Untimely appeal challenging the inadmissibility of a unconstitutionality exception based on drug trafficking definitions

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția I penală, având pe rol spre soluționare apelurile declarate de inculpații Ș.T. și I.E.N. împotriva sentinței penale nr. 628/F din 05 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 17531/3/2008, la termenul din 1 iunie 2010, a pus în discuție cererea olografă formulată de apelantul inculpat Ș.T. la termenul din 11 mai 2010, prin care inculpatul, prin intermediul apărătorului ales, a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 1 lit. j), k) și art. 3 din Legea nr. 143/2000 și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției invocată, considerând că prin aceste dispoziții îi sunt încălcate drepturile prevăzute de art. 21, art. 22 și art. 23 din Constituție.

Având nevoie de timp pentru deliberare, instanța de prim control judiciar, în aceeași compunere, a amânat succesiv, pronunțarea asupra excepției invocată de apelantul inculpat Ș.T., la termenele din 8 iunie, 10 iunie și respectiv, la 15 iunie 2010.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea din 15 iunie 2010, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată și a acordat termen de judecată la data de 22 iunie 2010.

Pentru a dispune astfel, instanța de prim control judiciar a constatat, în esență, că prin sentința penală nr. 628/ F din 05 iunie 2009 a Tribunalului București, secția l-a penală, printre altele, a hotărât: în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, l-a condamnat inculpatul Ș.T. la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., prima instanță i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

De asemenea, în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, prima instanță l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 25 ani închisoare, pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, iar în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

Totodată, în baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 l-a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 25 ani.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003,Tribunalul București, secția a ll-a penală, l-a condamnat același inculpat la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat și în baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 7 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

Totodată, prima instanță, în baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 8 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

A dedus, în baza art. 88 C. pen. detenția preventivă de la 17 martie 2008 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului Ș.T.

S-a reținut în sarcina inculpatului Ș.T. că, în perioada 2003 - 2005 a inițiat, constituit, coordonat și finanțat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, o rețea infracțională al cărei scop era de a transporta din Turcia în Spania, tranzitând România, aproximativ 344 kg de heroină, în valoare de circa 22.000.000 euro (la prețul de vânzare al acestora de pe teritoriul spaniol) drogurile fiind ascunse în compartimentul special amenajat în pereții unor genți de voiaj, marca S.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații Ș.T. și I.E.N., apelantul inculpat Ș.T. solicitând administrarea unor probe și, pe fond, achitarea, iar apelantul inculpat I.E.N. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în raport de poziția procesuală și de circumstanțele personale.

S-a mai relevat, în considerentele încheierii atacate, că instanța de apel a acordat un număr de 17 termene de judecată, pentru pregătirea apărărilor și pentru administrarea probei cu acte, prin comisie rogatorie, adresată autorităților judiciare din Spania, iar după primirea comisiei rogatorii, apelantul inculpat Ș.T. a invocat, la termenul de judecată din 01 iunie 2010 excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. j) și k) din Legea nr. 143/2000 și a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3 C. pen.

Examinând excepția de neconstituționalitate invocată de apelantul inculpat Ș.T., Curtea de Apel București, secția I penală, a constatat că aceasta este inadmisibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 republicată, întrucât din actele și lucrările dosarului a rezultat fără nici un dubiu că apelantul inculpat a fost condamnat de prima instanță pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000; art. 10 din Legea nr. 143/2000; art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a considerat că normele juridice a căror neconstituționalitate a invocat-o apelantul inculpat Ș.T., respectiv: art. 1 lit. j) și k) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3 C. pen., nu au legătură cu soluționarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată.

Curtea a mai reținut că normele juridice prevăzute la art. 1 lit. j) și k) din Legea nr. 143/2000 conțineau definițiile unor expresii ca: livrarea supravegheată și respectiv investigatorii acoperiți, în sensul acestei legi, iar apelantul inculpat a fost condamnat, în primă instanță, în baza textelor care incriminează traficul de droguri de mare risc și nu pe baza acestor definiții.

În ceea ce privește cea de-a treia normă judiciară, Curtea de Apel București, secția I penală, a menționat că apelantul inculpat a fost condamnat pentru fapta încriminată de art. 3 din Legea nr. 143/2000, iar apelantul inculpat a invocat neconstituționalitatea „art. 3 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3 C. pen.", reținând că această corelare de norme juridice nu are legătură directă cu soluționarea cauzei.

Instanța de apel a mai apreciat că, excepția de neconstituționalitate invocată de apelantul inculpat Ș.T. este inadmisibilă și în raport de momentul în care a fost invocată, respectiv după 17 termene acordate în faza apelului și după epuizarea tuturor cererilor de probe noi (în apel), această excepție de neconstituționalitate apreciind-o ca fiind exercitată abuziv și cu un scop care excede prevederilor Legii nr. 47/2002 republicată și anume, tergiversarea soluționării cauzei și depășirea termenului rezonabil.

Pentru aceste considerente, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată, instanța de prim control judiciar a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată de apelantul inculpat Ș.T.

Împotriva încheierii pronunțată de către instanța de prim control judiciar la data de 15 iunie 2010, inculpatul Ș.T. a formulat recurs la data de 22 iunie 2010, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele menționate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 5901/1/2010, fixându-se prim termen de judecată la 14 iulie 2010.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, încheierea atacată, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) și art. 3857 alin. (1) C. proc. pen.,dar și prin raportare la art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. și cu referire la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale constată că recursul formulat de inculpatul Ș.T. este tardiv introdus, pentru considerentele ce vor urma.

Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea acestei instanțe este posibilă cu o excepție de neconstituționalitate, sub rezervat îndeplinirii a trei condiții, supuse verificării de către instanța în fața căreia se ridică o atare excepție și care, în măsura în care constată îndeplinirea lor, va proceda la sesizarea Curții, iar pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.

Astfel, în primul rând, excepția de neconstituționalitate trebuie să privească o lege ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, în al doilea rând aceasta trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, indiferent dacă este vorba de o normă juridică de drept material sau o normă juridică de drept procesual și, în fine, a treia condiție reglementată de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 se referă la prevederi legale care odată constatate ca fiind neconstituționale de către Curtea Constituțională, nu mai pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. Aceasta înseamnă că este posibilă sesizarea curții cu o excepție de neconstituționalitate vizând prevederi legale în legătură cu care aceasta și-a exprimat anterior opinia că ar fi conforme cu legea fundamentală.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Or, în speță, Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar s-a pronunțat cu privire la excepția de neconstituționalitate la termenul din 15 iunie 2010, iar inculpatul Ș.T. a formulat recurs împotriva acesteia abia la data de 22 iunie 2010 (astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință din 22 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală - fila 315 dosar apel), deci cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Pentru considerentele mai sus-enuntate Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. cu referire la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, va respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 17531/3/2008 (nr. 1725/2009).

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a-l obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de inculpatul Ș.T. împotriva încheierii din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 17531/3/2008 (nr. 1725/2009).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2010.