Pre-trial suspension of administrative act mooted by subsequent annulment of the contested order
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as having lost its object, leaving the first-instance judgment that had rejected the suspension request formally in force, although the underlying administrative act was subsequently annulled in a separate proceeding. The dispute involved a public sector employee challenging the enforceability of an administrative order transferring him to a deputy director position at a regional agency for six months, seeking a stay of execution under the pre-trial suspension mechanism. Relying on Article 14(1) of Law No. 554/2004, which limits such interim measures to the period before a decision on the merits, the court determined that the suspension request became moot after the Court of Appeal issued a subsequent judgment in a parallel case that both suspended and annulled the contested order, rendering the specific appeal on the suspension request without subject matter.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 3041 C. proc. civ; Pre-trial suspension of administrative act mooted by subsequent annulment of the contested order: Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr.246/CA din 8 iulie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul P.D., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, având ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 349 din 24 iunie 2010 emis de conducătorul autorității intimate, prin care s-a dispus detașarea reclamantului pe o perioadă de 6 luni în funcția publică de director executiv adjunct la A.J.O.F.M. Hunedoara.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, considerând-o netemeinică și nelegală, și susținând că în mod greșit a reținut prima instanță că cererea de suspendare a executării formulată în cauză nu întrunește condițiile legale.
Ulterior, prin notele scrise formulate în cauză, înregistrate la această instanță la data de 28 septembrie 2010, recurentul a precizat că cererea sa a rămas fără obiect, în raport cu soluția pronunțată de instanța de fond, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 293 din 9 septembrie 2010, prin care s-a dispus atât suspendarea cât și anularea actului administrativ contestat.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „In cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ, în temeiul art. 14 alin. (1), deci înainte de sesizarea instanței competente pentru anularea respectivului act, este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la data pronunțării instanței de fond. Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.
In speță, obiectul cererii reclamantului, formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, îl constituie suspendarea executării Ordinului nr. 349 din 24 iunie 2010 emis de conducătorul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Așa cum rezultă din precizările formulate de recurent, precum și din mențiunile referitoare la dosarul nr. 988/36/2010 al Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, înregistrate pe pagina web a acestei instanțe, prin sentința nr. 293/CA din 9 septembrie 2010, pronunțată de această instanță în dosarul susmenționat, s-a dispus atât suspendarea cât și anularea actului administrativ contestat.
Cum, în cauză, instanța de fond s-a pronunțat asupra legalității actului administrativ a cărui executare s-a cerut a fi suspendată, desființându-l, se constată că cererea recurentului a rămas fără obiect, recursul urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva sentinței nr. 246/CA din 8 iulie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.