Commercial debt appeal upheld: prior judgment final after failure to pay stamping fees.
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed as unfounded the defendant's appeal (recurs) against the appellate decision, making the prior judgment final and irreversible. The underlying case was a commercial debt collection dispute in which the plaintiff had obtained a first-instance judgment ordering the defendant to pay a principal sum, interest, and litigation costs; the appellate court had struck the defendant's appeal as unstamped for failure to pay the required court fees. The High Court upheld this result, finding that the defendant had been properly cited with the stamping obligation, that the citation was correctly addressed to the address the defendant itself had indicated in its appeal, and that the defendant had failed to comply with the stamping requirements under Article 29 of Law No. 146/1997. The decision was based on Article 312 point 1 of the Code of Civil Procedure, confirming the lower court's ruling on procedural timeliness and the legality of the appellate court's decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 pct. 1 C. proc. civ; Commercial debt appeal upheld: prior judgment final after failure to pay stamping fees: Astfel fiind, recursul declarat a fost respins, conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ., decizia pronunțată fiind legală și temeinică.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Asupra recursului de față constată :
Prin sentința civilă nr. 2539 din 21.04.2000, pronunțată în dosarul nr 9023/1999 de către tribunalul București, a fost admisă cererea formulată de SC D.F. SRL București și a fost obligată pârâta SC R. SRL Tulcea la plata sumei de 24.814.819 lei, dobândă aferentă, precum și la 5.527.724 lei cheltuieli de judecată.
Sentința a fost menținută de Curtea de Apel care a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de pârâtă.
Împotriva deciziei nr. 745 din 15 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, pârâta SC R. SRL Tulcea a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică întrucât, nicăieri, în registrul său de intrare nu se găsește citată cu mențiunea timbrării, ceea ce înseamnă că instanța a apreciat greșit cu privire la modul de îndeplinire a procedurii.
Se mai susține că și chemarea a fost comunicată în str. S. nr. 8, deși sediul societății este la nr. 8 A.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat este nefondat.
Din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosar, rezultă că recurenta-pârâta a fost citată cu mențiunea timbrării cu suma de 2.738.862 taxă timbru și 30.000 lei timbru judiciar, dar recurenta nu s-a conformat dispozițiilor nr. 29 din Legea nr. 146/1997.
Citația a fost corect întocmită în str. S. nr. 8, adresă pe care a indicat-o chiar recurenta-pârâta în motivele de apel formulate.
De altfel, recurenta a depus și un punct de vedere prin care a invocat și faptul că apelul său este netimbrat.
Astfel fiind, recursul declarat a fost respins, conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ., decizia pronunțată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtă SC R. SRL Tulcea, împotriva deciziei nr 754 din 15 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2003