Conflict between hierarchical norms and restrictive conditions for transportation expense reimbursement in penitentiary administration

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 ianuarie 2010 dată în dosarul nr. 3074/89/2009 al Tribunalului Vaslui, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a dispus sesizarea Curții de Apel Iași pentru soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 6 lit. a) din H.G. nr. 1398/2007 și pct. 13.1 din Ordinul nr. 399/C/2007 emis de Ministerul Justiției.

Excepția de nelegalitate a normelor susmenționate a fost invocată de reclamantul Z.D., cu motivarea că acestea sunt contrare dispozițiilor art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004, deoarece restrâng în mod nejustificat sfera penitenciarelor care pot deconta cheltuieli de transport la unitățile considerate izolate.

Prin sentința nr. 175/CA din 28 iunie 2010, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 6 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1398/2007 și pct. 13.1 din Ordinul nr. 399/C/2007 emis de Ministerul Justiției.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că dispozițiile legale contestate încalcă principiul general al ierarhiei actelor normative, deoarece adaugă la lege, în sensul că se prevede decontarea cheltuielilor de transport doar în cazul unităților izolate stabilite prin ordin al ministrului justiției, astfel că se creează o situație care nu a fost prevăzută de art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții Guvernul României, Ministerul Justiției și Penitenciarul Vaslui, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției de nelegalitate invocată de reclamantul Z.D.

Recurenții au susținut că dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1.398/2007 și pct. 13.1 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 au fost emise cu respectarea prevederilor art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004 și ale Legii nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Prin actele administrative normative contestate s-a susținut că au fost numai dezvoltate și detaliate condițiile și situațiile în care funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare beneficiază de decontarea transportului, astfel că în mod greșit s-a reținut în hotărârea atacată că s-a adăugat la lege, prin reglementarea unor ipoteze care au fost prevăzute în actul normativ superior și anume, în art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004.

Pârâtul Guvernul României a invocat și omisiunea de soluționare a excepției calității sale procesuale pasive în cererea de constatare a nelegalității Ordinului Ministrului Justiției nr. 399/2007.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate pentru următoarele considerente:

Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor a prevăzut în art. 34 lit. k) că funcționarul public din sistemul acestei administrații are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport, în cazul deplasării în interes de serviciu, în cazul mutării în altă localitate, în cazul deplasării de la domiciliu la locul de muncă dacă domiciliază în altă localitate decât aceea în care își desfășoară activitatea până la 70 km și o dată pe an, pentru efectuarea concediului de odihnă, precum și în alte situații, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Deși au fost emise în executarea acestei legi, atât dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. nr. 1398/2007 și pct. 13.1 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 399/C/2007 sunt neconforme actului normativ de nivel superior, deoarece au prevăzut că se acordă decontarea cheltuielilor de transport ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare doar în cazul în care locul de muncă al acestora se află într-o unitate izolată, astfel cum este ea stabilită prin ordin al ministrului justiției.

În consecință, instanța de fond a constatat corect nelegalitatea actelor administrative normative contestate de intimatul – reclamant pe cale incidentă, deoarece prin conținutul lor s-a adăugat la lege și s-a creat o situație neprevăzută în actul normativ cu forță juridică superioară și anume, art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004.

De asemenea, s-a reținut corect că enumerarea făcută în acest text legal este limitativă și nu exemplificativă, iar sintagma „în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului” se referă doar la teza finală a articolului, respectiv la celelalte situații decât cele prevăzute expres, cum este dreptul la decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării de la domiciliu la locul de muncă, restrâns în mod nelegal prin actele contestate doar în situația în care locul de muncă al funcționarilor publici se află într-o unitate izolată.

Recurentul Guvernul României a criticat neîntemeiat hotărârea instanței de fond pentru nesoluționarea excepției privind lipsa calității sale procesuale pasive în cererea de constatare a nelegalității Ordinului Ministrului Justiției nr. 399/C/2007, dat fiind că excepția de nelegalitate a fost invocată și pentru dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1398/2007. Cum recurentul – pârât are calitatea de autoritate publică emitentă a unuia din cele două acte administrative normative contestate, s-a reținut în mod judicios existența legitimării procesuale pasive a autorității chemate în judecată și pe cale de consecință, netemeinicia excepției invocate în acest sens.

Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Administrația Națională a Penitenciarelor – Penitenciarul Vaslui, Guvernul Românie și Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 175/CA din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2010.