Inapplicability of collective labor agreement retirement bonus to public officials governed by specific statutory frameworks

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 26 octombrie 2009, reclamantul M.I. a chemat în judecată A.S.V.S.A., solicitând obligarea pârâtei la plata primei în cuantum de 2156 lei, sumă ce i se cuvine cu ocazia pensionării, potrivit contractului colectiv de muncă.

Prin sentința civilă nr. 1360 din 15 martie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în raport de calitatea reclamantului, de funcționar public, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 83 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de unitate pe anul 2009 care prevăd dreptul la plata unei prime pentru angajații care se pensionează, prevederile referindu-se exclusiv la personalul contractual .

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul M.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a învederat că instanța de fond a reținut în mod eronat că nu sunt aplicabile prevederile din contractul colectiv de muncă referitoare la dreptul la o primă egală cu ultimul salariu de bază avut în luna pensionării.

Aceste dispoziții, a precizat reclamantul, sunt în concordanță cu prevederile O.G. nr. 6/2007 care stabilesc dreptul funcționarilor publici la acordarea de prime, în cuantum stabilit de ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel cum a reținut instanța de fond, reclamantul a îndeplinit funcția de consilier superior în cadrul autorității pârâte, fiindu-i aplicabilă legislația specifică funcționarilor publici, respectiv Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Legea nr. 435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar – veterinar și O.G. nr. 6/2007 referitoare la drepturile salariale ale funcționarilor publici.

Susținerea reclamantului că are dreptul la acordarea primei egală cu ultimul salariu avut anterior pensionării nu are suport legal, niciunul dintre actele normative susmenționate neconținând o asemenea prevedere.

Cât privește dreptul angajaților proprii ai pârâtei care se pensionează la primirea unei prime, instanța de fond a stabilit în mod corect că această dispoziție se aplică doar personalului contractual, pentru funcționarii publici având caracter de acord, dacă legea nu prevede altfel.

Or, legislația specifică a acestei categorii de angajați nu cuprinde prevederi cu privire la acordarea primei cu ocazia pensionării, fondul de prime lunare stabilit pentru funcționarii publici prin art. 19 din O.G. nr. 6/2007 fiind destinat celor care au realizat sau care au participat direct la obținerea unor rezultate în activitate , apreciate ca valoroase.

În consecință, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.I. împotriva sentinței civile nr. 1360 din 17 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.