Claimant barred from challenging refugee benefits refusal for failing to appeal prior administrative decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, leaving in force the Court of Appeal's decision to reject the claimant's action and maintain the pension authority's refusal to grant benefits. The dispute concerned a challenge to an administrative decision denying the applicant's status as a refugee under Emergency Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000), specifically regarding ethnic persecutions suffered between 1940 and 1945 following the Vienna Diktat. The claimant had previously failed to challenge an earlier 2007 administrative decision that had already rejected their application on the grounds that they were born in ceded territory and did not prove persecution; the court held that by not exhausting this prior remedy, the claimant attempted to circumvent the finality of that decision through a new action against the subsequent 2009 administrative decision. While the appeal did not miss the statutory deadline for challenging the specific 2009 act, the action was deemed inadmissible on the merits because the failure to appeal the initial 2007 refusal precluded access to judicial review for the same subject matter, rendering the new attempt a prohibited circumvention of the prior administrative act.
Legislator headnote
AI generatedart. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000; Claimant barred from challenging refugee benefits refusal for failing to appeal prior administrative decision: Recurentul a susținut, în esență, că prin Legea nr. 296/2009, pentru completarea art. 1 din O.G. nr. 105/1999, se pot introduce cereri noi la Casele Județene de Pensii, motiv pentru care a atacat la Curtea de Apel Cluj, hotărârea nr. 5846/2009, a Casei Județene de Pensii Sălaj și nicidecum hotărârea nr. 4487/2007.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul H.S. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Sălaj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea hotărârii nr. 5846 din 30 mai 2009 emisă de către pârâtă și, să dispună obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2009, întrucât are calitatea de persoană refugiată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma Dictatului de la Viena a suferit persecuții etnice, însă, Filiala Cluj a Arhivelor Naționale căreia i s-a adresat, pentru a face dovada refugiului, i-a comunicat că nu deține documente din perioada respectivă, astfel că a făcut dovada cu martori și, că potrivit legii este îndreptățită la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin întâmpinare, Casa Județeană de Pensii Sălaj a invocat excepția de tardivitate a cererii.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 494 din 22 octombrie 2009, a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă și soluționând pe fond cauza a respins cererea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, întrucât reclamantul a înțeles să nu formuleze contestație împotriva hotărârii nr. 4487 din 17 ianuarie 2007, Curtea nu poate analiza o eventuală excepție de tardivitate în raport de acel act normativ.
Pe fondul cauzei, a reținut că neexercitarea căii de atac împotriva primei hotărâri, împiedică accesul reclamantului la instanță prin intermediul prezentei cereri, care nu face altceva decât să pună în discuție, într-o manieră ocolită, conținutul primei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul H.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut, în esență, că prin Legea nr. 296/2009, pentru completarea art. 1 din O.G. nr. 105/1999, se pot introduce cereri noi la Casele Județene de Pensii, motiv pentru care a atacat la Curtea de Apel Cluj, hotărârea nr. 5846/2009, a Casei Județene de Pensii Sălaj și nicidecum hotărârea nr. 4487/2007.
Referitor la fondul pricinii, recurentul a susținut că a fost refugiat împreună cu părinții și, că acest lucru l-a dovedit cu declarații de martori, întrucât Arhivele Naționale i-au comunicat că nu dețin acte din perioada respectivă.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul arată că formulează contestație împotriva hotărârii nr. 5846/2009 a Comisiei Județene de Pensii Sălaj, solicitând anularea acesteia și recunoașterea calității de refugiat, urmare a persecuțiilor etnice suferite în perioada 1940-1945.
Potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, hotărârea Comisiei pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, poate fi contestată la instanța de contencios administrativ competentă în termen de 30 de zile de la comunicare.
În raport de hotărârea atacată respectiv nr. 5846 din 30 mai 2009 excepția de tardivitate nu este întemeiată astfel că în mod corect instanța de fond a dispus respingerea acesteia.
Nici pe fondul cauzei acțiunea formulată de reclamant nu poate fi primită.
Astfel, reclamantul s-a adresat pârâtei cu o primă cerere de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în anul 2006 cerere soluționată prin hotărârea nr. 4487 din 17 ianuarie 2007, în sensul respingerii acesteia pe considerentul că reclamantul s-a născut în anul 1943, în teritoriu cedat și nu dovedește că a fost persecutat.
În raport de această hotărâre (nr. 4487 din 17 ianuarie 2007) reclamantul avea deschisă calea acțiunii în instanță, pentru a i se stabili sau nu calitatea de persoană refugiată.
Nevalorificarea căii de atac împotriva acestei prime hotărâri, împiedică accesul reclamantului la instanță prin intermediul cererii de față care, așa cum corect a reținut și instanța de fond, nu face altceva decât să pună în discuție, într-o formă ocolită, conținutul primei hotărâri.
Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul declarat de H.S. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul H.S. împotriva sentinței civile nr. 494 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2010.