, in cauza, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3853 alin. (2) cu referire la art. 365 C. proc. pen., petiționarul lipsind atât la termenele de judecată în fond a cauzei cât și la pronunțare, procedura de citare și comunicarea sentinței fiind viciate, realizate la o altă adresă decât cea indicată de petiționar.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, în conformitate cu art. 3856 C. proc. pen. constată că recursul declarat este fondat, pentru considerentele următoare:

Astfel, se constată că petiționarul în cuprinsul plângerii a indicat ca având domiciliul ales în București, sector 6, solicitând citarea sa la această adresă.

Pe tot parcursul judecării cauzei în fond, la Curtea de Apel Ploiești, însă petiționarul a fost citat la o altă adresă, cauza fiind soluționată cu lipsa de procedură cu acesta; mai mult comunicarea sentinței a fost făcută, de asemenea la această adresă greșită.

Prin urmare, reținând incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., Înalta Curte în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursul peste termen declarat de petiționarul Z.l. împotriva sentinței penale nr. 138 din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, va casa sentința recurată dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petiționarul Z.l. împotriva sentinței penale nr. 138 din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2011.