Admission to judicial executor profession: validity of rejecting candidate based on missing workplace recommendation from liberal profession

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1. Obiectul acțiunii.

Reclamantul I.M. a chemat în judecată Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună anularea parțială a Notei Interne nr. 124259/2009 a Ministerului Justiției, prin care i-a fost respinsă cererea privind admiterea în profesia de executor judecătoresc cu scutire de examen, cu mențiunea neîndeplinirii condițiilor cerute de lege și obligarea acestuia să emită Ordin de admitere a reclamantului în profesia de executor judecătoresc cu scutire de examen pentru circumscripția Mizil, constatându-se că îndeplinește condițiile cerute de lege; anularea Ordinului ministrului privind admiterea în profesia de executor judecătoresc cu scutire de examen a numitei M.A.M. pentru postul din circumscripția Mizil.

2. Motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat acțiunea.

Reclamantul a arătat că cererea i-a fost respinsă cu mențiunea neîndeplinirii condițiilor cerute de lege, fără nicio altă motivare, însă dosarul întocmit cuprindea toate dovezile privind îndeplinirea cerințelor cerute de lege, respectiv art. 46 și art. 462 din Regulamentul de punere în anulare al Legii nr. 188/2000.

Reclamantul a mai solicitat și suspendarea executării ordinului de numire a numitei M.A.M., până la soluționarea cererii de față, menționând că a îndeplinit procedura prealabilă și că nu a primit nici un răspuns.

3. Hotărârea instanței de fond.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 118 din 10 mai 2010 a admis anularea în parte a Notei 124259/2009 emisă de Ministerul Justiției în ceea ce privește respingerea cererii reclamantului.

De asemenea, a obligat pârâtul să emită ordin de numire pentru funcția de executor judecătoresc a reclamantului pe postul din circumscripția Judecătoriei Pătârlagele și a respins cererea de anulare a ordinului de numire în funcția de executor judecătoresc pe postul din circumscripția Mizil a numitei M.A.M.

4. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii.

Instanța a reținut că reclamantul îndeplinește toate condițiile prevăzute de legea executorilor de admitere în profesia de executor judecătoresc, fiind îndreptățit să i se admită cererea formulată, putând opta pentru postul vacant din circumscripția Judecătoriei Pătârlagele.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului Ministrului Justiției prin care a fost admisă în profesia de executor judecătoresc M.M., s-a reținut că aceasta, în mod corect și legal a fost numită ca executor judecătoresc pe postul aflat în circumscripția Judecătoriei Mizil, îndeplinind condițiile pentru admiterea în această profesie, prin ordinul de numire reclamantul nu a fost prejudiciat în drepturile sale.

5. Recursul formulat de pârâtul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 C. proc. civ.

5.1. Hotărârea pronunțată a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., față de împrejurarea că instanța de fond nu a comunicat pârâtului precizarea la acțiune prin care reclamantul a solicitat emiterea unui ordin judecătoresc privind numirea sa în profesia de executor judecătoresc pe postul din circumscripția Judecătoriei Pătârlagele.

Procedându-se astfel, arată recurentul, s-a produs o vătămare personală, prin încălcarea dreptului la apărare, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

5.2. Instanța de fond nu a ținut seama de referatul întocmit de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești este consultativ, și că, deși profesia de avocat este liberă, reclamantul putea obține o recomandare din partea Baroului.

II. Considerentele instanței de recurs.

1. Recursul este nefondat.

1.1. Astfel cum a arătat și recurentul, în fața instanței de fond, reclamantul a depus o „precizare” a acțiunii.

În aceste condiții, nu sunt aplicabile prevederile art. 132 C. proc. civ., care obligă la comunicarea cererii și la acordarea unui alt termen de judecată numai în ceea ce privește cererile de modificare sau întregire.

Se mai constată că recurentul avea posibilitatea să formuleze apărări pe acest aspect prin formularea unor motive de recurs.

Deoarece recurentul nu a adus critici pe fondul cererii precizatoare, urmează ca motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. să fie respins.

1.2. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se observă că nici un moment judecătorul fondului nu a reținut că referatul U.N.E.J.R. nu ar avea caracter consultativ.

Dimpotrivă, s-a afirmat că refuzul admiterii în profesia de executor judecătoresc trebuie să fie motivat de neîndeplinirea unei condiții impuse de lege.

Cerința depunerii la dosar a unei recomandări de la ultimul loc de muncă în ipoteza în care reclamantul a funcționat numai ca avocat, nu poate fi acceptată.

Este adevărat că prin art. 461 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 aprobat prin OMJ nr. 210/2001 s-a dispus că cererea trebuie însoțită și de „recomandarea de la ultimul loc de muncă”.

Acest act, solicitat ca o condiție a îndeplinirii cerinței bunei reputații nu poate fi impusă reclamantului, ce a funcționat într-o profesie liberală, avocatura.

O altă condiție prevăzută de Regulament este aceea a prezentării unei dovezi prin care să se specifice că cel în cauză „nu a fost sancționat disciplinar în ultimii 5 ani, anterior depunerii cererii de numire în funcția de executor judecătoresc și nici în anul respectiv; dacă nu mai este în funcție, dovada că nu și-a încetat activitatea din motive imputabile”.

Reclamantul a prezentat această dovadă, însă recurentul-pârât în motivele de recurs arată că „în fiecare barou funcționează o comisie de disciplină ce soluționează eventualele plângeri formulate împotriva avocaților” și care poate elibera o recomandare.

Comisia de disciplină a eliberat dovada că reclamantul nu a fost sancționat disciplinar, iar o altă dovadă de la aceeași comisie, cu același conținut, este inutilă. Motivul de recurs este nefondat.

2. Față de acestea se va considera că este îndeplinită condiția bunei reputații solicitată de dispozițiile art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 118 din 10 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.